Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Nicholas Dima         Publicat în: Ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Nicolae DIMA - RECENZIE DE CARTE: „TEMA PENTRU ACASĂ” DE NICOLAE DABIJA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Tema pentru acasă”  
Roman de Nicolae Dabija  
Editura Princeps,  
Iaşi, 2009, 374 pagini  
 
De la bun început trebuie să spun că romanul confratelui Nicolae Dabija de la Chişinău se citeşte pe nerăsuflate, este înălţător şi relativ uşor de recenzat, dar e greu de plasat într-o categorie clară. Este bine că autorul şi editura au menţionat pe coperta... „roman”. Diferenţa dintre cronică şi roman constă în faptul că o cronică descrie evenimentele aşa cum au fost în timp ce romanul le descrie aşa cum ar fi putut să fie...  
 
Mărturisesc că iniţial am crezut că este vorba de o auto-biografie sau de biografia unei persoane apropiate autorului, dar treptat mi-am dat seama că personajele principale sunt probabil compuse, iar sfâşietoarele trăiri descrise cu mult talent şi cu simţul măsurii de autor, sunt adunate din multitudinea tragediilor care s-au desfăşurat sub Stalin în Siberia. Dacă Solzhenitsyn a descries Gulagul Sovietic încercând să rămână cât mai fidel realităţii, Dabija reda gulagul prin experienţele celor doi tineri Romani-Basarabeni care traesc agonia închisorii Siberiene şi extazul unei iubiri nemuritoare.  
 
Mihai Ulmu, tânărul profesor de limba română din satul Poiana, şi Maria Răzeşu, elevă lui din clasa 12-a, îndrăgostită de Eminescu şi de profesorul ei, pot fi în egală măsură personaje reale şi fictive. Realitatea crudă pe care le-a pregătit-o soarta, începând cu invadarea Basarabiei de către Sovietici în Iunie 1940, este însă de netăgăduit. În studiile demografice pe care le-am făcut cu mulţi ani în urmă am constatat că din punct de vedere strict statistic din chiar recensămintele Sovietice lipseau câteva sute de mii de Basarabeni. Surse mai recente de la Chişinău susţin că aproape un million de confraţi au fost arestaţi, ucişi, întemniţaţi, ori deportaţi, fiind deci lipsa la apel din populaţia acestei vechi provincii româneşti. Cei mai mulţi dintre cei dispăruţi au fost deportat dincolo de Urali şi de cercul polar fiind întemniţaţi în condiţii infernale în închisori gen lagăre de muncă şi exterminare.  
 
În romanul „Tema pentru acasă” profesorul Ulmu este arestat, condamnat şi deportat. Motivul deportării este neesenţial într-un regim primitiv şi răzbunător că cel Sovietic. În realitate, Ulmu este condamnat şi trimis la Magadan în nord-estul Siberiei... pentru omenia şi romanismul său. Maria, îndrăgostită pasionant de el, pleacă voluntar pe urmele lui în Siberia şi îl găseşte în închisoarea Zarianka. Aici, se angajează să lucreze şi ea în acelaşi lagăr şi pune la cale o evadare. Libertatea şi fericirea lor durează biblic doar şapte zile, timp în care Maria zămisleşte un copil. Cei doi sunt însă prinşi şi reîntorşi în lagăr. Maria este condamnată iar lui Mihai i se măreşte pedeapsa. Marea lor iubire nu se stinge însă şi pe cât permit condiţiile de închisoare, cei doi rămân în contact. Apoi, se naşte un băiat. Maria îl îngrijeşte timp de doi ani, atâta timp cât permit legile Sovietice. În continuare, asemenea copii sunt crescuţi în orfelinate ca simple numere fiind consideraţi copiii lui Stalin. Maria are grijă să-i dea însă un nume copilului şi îi scrijeleşte pe antebraţ numele de Mircea. La o nouă încercare de evadare Maria este împuşcată, iar tatăl copilului rămâne marcat pe veci atât de tragicul eveniment cât şi de viaţă din gulag unde rămână timp de 12 ani până la moartea marelui tiran... Ulmu nu pleacă însă din Siberia până nu îşi găseşte fiul. Acest episod, căutarea fiului, este de altfel începutul romanului. Apoi, se întorc împreună la Poiana... Basarabeană, unde sunt aşteptaţi de elevii fostului profesor de limba romană şi unde împreună continua „tema pentru acasă”.  
 
