Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Nicolae Băciuţ         Publicat în: Ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015        Toate Articolele Autorului

Nicolae BĂCIUŢ - ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU IULIAN POPA (NEW YORK, SUA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nicolae BĂCIUŢ: Domnule Iulian Popa, intenţionez să public o carte despre exilul românesc. Vă invit pe dumneavoastră să răspundeţi la întrebările de mai jos.  
 
Iulian POPA: Vă mulţumesc. Cred că este o idee foarte bună de a aduna într-o carte o parte dintre motivele, trăirile, necazurile, şi bucuriile celor care, în diferite perioade ale istoriei României, au ales exilul. Când spun „istoria României” nu mă refer doar la istoria contemporană, la care suntem parte... mă gândesc şi la marii români, care au trăit şi murit în exil... Mă refer la: Bălcescu, Brâncuşi, Eliade, Noica şi mulţi alţii. Aceşti români au trăit şi murit cu România în suflet. Mă bucură iniţiativa dumneavostra de a scrie această carte care să arate lumii adevărata faţă a emigraţiei. Vă doresc succes.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Exilul a rupt, geografic, familii în două – o parte a rămas în ţară, cealaltă s-a stabilit peste Ocean. Ce suferinţe particulare ale acestei rupturi aduce exilul? Indiferent de motivele lui?  
 
Iulian POPA: Am făcut parte dintre cei „norocoşi”, emigrând în Statele Unite ale Americii împreună cu soţia şi băiatul meu, dar lăsând în ţară, părinţii, sora, fratele... prietenii, colegii... Părinţii au murit, tata în 2000, mama în 2007 şi din păcate nu am fost lângă ei în ultimele clipe... Această rană din suflet am să o duc cu mine până la trecerea în nefiinţă.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Care sunt vămile exilului? Ce praguri sunt mai greu de trecut de către un exilat?  
 
Iulian POPA: Nu ştiu dacă noţiunea de „exilat” se poate atribui şi acelora ca mine, care am plecat „de bună voie şi nesilit de nimeni”. Pentru acest moment am să las definiţia exactă a „exilului” pentru cei de specialitate. Referitor la vămi? Sunt multe... foarte multe... Gândiţi-vă că în exil te naşti a doua oară, şi fiecare pas poate să fie o nouă vamă. Prima vamă, şi cea mai greu de trecut, este limba ţării în care emigrezi, celelalte vămi pleacă de la această primă vamă: găsirea unui loc de muncă - cât mai aproape de pregătirea pe care o ai -, înţelegerea sistemului şi al legislaţiei noii ţări în care te-ai stabilit, continuarea şcolii... O altfel de vamă, de netrecut, în opinia mea, este capacitatea de a „te rupe” de trecut chiar dacă amintirile te însoţesc permanent...  
 
Nicolae BĂCIUŢ: E diferit modul de asumare şi manifestare a exilului românesc, comparat cu exilanţii altor ţări europene? Nu doar din perioada comunistă, ci şi înainte şi după aceasta!  
 
Iulian POPA: Nu cred că există vreo diferenţiere între emigranţii din diferite ţări! Mă refer la SUA, ţară care a fost construită de şi pentru emigranţi. Integrarea în societatea americană, nu este uşoară, în primul rând trebuie să treci prima „vamă” (aceea fiind limba), după care contează corectitudinea, capacitatea de a munci cât mai mult şi nu în ultimul rând nivelul de şcoală pe care îl ai din ţara de origine (şcoala din România a fost foarte bună) şi pe care îl mai completezi aici... Sunt oportunităţi, pe care cred că greu la găseşti în alte ţări. Vreau să subliniez că aceste oportunităţi, nu vin ele la tine, tu trebuie să le găseşti şi fructifici, prin multă muncă, corectitudine, şcoală şi bineînţeles cu puţin sau mai multă şansă.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Ce şanse are scriitorul român care pleacă în exil? Dar omul de ştiinţă? Dar omul fără pretenţii intelectuale, fără mari nevoi culturale?  
 
