Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Nicolae Dina         Publicat în: Ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În urmă cu câtva timp, am primit un cadou neprețuit constând în cărți, între care am descoperit, cu plăcută surprindere și cu multă încântare trei cărți aparținând unei Doamne (cu un D mare, negreșit), originară dintr-un sat teleormănean destul de apropiat de cel în care mi-am petrecut primele patru decenii din viață (Țigănești și, respectiv, Ștorobăneasa). Scriind o cronică despre una dintre cărțile sale, am putut lua legătura cu Domnia Sa, constatând că Doamna ELENA BUICĂ, autoarea lor, îmi era cu mult mai apropiată prin faptul că doi dintre profesorii mei de LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ îi fuseseră colegi de facultate la Cluj-Napoca și, mai mult, că era mătușa soției unuia dintre cei mai buni prieteni din copilărie provenind dintr-o familie de învățători, prieteni apropiați ai părinților mei semianalfabeți. Ce mică e lumea, chiar dacă Doamna trăiește peste mări și țări!  
 
Citind cărțile respective (fără a fi știut cele de mai sus) mai mult din curiozitatea provocată de originea teleormăneană a autoarei (obiectivul meu dintotdeauna a fost promovarea scrierilor scriitorilor teleormăneni) și a unui cititor pasionat, pe măsura parcurgerii, interesul din ce în ce mai crescând m-a făcut să descopăr un autor de o înaltă ținută morală și spirituală, cu o afectivitate manifestă pentru personalitățile literare cărora le-a dedicat gândurile și opiniile sale cu mândria de a fi aparținut aceluiași popor și a de a fi scris în același dulce grai românesc (Îmi plec fruntea, Consemnări pe curat), descoperind astfel, mai întâi, ipostaza de critic și istoric literar a unei scriitoare care nu va înceta să mă uimească prin dăruirea, pasiunea și talentul puse în slujba scrisului, a artei în general. O a treia carte (Frumoasele vacanțe) mi-a descoperit o altă fațetă a scriitoarei, aceea de autoare a unui jurnal de călătorie în care, mânuind cu talent și pricepere tehnicile descrierii și ale narațiunii la persoana întâi, realizează o interferență fericită a admirației nețărmurite față de locurile minunate pe unde au purtat-o pașii călătorului împătimit, dornic de cunoaștere, cu sensibilitatea, sinceritatea trăirilor și emoția cu care își împărtășește impresiile produse de minunățiile dăruite omului pe diferitele meridiane ale Terrei.  
 
Ei bine, cele trei cărți m-au acaparat dezvăluindu-mi o scriitoare al cărei talent țâșnește din fiecare cuvânt pus la locul lui, din fiecare frază sclipitoare prin claritate, proprietate, variație stilistică, corectitudine și expresivitate a limbii române folosite, nealterate de eventuale influențe, provocându-mi o stare de dependență față de scriitura sa, de stilul personal de a-l atrage pe lector și de a-i îmbogăți sufletul și cugetul fără nicio intenție didacticistă, lipsind tonul ex cathedra al fostei profesoare de limba și literatura română. Sfârșitul lecturii mi-a lăsat în suflet regretul de a nu-i fi cunoscut și scrierile de dinainte, ca și pe cele care au urmat celor trei de mai sus. Totuși, dum spiro spero, căci, ca o pronie cerească, mi s-a ivit posibilitatea de a o cunoaște pe scriitoare și operele sale de până astăzi prin intermediul extrem de interesantului volum ELENA BUICĂ, O AMBASADOARE A SUFLETULUI ROMÂNESC – ediție critică și fragmente din operele sale -, rod al unui exercițiu exegetic de mare importanță aparținând unei alte Doamne a scrisului românesc, CEZARINA ADAMESCU. Subintitulată ediție critică, monografia este structurată în 15 capitole cu titluri semnificative, în care autoarea își expune opiniile despre scrierile Elenei Buică, susținute prin citate semnificative, într-o complementaritate benefică. Fiecare capitol este urmat de fragmente din opera respectivă, cu ajutorul cărora lectorul își poate face o opinie proprie despre tematica volumului, stilul și limba folosite, chiar dacă nu are posibilitatea să citească întregul volum. Printre comentariile Cezarinei Adamescu își găsesc locul și alte păreri critice aparținând scriitorului Paul Romanescu (Drumul spre obârșii), care consideră cărțile Elenei drept „declarații de iubire pentru limba română, pentru pământul acesta al oamenilor”, precum și poetului George Filip (Scriitoarea Elena Buică, o adevărată Doamnă a limbii române) care își exprimă stima pentru scriitoare, căci „știe să poarte cu mândrie prin lume sfântul tezaur al neamului nostru de români – LIMBA”. Exegeza se termină cu o Fișă de autor, cuprinzând date biografice, contribuția Elenei Buică la activitatea editorială în cadrul unor reviste din țară și din străinătate, lucrările publicate până în acest moment, distincții și premii etc.  
 