Ceace este esenţial în roman este marea iubire care îi leagă pe oameni, dragostea de glia strămoşească, şi inimaginabilele grozăvii trăite de victimele comunismului. Nu sunt critic literar, dar cartea mi-a mers la suflet şi am regretat că s-a terminat atât de repede. Am trăit împreună cu Mihai şi Maria toate tragediile închisorilor sovietice din Siberia. Am retrăit mentalitatea comunistă pe care o cunoşteam deja din ţară.  
 
Nicolae Dabija ne poartă însă printr-o lume mult mai puţin cunoscută. Scenele descrise sunt nefireşti. Sunt convins că multe din aceste tragedii au fost adunate de autor din mărturiile reale ale unor supravieţuitori. Sunt deasemenea convins că cele mai multe dintre trăirile descrise sunt reale, reprezentând biografiile şi auto-biografiile celor care s-au întors. (Mă gândesc ce ne-ar fi dezvăluit cei imens de mulţi care nu s-au mai întors...!). Poate că nu toate tragediile mărturisite de autor s-au petrecut aidoma. Poate nu toate au fost trăite de aceiaşi persoană. Nu am nici o îndoială însă că majoritatea tragediilor descrise de Nicolae Dabija s-au petrecut ca atare. Există numeroase mărturii şi dovezi în acest sens.  
 
Ca roman literar, cartea e bine construită; decrierile sunt fascinante; personajele principale sunt bine conturate, iar dialogurile sunt vii şi uşor de umarit. Stilul lui Nicolae Dabija îmbină metaforele poetice cu jurnalismul obiectiv, dovedind că autorul este într-adevăr poet şi ziarist deopotrivă. Cu talent, şi mai ales cu mult bun simţ, autorul evita asemenea subiecte delicate şi controversate că cele etnice ori rasiale reuşind astfel să menţină un bun echiibru între gândurile şi simţămintele celui condamnat şi semenii săi la fel de oropsiţi ca şi el. În pofida tragediilor trăite de condamnaţi, nu găseşti în carte ura sau dorinţa de răzbunare nici măcar faţă de temnicerii şi schingiuitorii deţinuţilor.  
 
Această splendidă şi bine venită carte ar trebui să le reamintească multor basarabeni cine sunt ei, ce sunt ei, şi ce atitudine trebuie să ia faţă de Rusia şi faţă de adevărata lor ţară. În cei 50 de ani de regim Sovietic, comuniştii au reuşit să-i facă pe mulţi dintre ei să uite că părinţii, fraţii şi vecinii au fost deportaţi şi ucişi. Comuniştii i-au făcut să-şi amintească doar că pe timpul burgheziei au fost pălmuiţi de jandarmii români. Într-adevăr, un om pe care l-ai ucis nu te mai poate urî. Cel pe care l-ai pălmuit nu te uita însă nici odată. Puneţi în balanţă şi luaţi aminte!...  
 
În timpul vizitelor mele în Basarabia începând din 1989 am constatat că cei care mă înconjurau cu dragoste frăţească, între care şi Nicolae Dabija, erau tineri în general sub vârsta de 40 de ani. M-am întrebat atunci intrigat, unde erau „bătrânii”? Unde dispăruse o întreagă generaţie? Unde erau cei care trebuiau să conducă românimea basarabeană în ultimii 20 de ani? Dabija ne răspunde prin această carte; aceştia murise în Siberia pentru că îşi cunoscuse „Tema pentru acasă.” Ei ştiau ce sunt. Nu se îndoise nici o clipă că ar fost altceva decât români.  
 
Nicolae DIMA  
Tucson, Arizona, Statele Unite  
iulie 2010-2015  
 
Referinţă Bibliografică:
Nicolae DIMA - RECENZIE DE CARTE: „TEMA PENTRU ACASĂ” DE NICOLAE DABIJA / Nicholas Dima : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1648, Anul V, 06 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicholas Dima : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicholas Dima
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!