Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

TRANDAFIRUL SIRENEI-13
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
20- Doi incoruptibili 
  
Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai şoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, şoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbişti cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenuşiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio maşină, nici un om, pe care să-i înghită. Înşirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porţile de lumină ale dimineţii, că tot nu reuşea să destrame pânza de linişte, muiată în aburii pâcloşi ai somnului. Dormeau până şi umbrele nopţii, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reuşit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. 
  
În această pustie neagră şi tăcută, rabla lui Mototolea zbura, fornăind pe ţeava de eşapament, supărată că era biciuită cu şfichiul pedalei de acceleraţie. De pe bancheta din spate, Buhăianu urla ca turbatul: 
  
--Bagă Trache, bagă tare! Treci de sută că rezistă! Nimeni nu ne stă în cale. 
  
Iar Trache, cu aceeaşi turbare apăsa pedala, ca un luptător condus la atac într-o şarjă de cavalerie, unde comandantul răcneşte: după minee! Însă Trache nu striga cunoscutul „uraa!”, ci repeta continuu ca un papagal: 
  
--Vezi ce maşină am? Ce maşină am? Vezi? Acum suntem la poarta lui Zamfirescu. Mai bine, scoate şi milionul ăla! 
  
--N-ai grijă, ţi-l dau la poartă. Tu bagă tare, că până acolo n-ai nimic în faţă. 
  
Buhăianu se-nşela, pentru că, după încă douăzeci de kilometri, pe luciul şoselei se profilau două siluete, ca două pete de întuneric, pe care se mişcau două luminiţe. 
  
Cei doi jandarmi, plutonierul Gigel Moacă şi sergentul-major Guţă Bârneaţă abia îşi mai târau picioarele. Mergeau cu pistoalele atârnate de gât şi cu lanternele aprinse, ca să se ferească de băltoace şi să vadă şanţul de pe marginea şoselei. Aseară, un nor burtos îşi revărsase în zonă o aversă scurtă, ca de vară şi dispăruse grăbit la orizont. Unde mai pui că acum, spre dimineaţă, căzuse cu picuri grei şi roua, umezindu-le echipamentul din dotare. 
  
--Băi, Bârneaţă! 
  
--Ordonaţi, şefu’! 
  
--Băi, mie mi-a pătruns umezeala până-n măduva oaselor. Ţie nu ţi-e frig, mă? 
  
--Ba, bine că nu! Dar ştii, şefu’? Rabd ca un erou, că sunt în misiune. 
  
--Ce misiune,bă? Mama lor de şefi şmecheri! Trimit maşina să ne ia în misiune secretă, că au organizat flagrantul pentru prinderea interlopului, ne plantează în şanţul acela de lângă gardul fermei, unde, chipurile, interlopu’ depozitează…Ce? Că nu ne-a spus ce. Şi ne spune: staţi aici, bă, boilor şi pândiţi dacă intră şi iese vreun camion. Imediat ne raportaţi ca să acţionăm cu flagrantul. Păi, ăsta a fost flagrant, băi Bârneaţă? 
  
--A fost şefu’. 
  
--Bă, tu eşti tâmpit? Ce flagrant? L-ai prins pe interlop? 
  
--Nu, şefu! Da’ am comunicat că au intrat două camioane şi au ieşit trei, care au trecut pe lângă noi. 
  
Şi unde e flagrantu’, Bârneaţă? De ce nu ne-a spus: opriţi maşinile şi controlaţi-le! Cine şi unde le-a controlat? 
  
--Nu ştiu, şefu’! Noi am executat misiunea. Flagrantu’ a fost al celor de la judeţ. Treaba lor. Dacă ne punea pe noi să oprim camioanele ne ciuruia interlopii, sau trecea peste noi. 
  
--Bă, deşteptule! Nu-ţi dai seama ce-am pierdut, dacă erau încărcate cu ţigări sau băuturi? Închipuieşte-ţi nişte sticle cu coniac franţuzesc. D-ăla…Napoleon. Ai băut vreodată? 
  
--Nu, şefu’! 
  
--Am ratat ocazia, băi, Bârneaţă. 
  
--Nu mă interesează. Noi ne-am îndeplinit misiunea, şefu’. Cum ajung acasă mă arunc în pat că sunt frânt. Sunt mulţumit că am scăpat. 
  
--Cum mulţumit, bă? Stai o noapte-ntreagă în frig şi la sfârşit îţi spune: gata, misiune terminată, plecaţi acasă!? 
  