Iulian POPA: Consider că pentru scriitorul român şansele nu sunt foarte mari. Publicaţiile în limba română vor avea căutare şi apreciere doar în comunitatea ţării de origine. Nu cred că sunt în măsură să emit o părere avizată... Eliade, a scris în franceză, şi a fost tradus în toate limbile pământului... Dar câţi sunt ca Eliade? Referitor la omul de ştiinţă şi intelectualul roman... această categorie are mult mai multe şanse de a ajunge în „vârf”. Avem, sau mai bine spus am avut, o şcoală foarte bună în România, şcoală care îşi spune cuvântul şi aici, bineînţeles asociată cu multă muncă şi corectitudine. Omul fără pretenţii intelectuale, fără mari nevoi culturale, se poate integra cel mai uşor în această societate, şi poate trăi la un nivel decent, rămânând doar cu dorul ţării din care a plecat...  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Cum se poate afirma profesional, social, un exilat?  
 
Iulian POPA: Cu multă muncă şi şansă. Uneori trebuie să te recalifici pentru a deveni „omul potrivit la locul potrivit” Românii sunt deştepţi, practici, inventivi, iar în momentul în care ajung „la locul potrivit” sunt foarte apreciaţi şi reuşesc să evolueze destul de uşor. În acelaşi timp deschid „drumuri” şi pentru alţi români.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Aţi resimţit discriminarea, din perspectiva condiţiei de exilat?  
 
Iulian POPA: Discriminarea cred că există în natura umană. Oriunde, oamenii sunt mai puţin sau mai mult discriminaţi, plecând de la familie, şcoală, societate, până la postura de emigrant. În general emigranţii sunt diferiţi de nativii dintr-o loc sau altul. Diferenţa vine în primul rând din „accentul” cu care vorbim... Uneori emigranţii sunt plătiţi mai puţin decât nativii. Totuşi este greu de judecat! Fiecare avem o altă şcoală (mai bine cotată sau mai puţin cotată) şi pe deasupra noi vorbim „cu accent”. Exista şi o parte pozitivă a acestui aspect, şansele emigrantului sunt mai mari pentru a găsi anumite servicii, deoarece este plătit mai puţin.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Ce loc ocupă credinţa în exil? Dar prieteniile?  
 
Iulian POPA: Credinţa în exil ocupa un loc foarte important, cel puţin la începuturi. Noii emigranţi se duc la biserică, pentru a se ruga (fiecare are nevoie de ajutorul divin în momentele de început, şi nu numai). Biserica este locul unde comunitatea se întâlneşte, se ajută, pentru a depăşi momentele grele ale începutului...  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Ce perspective are ecumenismul în armonizarea relaţiilor dintre exilaţi şi populaţia ţărilor gazdă?  
 
Iulian POPA: Nu cred că este o idee rea unirea tuturor bisericilor creştine, atâta timp cât există doar un Dumnezeu la care ne închinăm cu toţii... Referitor la „ţară gazdă”, America este ţara unde coexistă toate religiile din această Lume. Nu sunt un expert în religie şi nu aş vrea să expun aici păreri neavizate...  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Care e diferenţa între exilaţii ideologici şi cei economici, ca să-i etichetez aşa pe cei care s-au exilat din motive de conştiinţă, faţă de cei care s-au exilat din nevoi materiale.  
 
Iulian POPA: Probabil că în timpul comunismului, cei care emigrau o făceau din motive ideologice, care (în opinia mea) nu erau total detaşate de motivele economice. O altă categorie era aceea a oamenilor „plasaţi” de comunişti în diferite ţări (despre care nu avem foarte multe informaţii). După căderea comunismului a apărut o nouă categorie care a emigrat din motive economice, care (în opinia mea) nu sunt total detaşate de motivele ideologice. În acest moment nu cred că există diferenţe între aceste categorii din punct de vedere al traiului în această ţară.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Ce-l poate face, cu adevărat, fericit pe un exilat?  
 
Iulian POPA: O viaţă decentă, de care poate nu a avut parte în ţara de origine. O viaţă fără „şpagă”. fără hoţie şi fără şmecherii. O viaţă în care dacă munceşti, nu trebuie să îţi faci griji pentru ziua de mâine. Când toate acestea vor exista în România, exilatul va fi fericit să se întoarcă ACASĂ!  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Cum se poate pierde identitatea etnică în exil?  
 