Un capitol aparte (Mărturii esențiale despre arta cuvântului Elenei Buică), prilejuit de prezentarea unuia dintre cele mai recente volume (Frumusețea scrisului, 2015), volum ce poate fi numit o adevărată ars poetica a scriitoarei, întrucât Domnia Sa iubește cu întreaga sa ființă arta „cuvântului care cuminecă inima și sufletul și care ne redă pe noi înșine”. Volumul cuprinde „rodul celor 13 ani de scris consecvent, limpede, fără opreliști”, materializat în „mărturiile literare despre opera”sa, proiect având ca țel „cunoașterea și recunoașterea deplină a omului și a scriitorului” deopotrivă. Conform dictonului verba volant, scriba manent, scriitoarea a strâns între coperțile acestui volum tot ceea ce s-a scris până acum despre Om și Scriitor, de la amintiri (Eugenia Miu), la interviuri (George Roca, Octavian Curpaș), de la evocări, medalioane, portrete, dedicații, recenzii și studii critice, prefețe și note de lectură asupra operelor, toate aparținând unor oameni de condei, elogioase în unanimitate la adresa „prodigioasei scriitoare”, cum, pe bună dreptate, o numește Cezarina Adamescu.  
 
Ediția critică se deschide cu un Argument al reputatei eseiste, cuprinzând un succint și impresionant portret al celei ale cărei principale trăsături de caracter, dincolo de talent, sunt Iubirea și cultul Prieteniei, ambele fiind întruchiparea „unui chip blând, a unei voci calde, a unui suflet cât se poate de încăpător și a unei conștiințe demne de un român autentic”, a vieții omului care „a iubit și iubește mai presus de orice, lumea”. Pentru că respectul și prețuirea Cezarinei Adamescu pentru „opera închegată” și pentru „activitatea literară impecabilă” a Elenei Buică nu au margine, Domnia Sa îi închină un inedit Buchet înmiresmat, incluzând toate volumele publicate de-a lungul timpului, sugerând astfel obiectul prezentei exegeze: „Zâmbind vieții, am adunat Crâmpeie de viață, prefirate Prin sita vremii; cu Gând purtat de dor, n-am pierdut din vedere Întoarcerea spre obârșii, realități răsfrânte în Oglindiri. Am străbătut Luminișuri și nu m-am putut opri să Îmi plec fruntea, cu smerenie și îngăduință, la toate aceste Consemnări pe curat. Am petrecut cu ea Frumoasele vacanțe, Pe cărările vieții, până când am văzut Liliacul înflorit în pragul înserării și am admirat prețuirea ce s-a așternut despre această autoare în Frumusețea scrisului (s.a.).” Acest „buchet” este o binemeritată laudatio, exprimând aprecierea de care se bucură opera Elenei Buică, nu numai din partea autoarei, ci și din partea celor care au norocul de a-i citi creațiile atât de pline de viață, de dragoste pentru oameni și de încredere în Bine, Adevăr și Frumos.  
 
Argumentul exegetei este urmat, în mod inedit, de Cuvântul scriitoarei Elena Buică, original nu numai prin titlu (Priviri retrospective), ci și prin faptul că „eroul” acestei cărți a fost și cel dintâi cititor al ei. Discursul său strălucește prin modestie, apreciind contribuția Cezarinei Adamescu drept „un deosebit gest de prețuire” de care „nu mulți scriitori se pot bucura”, dar considerând că „nici eu nu-l merit pe deplin” și devine astfel o adevărată profesiune de credință atunci când afirmă că evoluția sa ca scriitoare s-a aflat sub semnul unei înalte conștiințe artistice, că sufletul său a fost și este plin de „setea pentru scris” prin care își face cunoscute gândurile, ideile, amintirile, din „dorința de a arunca o privire de la înălțimea pe care ne poziționează experiența de viață”, mai ales că hotărârea de a le așterne pe hârtie s-a produs „aproape de poarta înserării, pe la 70 de ani”. În întreaga sa viață a fost atrasă de „înțelepciunea existenței milenare și de moștenirile ancestrale” ale poporului român, de „oamenii simpli” care țin „rostul și rânduiala satului românesc”, mai ales de comuna teleormăneană de origine, aspect remarcat de autoarea monografiei al cărei titlu subliniază legătura indestructibilă cu „lumina amintirilor comunei natale”. Crede că mai are multe de spus și speră că „se va îndura Domnul să mai îmi lase ceva cale de străbătut” pentru a putea „așterne scânteieri de suflet în frumoasa noastră limbă românească”. Cu o înaltă conștiință artistică, Elena Buică mărturisește că „nevoia imperioasă de a pune sensul vieții în cuvinte” pleacă de la „tumultul de idei și planuri”, simțind chemarea, venită „de dincolo de puterea de înțelegere a omului”, de a transfigura lumea reală a existenței sale „într-o prezentare epico-lirică”, mângâind și cântărind fiecare cuvânt înainte de a-l combina cu celelalte întru frumos.  
 
