Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Nicolae Dina         Publicat în: Ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Nicolae DINA - REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Spunea Doamna Elena Buică, undeva, că cel mai tulburător şi cel mai îmbucurător vis pentru un creator este acela de a-şi vedea „avuţiile de suflet… gândurile şi trăirile în emoţii” strânse între copertele unei cărţi. Deşi mai târziu decât mulţi alţi creatori, Domnia Sa şi-a împlinit acest minunat vis într-un timp relativ scurt pentru o asemenea întreprindere, reuşind ca, în numai zece ani, să publice nouă volume de proză scurtă originală, la care se adaugă numeroase antologii (cel puţin 20) în care figurează ca autoare a unor proze scurte, eseuri, studii critice, fără a uita efervescenta activitate de publicist în numeroase reviste on-line sau pe suport letric.  
 
De altfel, datorită unor asemenea publicaţii am reuşit s-o cunosc pe această Doamnă (cu D mare, având în vedere preocupările sale spirituale pline de o afectivitate evidentă fată de scriitorii consacraţi sau care bat la porţile gloriei literare şi, bineînţeles, fată de scrierile lor, citite cu pasiune şi comentate cu un talent critic indeniabil), încântat de faptul că este originară din Teleormanul nostru şi, mai ales, că a fost, ca şi mine, profesoară de limba şi literatura română, cu o vocaţie „hăruită, cu fior tainic, cu bucurii şi lumini ascunse”. Vocaţia să didactică s-a concretizat prin talentul de a „deschide ferestrele sufletului şi minţii copiilor”, dăruindu-le tot ceea ce a avut mai frumos în credinţa sa, dragostea pentru limba română, pentru literatură şi pentru artizanii acesteia. Este profesiunea de credinţă a unui OM cu suflet mare, a unei SCRIITOARE care are „vocaţia cercetării şi a scrisului…, o autentică înzestrare şi puternică originalitate” şi desfăşoară, cu talent, pricepere şi pasiune, „nobila muncă de a aşterne frumoase pagini, sălaş bucuriei sufletului, pagini prin care se confirmă profundă şi valoroasă spiritualitate a poporului român”, chiar dacă trăieşte în îndepărtatul Toronto canadian.  
 
Ultimele două volume de eseuri ale Elenei Buică mi-au umplut sufletul cu o stare de graţie şi de gratitudine fată de toţi cei „capabili să modeleze gândirea oamenilor, pentru că stăpânesc cheia înţelesurilor mai adânci şi a pătrunderii în lumea frumuseţilor universale”, având puterea, „darul înnăscut”, depunând „multă trudă” şi „putină îndrăzneală” de a înalta „spiritul uman pe culmea desăvârşirii”. Este vorba despre Îmi plec fruntea… şi Consemnări pe curat, publicate, în 2015, la Editura ANAMAROL.  
 
Ceea ce impresionează în primul dintre cele două volume este afecţiunea declarată a autoarei pentru „cei care au băut din potirul cu har pentru a aşterne cu răbdare şi migală cuvântul frumos şi încărcat de miez…ca să aducă lumină şi bucurie semenilor săi şi lor înşişi”. Admiraţia fără margini, fascinaţia produsă de scrierile acelora care i-au luminat adolescenta şi tinereţea, întreaga viaţă, încântându-i în aceeaşi măsură senectutea, străbat toate eseurile Elenei Buică, de la marii scriitori (de „raftul întâi”, la cei de „raftul al doilea”, ca să folosesc o expresie la modă, sau „minori mari”, cum le-ar spune G. Călinescu celor din urmă), aceştia făcând obiectul de cercetare al primei părti (Scriitori de ieri. Comentarii literare, exegeze, portrete,omagii). Astfel, plecând de la unele informaţii de istorie literară referitoare la familistul şi „gospodarul” Tudor Arghezi (Povestea Mărţişorului. Casa memorială a lui Tudor Arghezi), trece în Ardeal pentru a ne încânta cu ideile din cele mai frumoase creaţii lirice ale lui Lucian Blaga, revelând principalele teme ale acestora, dintre care se desprind natura ca „punct de plecare pentru stări de nelinişti tulburătoare, de confruntare cu mituri străvechi”, satul, confirmând celebrul vers „veşnicia s-a născut la sat”, condiţia umană, relaţia omului cu lumea şi cu Divinitatea, fără a uita „rezumatul liric al întregii sale creaţii poetice” reprezentat de metafora revelatorie „eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. George Coşbuc o „fură” prin „vraja” poeziei lui, „tonică, optimistă, luminoasă”, un adevărat „chiot clocotitor de viaţa”, văzând în autorul ei un „poet al naturii şi al omului de la tară, al exuberantei juvenile, al iubirii, al revoltei, al faptelor de vitejie” care „ne încântă şi ne înnobilează sufletele” prin elogiul adus „eroului popular anonim pentru care apărarea patriei cu preţul vieţii e un act firesc”.  
 