--Păi, ce să mai spună, şefu’? 
  
--Cum, bă, mă aduci de la doişpe kilometri cu maşina şi la sfârşitul misiunii îmi spui la telefon, plecaţi acasă? Cum, Bârneaţă? Pe jos, la cinci dimineaţa? 
  
--Dacă nu i-ai cerut, şefu’… 
  
--Cum să-i cer, bă? Am şi eu orgoliul meu. Dacă ştiam că nu ne duce înapoi cu maşina, mă organizam. Dar nu mă rog de ei, măi Bârneaţă. Am şi eu prestigiul meu de om. 
  
--Nu ne rugăm şefu’, de ce să ne rugăm! Mai avem fo opt kilometri şi ajungem. 
  
--Oful meu, Bârneaţă, este că n-am controlat noi maşinile. 
  
--De ce şefu? 
  
--N-ai priceput, mă? N-ai linge-acum un pahar, două, de coniac? 
  
--Da, şefu, pe nerăsuflate.Şi trei sau patru. Da’, de unde? 
  
--Păi asta te întreb, bă, deşteptule. Dacă verificam noi maşinile, altfel ar fi ieşit flagrantu’. 
  
--Eu m-aş mulţumi şi cu o ţuiculiţă fiartă, şefu’. Aşa, lângă aperitive:şunculiţă, cârnăciori… 
  
--Taci, dracu, tâmpitule! Nu cumva ai vrea şi o fetiţă, care să te servească? De unde, Bârneaţă? Din pustiul ăsta de pe şosea? 
  
--De la un interlop, şefu’, un infractor, ceva. Îl prindem în flagrant şi-l executăm. 
  
--Îţi repet, tâmpitule! Nu vezi că nu trece prin zonă niciun picior de înfractor? 
  
--Am înţeles, şefu’! Opresc maşini. Prima maşină care trece. Dresez proces-verbal cu toate infracţiunile comise şi-l obligăm să ne ducă acasă. 
  
--Eşti un dobitoc! Păi de unde ţuică fiartă cu aperitive? Avem noi la postul de jandarmi? 
  
--Nu, şefu’! Obligăm infractoru’ să ne ducă la Căprioara sau la Hanu Conachi, să ne plătească amenda. 
  
Plutonierul Gigel Moacă cercetă cu lanterna împrejur şi îi şuieră lui Bârneaţă: 
  
--Taci, dracu, să nu te-audă cineva! Asta miroase a corupţie, bă. 
  
După câteva secunde de tăcere, gemu: ăă, ce poftă am să ling un coniac! Auu! 
  
Bârneaţă gemu şi el: ââ, mie-mi spui,şefu’? Da’ o şunculiţă cu ceapă mov, cu palincă alături…mmm! 
  
Amândoi oftară prelung, după care se cufundară-n tăcerea şoselei, deranjată doar de bocănitul ghetelor din dotare. Pe cer, o suliţă liliachie izbea în umbrele tolănite la orizont, alungându-le şi făcând loc unor sclipiri trandafirii, care anunţau sosirea măreţului Soare. 
  
Dar, tot din depărtările orizontului, fulgerele unor faruri îngrozite strigau: Păziţi, că vine Trache, călare pe rablă, cu suta pe oră! 
  
--Uite, Bârneaţă, că vinu unu! Da’, fii atent, că are peste sută! 
  
--Pe el, şefu’! Prima infracţiune, depăşirea vitezei legale. Poate mai găsim şi altele. 
  
Crăcănat, Bârneaţă se postă în mijlocul şoselei, făcând semne disperate cu lanterna să tragă pe dreapta. Lângă el se aşeză şi plutonierul, cu aceleaşi gesturi, dar mai ferme. 
  
Cei doi în lumina reflectoarelor, cu gesturile lor ameninţătoare şi cu pistoalele pe piept, reuşiră să-l sperie pe Trache, care, într-o fracţiune de secundă, apăsă la podea pedala de frânare. Dat cu nasul de spătarul scaunului din faţă, Buhăianu urlă la Trache: 
  
--Nu opri, idiotule! Ocoleşte-i sau treci peste ei! 
  
Cum Mototolea nu execută comanda, Buhăianu, adus în stare de disperare, începu să ţipe isterizat şi să-i care pumni în ceafă lui Trache: 
  
--Accelerează, tâmpitule, accelerează şi treci dracu printre ei, peste ei, că mă nenoroceşti, te nenoroceşti, accelereazăă! 
  