Parcă citindu-i gândurile, Cezarina Adamescu a constatat că la „veritabila româncă trăitoare în Canada” s-a manifestat „nevoia de comunicare, de împărtășire, de cuminecare din Trupul Cuvântului”, scrierile sale dovedind, neîndoielnic, „harul de povestitor moștenit de la clasicii literaturii române”, fiind, totodată, „rodul preaplinului sufletesc primit[…]în dar de la părinți și strămoși”. Cultivarea unui stil simplu, concis, „acuratețea limbii literare” îmbogățite cu „expresii neaoșe, amuzante”, un „umor sănătos, cu pilde de înțelepciune, cu ziceri românești, cu tezaurul proverbelor strămoșești, cu arhaisme și regionalisme” reprezintă temelia scrierilor sale. Drumul său a fost „ascendent” încă de la debutul fericit în „Observatorul” (revistă și cenaclu din Toronto cărora le va purta o recunoștință veșnică, deoarece acestea au rămas „oglinda vieții și preocupării românilor aflați pe meleagurile canadiene”, sentiment exprimat încă din 2007, în volumul Prin sita vremii), călăuzit de principiul potrivit căruia cărțile sale trebuie să cuprindă „viața trăită demn și curat, sub auspiciile Cuvântului”. Plecând de la această idee, Cezarina Adamescu pornește în întreprinderea sa prin prezentarea primului volum (Crâmpeie de viață, 2005) într-un prim capitol (Clepsidra cu aduceri aminte sau Aproapele din departe), punctând diverse aspecte referitoare la eroii cărții, acei „oameni remarcabili, modele exemplare de conduită morală, creștină, socială” sau la „relațiile interumane pe diferite segmente de spațiu și timp, împletite armonios cu amintirile de acasă” legate de activitatea didactică din Ardeal ori de comuna natală cu obiceiurile prilejuite de marile sărbători creștine.  
 
Calitatea de homo viator, pasiunea de o viață a unui „călător neobosit pe drumurile României ori pe mapamond” evidențiază fascinația pe care i-o provoacă „minunățiile lumii” și constituie obiectul capitolului Pelerin neobosit pe meridianele lumii în care este prezentat jurnalul de călătorie (Frumoasele vacanțe, 2014), deși impresiile neobositei călătoare apar în mai toate volumele publicate până acum, pentru că plăcerea de a vizita locuri și oameni este unul dintre cei „trei stâlpi” care „au stat la baza vieții” acesteia, alături de „familie și de literatură”. Din Grecia și Spania, scriitoarea și familia ei călătoresc prin toată Canada și prin America, fără a uita, în fiecare an, România, unde este copleșită de „oamenii simpli[...]rămași ca în timpurile străvechi, învăluiți în aura înțelepciunii, a bunului simț, a simplității și curățeniei sufletești” aflați în deplină comuniune cu natura care o entuziasmează cu peisajele ei divine.  
 