Aflată departe de satul natal, eseista vibrează sufleteşte la tot ce este rustic în poezia coşbuciană, la tradiţiile şi obiceiurile ancestrale surprinse că „momente esenţiale din existenţa individuală trăită…în vechea structură comunitară a satului românesc”, autorul lor fiind „cântec şi vrajă…chintesenţa poporului român”. Un „monument al literaturii române” este Liviu Rebreanu, „ctitorul romanului românesc modern”, care impresionează, atât prin romanele sale la fel de valoroase ca cele ale marilor prozatori ai lumii, cât şi prin „lungă şi dramatică încleştare cu cuvântul menit să ducă la înfăţişarea obiectivă a resorturilor sufleteşti şi a faptelor ce constituie obiectul transfigurării artistice”, proces în virtutea căruia scriitorul „şi-a asigurat poziţia de titan al realismului românesc, contribuind incontestabil la universalizarea literaturii române”.  
 
Pasiunea lecturii şi vocaţia de profesor îţi facilitează cunoaşterea unei extrem de variate game de stiluri literare, de orientări estetice şi, mai ales, de scriitori la care, fie că se studiază în scoală, fie pentru că ţi-au rămas la suflet ori ţi-au umplut viaţa cândva, revii în anumite momente ale existenţei. Aşa se explică faptul că în volumul Elenei Buică apar portretele unor scriitori aproape uitaţi, cum ar fi Otilia Cazimir, ale cărei poezii se remarcă prin „feminitate, delicateţe, suavitate…frumuseţe şi armonie”, producând emoţii ca o „muzică liniştitoare a unui lied, coborâtoare de undeva din zări înalte şi senine”. Panait Cerna impresionează prin cultivarea „marilor probleme ale existenţei omului, ale atitudinii lui în viaţa”, iar Emil Gârleanu are un loc privilegiat în sufletul copiilor (şi al vârstnicilor cu suflet de copil) prin „duioşia şi blândeţea, delicateţea sufletească şi umanitatea” cu care şi-a creat povestirile („adevărate metafore ale candorii şi fragilităţii”), inspirate de „universul gâzelor, plantelor şi animalelor”. Deşi „sever sancţionat de societate” pentru nefericita epigramă denigratoare la adresa lui Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski rămâne o figură marcantă a literelor româneşti, întreaga sa creaţie aflându-se sub semnul romantismului, al parnasianismului şi al simbolismului, fiind primul teoretician român al acestuia din urmă. Un poet „original şi inconfundabil” este Ion Minulescu, iubit pentru versurile sale pline de „farmec contagios…, bună dispoziţie, optimism şi visare”. Prin destinul său tragic, prin valoarea operei sale lirice şi epice, Vasile Voiculescu rămâne, pentru eseistă, „un uriaş pom cu ramuri” pline de „fructe coapte care te aşteaptă…să te înfrupţi din ele”, iar Marin Sorescu este un strălucit reprezentant al lirismului şi al dramaturgiei romaneşti postbelice, impunându-se printr-un „stil degajat, uşor-ironic, fantezist, care atenuează reflecţia gravă” asupra existenţei umane, dar rămâne „profund în simţul său critic”, versurile sale fiind caracterizate de „naturaleţe, spontaneitate şi inteligentă”. Marin Preda a marcat „unul dintre momentele de vârf ale literaturii noastre” (şi) prin faptul că opera sa prezintă „o nouă viziune asupra lumii rurale”, prin eroul său, Ilie Moromete, caracterizat prin „inteligenţă ascuţită, ironia, spiritul jucăuş cu care priveşte oamenii”, dar al cărui destin se schimbă brutal sub loviturile timpului şi ale unei istorii necruţătoare.  
 
