Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   



Durere, durere... şi iar durere... de Neluta Staicut
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Durere, durere... şi iar durere... 
  
Aceste rânduri le-am scris la mai puţin de o lună din momentul operaţiei mele pe cord deschis... astăzi le-am recitit şi am ajuns la concluzia că voi, cititorii mei, trebuie să ştiţi că această Neluța, această femeie puternică de astăzi a trecut prin aceste încercări, şi multe altele... care m-au făcut să mă călesc şi în final să strălucesc... să devin acea bijuterie... care străluceşte la gâtul unei femei frumoase... 
  
Vreau să ştiţi că nu am fost întotdeauna aşa, şi încă mai am multe de corectat, vreau să ştiţi că fiecare dintre voi puteţi să deveniţi, dacă vreţi, o bijuterie superbă care să strălucească în lumina reflectoarelor vieţii. Trebuie doar să vreţi! Trebuie să vă doriţi! Dar mai ales să nu abandonaţi nici o clipă CREDINŢA şi SPERANŢA că la sfârşitul acestui foc sfâşietor care este DUREREA va aşteaptă bucuria împlinirii, a desăvârşirii voastre ca oameni. 
  
Dragilor, nu vă îmbăt cu apă chioară... Doamne Fereşte... însă vreau să ştiţi că tot începutul are un sfârşit... fie că este vorba de un lucru bun sau rău, de bucurie sau de tristeţe, de iubire sau de ură... totul, dar absolut totul are un sfârşit, totul are un rost, totul ne este dat spre a fi împlinit... iar după această experienţă, să mai câştigăm un război cu noi înşine... şi să devenim mult, mult mai frumoşi, mult mai luminoşi, mult mai înţelepţi... şi astfel să putem să fim sprijin şi celor care poate că încă nu au înţeles sensul acestor lucruri. 
  
Vă doresc din suflet să aveţi lecţii cât mai uşoare, care să vă ajute să ajungeţi acolo unde vă doriţi... însă din suflet vă rog, nu abandonaţi, nu abdicaţi de la lupta cu voi înşivă şi cu viața, dar mai ales, nu alegeţi absolut niciodată calea abandonului, calea laşităţii, calea fugii din faţa vieţii, nu aceea este soluţia... şi nu aşa veţi rezolva problemele vieţii voastre. 
  
Aşa cum am menţionat şi în capitolul anterior despre RĂBDARE şi CREDINŢĂ... acum sunt foarte bine... şi puteţi să observaţi în toate postările mele de pe paginile mele de Facebook, că mă simt excelent... şi încerc din toată fiinţa să fiu farul luminos spre care se îndreaptă cei care poate încă nu văd, nu simt, sau nu ştiu cum să se descurce în lupta lor cu valurile vieţii. 
  
Eu sunt aici cu toată dragostea să vă ajut, să vă îndrum... şi să vă sprijin sau să vă ridic dacă aţi căzut... şi împreună... să mergem bucuroşi pe calea CREDINŢEI ŞI SPERANŢEI că totul este minunat în viaţa noastră, chiar dacă uneori ne speriem de experienţele pe care trebuie să le trăim. 
  
DUREREA... Durerea în toate formele ei... Oare a avut cineva curiozitatea să-şi imagineze vreodată cum ar fi viaţa lui plină până la refuz de DURERE??? 
  
Şi-a imaginat vreodată cineva cum este să te doară permanent 25 din 24 de ore/zi în fiecare zi??? Ştiţi ce vă rog... dacă voi îmi acordaţi o minimă încredere în ceea ce vă spun, credeţi-mă nici nu vă apucaţi să vă imaginaţi cum este... Nu, nici măcar atât... Este o experienţă pe care nu o doresc absolut nimănui, prieten sau duşman, cunoscut sau necunoscut... Pur şi simplu nu doresc să experimenteze nimeni această stare. 
  
STAREA DURERII PURE. Să nu poţi face absolut nimic fără să nu fii însoţit de durere, să nu respiri fără să te doară, să nu te mişti cât de puţin, fără să nu înţepeneşti de durere, să nu încerci să strănuţi sau să tuşeşti, să nu mănânci sau să bei ceva şi Ea (durerea) să nu fie acolo, să încerci să dormi iar durerea să nu fie acolo cuibărită în tine în toate structurile tale. La un moment dat nici nu mai poţi localiza ce te doare. 
  
Oare doare fizicul, psihicul sau sufletul??? Devii confuz, devii neliniştit la gândul că nu se va mai termina poate niciodată. Doare operaţia în sine (sternul acela tăiat în două), inima în care s-a umblat şi s-a făcut reparaţia care era necesară, plămânii şi toate zonele adiacente lor, locurile pe unde au trecut cele 3 drene. 
  
Apoi vin într-o ordine aleatorie, umerii, omoplaţii, coloana vertebrală cervicală, toracică şi lombară toţi muşchii mari sau mici din toată zona cuprinsă între gât şi abdomen... Totul este durere. Durere atroce, durere temperată de unele calmante dar care nu dispare nici o secundă ci doar se atenuează în anumite momente... 
  