Iulian POPA: „Poţi scoate românul din România, dar niciodată România din român!” În opinia mea puţini sunt românii care îşi vor pierde identitatea etnică în exil. Am prieteni români care la a doua sau a treia generaţie (oameni născuţi aici) vorbesc şi scriu foarte bine româneşte.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Este integrarea exilaţilor o problemă insolvabilă? Cum sunt priviţi cei care-şi caută o altă patrie?  
 
Iulian POPA: Da, cred că este o problemă insolvabilă. Prin natura sa, omul, a „emigrat” permanent... de la sat la oraş, din Modova în Oltenia, Transilvania şi invers, acum în Europa, America sau Australia. Dorinţa de a cunoaşte, de a găsi locul unde putem avea o viaţă mai bună pentru noi şi familiile noastre, este motorul emigraţiei mondiale. România şi nici o altă ţară nu poate stopa acest motor... Se spune, în glumă, că asemănarea dintre români şi Coca Cola este că... atât Coca Cola cât şi românii îi găseşti oriunde în lume! În călătoriile mele prin lume, această teorie a fost confirmată. Personal consider că noţiunea de „graniţe” de orice tip este depăşită. Într-un viitor mai îndepărtat această noţiune va dispărea.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Care ar putea fi, pentru un exilat, înţelesurile dictonului latin „Ubi bene, ibi patria”?  
 
Iulian POPA: „Unde-i bine, acolo este patria” nota Cicero. Până la urmă, motivaţia pentru care mergem la şcoală, muncim, facem afaceri sau intrăm în politica este pentru că nouă şi familiei noastre să îi fie mai bine. Dacă emigraţia este o soluţie, de ce nu? Pe de altă parte planeta este a tuturor, iar graniţele au apărut mult mai târziu...  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Cum se vede ţara natală din exil? Cum se raportează el la ţară, la valorile ei, la neîmplinirile ei, la aşteptările ei?!  
 
Iulian POPA: Chiar dacă prima iubire ne rămâne în suflet toată viaţa noi mergem înainte pnetru a cuceri şi alte piscuri.  
 
Nicolae BĂCIUŢ: Cine, şi de ce s-ar reîntoarce un exilat în patria mamă?  
 
Iulian POPA: Un exilat se va întoarce într-o Românie fără „şpagă”, fără hoţie şi fără netrebnici. O Românie în care dacă munceşti, nu trebuie să îţi faci griji pentru ziua de mâine. (parcă am mai zis asta mai sus!) Când toate acestea vor exista în România, exilatul va fi fericit să se întoarcă ACASĂ.  
 
--------------------------------------------------------  
POPA Iulian, jurnalist, fotograf freelancer, născut la Nucet, Bihor, în 13 martie 1958. Absolvent al Facultăţii de Hidrotehnică (Iaşi) şi a Globe Institute of Technology (Manhattan, N.Y.) unde s-a specializat în computers software engineering. Din 1997 este stabilit la New York, Statele Unite ale Americii. Este îndrăgostit de fotografie şi fotojurnalism, o pasiune mai veche care începe de la vârsta de 10 ani când a insoţit o expediţie în Munţii Apuseni. Fotografiile realizate cu această ocazie au participat la un concurs interşcolar unde a luat locul 2 pe judeţ. Pasiunea pentru arta fotografică a continuat şi în anii de studenţie, când a folosit-o ca sursă de venit şi subzistenţă. Prima imagine publicată ca profesionist a fost la New York, în 1998, in volumul de fotografii „Cherished Moments in Time. The International Library of Photography”. După acestă data a început să lucreze part-time ca fotograf de modă (fashion shows), publicând lucrări în reviste americane precum: „EPN Spotlight Magazine", „NetRunway Couture", „Romanian Journal New York" şi e-magazine „Usa-Rom Fashion Photography". Are colaborari cu mai multe reviste de limba româna din jurul lumii: „Clipa” (Aanaheim, California), „Mioriţa” (Sacramento, California), „ProLitera" (Germania), „Confluente Literare" (Bucureşti), „Singur” (Târgovişte), „Armonii Culturale (Adjud), „Melidonium" (Roman) şi portalul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (http://uzp.org.ro).  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Nicolae BĂCIUŢ - ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU IULIAN POPA (NEW YORK, SUA) / Nicolae Băciuţ : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1541, Anul V, 21 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Băciuţ : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Băciuţ
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!