Una dintre temele predilecte ale Elenei Buică (cea mai importantă) este rememorarea amintirilor din vremea când trăia în țara natală, mai ales a satului natal – Țigăneștii Teleormanului, căruia îi dedică volumul Gând purtat de dor.O monografie sentimentală a comunei Țigănești, județul Teleorman, ROMÂNIA (2006), o „dovadă de patriotism autentic” prin care autoarea „aduce un real serviciu nu numai Literaturii Române, dar și comunității din care a plecat, dar de care niciodată nu s-a despărțit cu adevărat”, după cum menționează exegeta în capitolul dedicat acestuia (Pelerin prin amintiri în vatra milenară). Scriitoarea și-a gândit cartea în mai multe capitole referitoare la geografia, demografia, istoria comunei în diferite epoci, din Antichitate până în zilele noastre, instituțiile comunale, obiceiurile și tradițiile populare specifice, folclorul, etnografia, personalitățile comunei, arborele genealogic al familiei sale. Impresionează, cu deosebire, multitudinea datelor, urmare a unei bogate și asidue documentări științifice, a convorbirilor cu oamenii locului, a experienței personale. Exegeta are prilejul de a constata că această „monografie afectivă cu multe date autoreferențiale[…]este un gest de reverență firesc”, comuna natală și locuitorii ei fiind surprinși într-o „frescă veritabilă a începutului de secol XX”. În desele reveniri pe plaiurile natale are posibilitatea de a constata că și aici există „o emulație intelectuală[…]o activitate plină de însuflețire[…]care se încadrează armonios în tabloul general al evoluției literaturii române”, că „se scrie mult[…]din dorința de a îmbrăca gândurile și trăirile în haina frumoasă a cuvântului”. Revenind în acest „leagăn de vise și împliniri pe tărâm profesional, în care am trudit cu mintea și gândul de bine însușindu-mi adevărate valori ale culturii române” (Zâmbind vieții, 2013), are prilejul de a se reîntâlni cu oamenii locului, cu diferite personalități românești, precum și de a-i cunoaște pe oamenii de litere din Teleorman (Constantin T. Ciubotaru, Stan V. Cristea, Florin Burtan, Theodor Răpan, Ana Dobre, Nicoleta Milea, Ștefan Mitroi, Marian Nazat, Virginia Vini Popescu) sau profesoara Flori Aurel, care păstrează vii obiceiurile populare din Țigănești, evocați pentru că ei „confirmă profunda și valoroasa spiritualitate a poporului român”.  
 
Cezarina Adamescu nu omite nici pe scriitoarea care, dincolo de preocuparea pentru cărțile proprii, „este permanent conectată la pulsul creativ al lumii”, față de care manifestă „interes, pasiune, dragoste pentru literatură și pentru creatorii ei”, exprimându-și propriile opinii în calitate de istoric literar care se apleacă pios și respectuos asupra unor scriitori români reprezentativi din epocile anterioare, surprinzând aspecte inedite din viața și opera lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Coșbuc, Rebreanu și alții, activitate evidențiată în capitolul Un gest de reverență pentru clasicii literaturii române. Nici scriitorii și publiciștii contemporani nu scapă atenției criticului literar, exegeta constatând că „Elena Buică a simțit nevoia imperioasă de a-și exprima admirația” față de confrații din țară sau din diaspora, „cu extremă onestitate[…], franc[…], fără grimase, fără conveniențe, din pură iubire de oameni față de actul creației în sine” (Un gest de reverență scriitoricească). Rodul acestor preocupări sunt evidente în paginile mai multor volume încă din 2009 (Oglindiri) sau din 2011 (Luminișuri), dar, mai ales în cele din 2014 (Îmi plec fruntea, Consemnări pe curat). Acest lucru a fost posibil numai pentru că a avut acea „disponibilitate de a se ocupa de creația altora”, știind „să recunoască talentul[…]să aprecieze valoarea, să cerceteze și să se informeze despre cărți și autori și să le acorde importanța cuvenită unui act veritabil de creație” (Mărturii esențiale despre arta cuvântului Elenei Buică).  
 
Ediția critică a Cezarinei Adamescu se încheie cu un capitol (O nouă primăvară, un nou elogiu limbii române) unde, ca un critic remarcabil cum este, constată consecvența scriitoarei Elena Buică, exprimându-și respectul și prețuirea față de personalitatea proteică a acesteia, deoarece aceasta „nu se poate să nu te atragă prin noblețea discursului, prin dăruirea jertfelnică, prin toate aceste gesturi aparent neînsemnate, o strângere de mână, o vorbă caldă, o îmbrățișare (fie ea și virtuală) în stare să te vivifice atunci când nu mai poți suporta provocările vieții”. Este o chintesență a trăsăturilor de caracter ale unei Doamne a scrisului românesc de înaltă ținută morală și spirituală, care a iubit mai presus de orice Frumosul, Adevărul, Dreptatea și Binele. Exegeza Cezarinei Adamescu este un adevărat și nobil act de cultură ce va rămâne o moștenire demnă de Omul și Scriitorul care „și-a păstrat limba în care și-a scris toate cărțile, pe care o vorbește în casă, și-a păstrat datinile, tradiția, portul, tezaurul sufletesc îmbogățit cu cântece, creații românești pe care le-a cultivat în continuare cu statornicie și pasiune de ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ” și care este ELENA BUICĂ. Subscriem din inimă!  
 
NICOLAE DINA  
 
ALEXANDRIA - TELEORMAN  
 
Referinţă Bibliografică:
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI / Nicolae Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2094, Anul VI, 24 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!