Stau şi mă gândesc la cel sau cea care a spus pentru prima oară: „Să nu-i de Dumnezeu omului cât poate să ducă”.... Oare acea persoană câtă durere o fi suportat??? 
  
Cine mă cunoaşte ştie câtă încredere am eu în Bunul Dumnezeu, cât de mult sunt atrasă de spiritualitate în sine, cât de mult mă străduiesc să înţeleg şi să-i ajut şi pe alţii să o facă... Dar acum sunt atât de dezorientată de toată această durere încât stau şi mă gândesc oare îmi va mai lua Dumnezeu, această povară??? Şi dacă da, când se va întâmpla acest lucru??? Toată noaptea m-am foit de durere, nu mi-am găsit locul, nu mi-am găsit liniştea... 
  
Sunt obosită, nedormită şi bulversată, că în loc să mă odihnesc, să mă refac mai repede, eu stau pe marginea patului şi mă gândesc la vrute şi nevrute, mă mut la calculator pentru a-mi schimba poziţia şi a încerca să-mi direcţionez această durere prin alte sfere.. Ce credeţi că reuşesc??? Doamne Fereşte nici vorbă... 
  
M-am gândit prin câte transformări trece o pepită de aur până când ajunge o superbă bijuterie afişată la o petrecere de către o femeie frumoasă... Cât foc, câte lovituri primeşte până când este pregătită spre a fi modelată... Poate că orice şi oricine pe lumea aceasta, atunci când vrea să strălucească, trebuie să treacă prin nişte stări de genul acesta... Şi mă gândesc că numai suferinţa poate să scoată la iveală frumuseţea, puritatea, sublimul... 
  
Poate că undeva Dumnezeu mă consideră şi pe mine o pepită încă neşlefuită, care are nevoie de o doză de suferinţă pentru a începe să strălucească... Poate că fiecare dintre noi avem nevoie de diverse experienţe, pentru ca să scoatem la suprafaţă divinitatea din noi... 
  
Iar Divinitatea ce este??? IUBIRE PURĂ necondiţionată, oferită tuturor din belşug fără restricţii, fără bariere, fără graniţe... Poate că nu am oferit suficient din prea plinul sufletului meu iar acum a venit momentul să o fac necondiţionat, să mă şlefuiesc astfel încât să-l manifest pe EL 100%. Să nu mă mai supăr pe cei care se străduiesc să mă necăjească, să-i iubesc pe toţi cei care mă urăsc din toţi porii lor, deoarece şi ei sunt fărâmă de Dumnezeu... Nu de alta, dar este foarte uşor să-ţi iubeşti familia, prietenii, cunoscuţii... dar cum rămâne cu ceilalţi??? Cum rămâne cu duşmanii, cu cei care fac totul să te simţi fără rost şi fără loc pe lumea aceasta??? Pe ei este necesar să îi iubim primii!!! 
  
Adevărata valoare o dăm când reuşim să-l iubim pe cel care ne urăşte, ne umileşte şi ne supără permanent... Spun multor prieteni de-ai mei când îi supără cineva: „Iubeşte-l pe cel care te necăjeşte, iubeşte-l pe cel care te urăşte cel mai rău şi vei vedea ce se întâmplă...” Poate că eu nu am reuşit 100% acest lucru şi poate a venit vremea să o fac şi până la a deveni ceea ce trebuie, va trebui să trec prin Furcile Caudine, să trec prin Focul purificator al Durerilor... să trec Marele Deșert al Răbdării şi Înţelepciunii... al Credinţei, Smereniei şi Dragostei faţă de aproapele meu... 
  
Poate astfel voi deveni o altă Neluța mai puternică, mai înţeleaptă, mai răbdătoare, mai înţelegătoare... mai puţin critică şi autocritică... 
  
Sunt foarte obosită, sunt foarte confuză, dar nu cred că sunt prea departe de adevăr... 
  
Ştiu şi simt că ceva se va schimba în viaţa mea. Că eu voi deveni alta, că mai am multe de spus şi de făcut pe acest pământ. Ştiu şi simt, că Dumnezeu are un plan bine stabilit şi pentru mine. Ştiu şi mai ales simt că sunt iubită, că sunt ajutată, că sunt binecuvântată de EL şi că în nici un caz nu voi pieri, înainte să fac, să spun şi să manifest iubirea LUI pe pământ. Ştiu că sunt şi eu soldatul disciplinat care îmi voi face menirea pe acest pământ. Şi eu, ca şi voi toţi sunt importantă, şi de mine este nevoie pe acest pământ, aşa cum este nevoie de fiecare dintre noi. Nici unul nu suntem inutili, nici unul nu suntem fără de menire, fiecare pe drumul său, fiecare, pe calea aleasă de el sau de Bunuţul care nu ne uită pe nici unul dintre noi. 
  
Referinţă Bibliografică:
Durere, durere... şi iar durere... de Neluta Staicut / Neluța Stăicuț : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Neluța Stăicuț : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Neluța Stăicuț
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!