Impresionante sunt căldura, dragostea şi înţelegerea care se degajă din paginile dedicate unor tragice povesti de dragoste ale căror eroi au fost scriitori români. Prima dintre acestea este cea care i-a legat pe geniul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, şi frumoasa „scriitoare cu mijloace de expresie delicate”, Veronica Micle, ale căror vieţi „tulburătoare, fascinante” au fost prea scurte şi a căror iubire nu a cunoscut împlinirea „fericirii supreme” din cauza răutăţii celor din jur, mai ales a lui Titu Maiorescu. Eseista este convinsă că iubirea dintre cei doi „va trăi veşnic prin cei care se apropie cu dragoste şi căldură de poeziile lor (Cea mai frumoasă poveste de dragoste a literaturii române:Mihai Eminescu). Cea de a doua, „o poveste de un tragism răscolitor care se derulase de-a lungul mai multor ani într-un amestec de iubire, boală, trădare, gelozie, nenoroc şi patimă”, îi are ca eroi (fără noroc) pe poeţii St.O. Iosif şi Dimitrie Anghel, care şi-au disputat dreptul la dragostea Nataliei Negru (Triunghiul cu dragoste şi moarte: St.O. Iosif, Natalia Negru, Dimitrie Anghel). Femeia a trădat dragostea celui dintâi, a trecut peste orice principii morale creştine, dând curs iubirii pentru prietenul acestuia. Soarta le-a fost potrivnică, deoarece amândoi bărbaţii au murit, soţul dintâi de inimă rea, iar cel de-al doilea sinucigându-se, poate cuprins de amarnice regrete, iar femeia le-a supravieţuit având pe conştiinţă dramă pe care a produs-o din cauza infidelităţii ei.  
 
Volumul este interesant şi pentru cea de-a doua parte a sa (Portrete, omagii), parcă mai impresionant prin eseurile care îţi merg la inimă atunci când citeşti paginile dedicate României şi românilor, acei „oameni ai bunăvoinţei…, ai împlinirii şi ai demnităţii, ai frumuseţii drumului din viaţa lor…cu puternic crez lăuntric, cu caractere puternice, care îşi poartă valorile morale cu simplitate şi aleasă modestie (Fata frumoasă a României). Un Omagiu de Ziua Femeii cuprinde cele mai frumoase gânduri, „lumina zâmbetelor, nobleţea vorbelor şi căldura inimii” adresate femeii, fie ea soţie, fiică, iubită, dar mai ales mamă. Însăşi autoarea, în calitate de mamă, simte nevoia să evoce eforturile, cutezanţă şi perseverenţa fiicei sale, depuse în slujba împlinirii visului de a fi o profesoară dintre cele mai bune din Toronto (Adaptarea în Canada sau Treptele unui urcuş văzut cu „ochii” sufletului de mamă). Frumoasele gânduri despre vârsta senectuţii, aşternute de cineva aflat în totală cunoştinţă de cauză, produc o stare de bine tuturor celor ajunşi la vârsta „înţelepciunii”, iar autoarea este convinsă că acum trebuie să te bucuri mai mult ca oricând de „mireasma fânului cosit, de frumuseţea macilor înfloriţi”, iar casa bătrânească este locul unde poţi asculta cu drag doinele bătrâneşti. Tot ceea ce înseamnă viaţa, cerul cu seninul său plin de stele ori iarna cu zăpezile ei abundente, aduc linişte, pace, înţelegere în suflet şi în mintea mai înţeleaptă decât altădată, ştiindu-se că „există o artă de a îmbătrâni frumos”, rămânând „în interior tânăr, activ, prezent”, iar autoarea a constatat că „nu e chiar rău dacă îmbătrâneşti, dar să nu uiţi să fii tânăr”. Subscriem din toată inima!  
 
Respectul, gratitudinea, înţelegerea şi stima, exprimate în modul cel mai franc cu putinţă fată de „personalităţile angajate în marile acţiuni de promovare a culturii şi spiritualităţii romaneşti”, răzbat din medalioanele care completează această a doua parte a volumului. Literaţi, pictori, muzicieni, arhitecţi, publicişti, actori alcătuiesc cercul destul de numeros al prietenilor Elenei Buică, iar gândurile dedicate acestora sunt străbătute de „credinţa în biruinţa frumosului îngemănat cu binele şi vibraţia umană”. Unele medalioane sunt pline de tristeţe şi de regretul trecerii în nefiinţă a unor personalităţi care i-au marcat momentele cele mai plăcute din viaţă, dar acestea „vor dăinui în spirit”, deoarece sunt „născătoare de vii aduceri-aminte, de respectuoasă pomenire, semn că unii oameni trăiesc şi în nemurire”.  
 
Crescută şi educată în spiritul valorilor morale fundamentale ale poporului român – Binele, Adevărul, Frumosul, Dreptatea -, Elena Buică realizează un autentic act de cultură prin acest volum dedicat scriitorilor care i-au fost „mai aproape de inimă”, precum şi acelor „persoane cu existentă exemplară şi înzestrate cu idei strânse într-un ghem al minţii…care au dreptul la lumină ca model”. Volumul însuşi este un model de spiritualitate, de cultură, de chemare artistică şi, nu în ultimul rând, de talent şi dragoste de oameni.  
----------------  
Nicolae DINA  
Alexandria-Teleorman  
12 iulie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Nicolae DINA - REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI / Nicolae Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2021, Anul VI, 13 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!