Zadarnic. Trache a tras pe dreapta şi a oprit maşina, depăşindu-i pe cei doi cu vreo zece, cincisprezece metri. După ce opri, Trache spuse calm: 
  
--Auzi, dom’ Bucă? Să nu-mi dai mie ordine când sunt la volan! Eu respect organu’ când e în exerciţiu’ funcţiunii. Că eu răspund, nu dumneata. 
  
--Răspunzi pe mă-ta, cu banii mei. N-ai decât să-ţi plăteşti prostiile, idiotule, că m-ai încurcat. Ce ghinion! Cine dracu’ m-a pus să plec la drum cu prostu’? 
  
21-Controlul organului şi infracţiunile 
  
Plutonierul strigă autoritar: 
  
--Actele la control, vă rog! 
  
Tremurând, Trache coborâ geamul portierei şi întinse actele, ţinând gura închisă. Degeaba. Aburii de wiscky îmbibaseră atmosfera din maşină şi se năpustiră agresiv în nările lui Gigel, care strâmbă din nas. 
  
--Băi, Bârneaţă, ia bagă-ţi nasul în maşină şi vezi dacă miroase ceva! 
  
Bârneaţă se execută, însă şi-l retrase repede: 
  
--Nu miroase, şefu’! Trăsneşte! 
  
Buhăianu se enervă şi-i repezi: 
  
--Ce vreţi, bă, idioţilor? Aţi verificat actele, vă rog să le înapoiaţi şi să ne lăsaţi în pace, că ne grăbim! 
  
--Hopaa! Ai auzit, Bârneaţă? Ia miroase şi pe individul din spate! 
  
Când deschise portiera şi se apropie de Buhăianu, Bârneaţă ţipă: auu, şefu’, ăsta duhneşte ca o budană împuţită. Aşa am avut noi o budană cu boască stricată şi tata… 
  
--Lasă poveştile, Bârneaţă! Avem trei infracţiuni: două, şoferul, (depăşirea vitezei legale şi conducerea în stare de ebrietate), iar individul din spate, ultraj la adresa organului în misiune. 
  
Buhăianu se enervă şi începu să ţipe ca turbatul: 
  
--Ce infracţiuni, incompetenţilor? Daţi actele şoferului, că ne grăbim, avem treburi urgente şi-o să vă fac să plătiţi pentru neroziile voastre! 
  
--Vezi, Bârneaţă? Ultraj, cu violentarea organului. Băi, nea…Budană, ia scoate buletinu’, să văd cu cine stau de vorbă! 
  
--Domu’ şef, interveni Trache, las-o mai moale, că dumnealui este o personalitate, mare director de Bancă, şi membru în mai multe consilii de administraţie. Om cu relaţii pe sus. 
  
--Îl auzi, Bârneaţă? Presiuni asupra organului şi încercare de intimidare. Individul refuză să se legitimeze. Păi, să scoatem carnetu’ de procese-verbale şi să scriem, Bârneaţă! 
  
--Să scriem, şefu’! 
  
--Începem cu interlopu’, că e foarte agitat. Ia-i buletinu’ Bârneaţă! Dacă refuză, ia-l cu forţa! Dacă se opune, pune-i cătuşele! 
  
--Ţeles, şefu’! Hai, nea Budană, dă buletinu’! Ai auzit, bă, interlop împuţit?! 
  
--Nu vă dau nici un buletin, bandiţilor! Arătaţi voi legitimaţiile, să vedem dacă nu sunteţi nişte hoţi ordinari! Şi, dacă sunteţi poliţişti, vă rog să-mi spuneţi cine vă este şeful. Vreau să vorbesc cu el. 
  
--Vrei să ştii cine este şefu’, domnu’ interlop? Stai că-ţi dau eu şef. Şi Bârneaţă îi repezi un pumn în fălcile bucălate, care-l linişti imediat pe Buhăianu. 
  
--Aşa, Bârneaţă! Văd că ţi-ai dat seama că e interlopu’ nostru. Că ăştia vor să stea de vorbă numai cu şefii noştri. Pe noi nu ne bagă-n seamă. 
  
Bârneaţă îi mai dădu un pumn în fălci, făcându-l mieluşel pe Buhăianu, care scoase cartea de identitate. 
  
Mototolea începu să scâncească: 
  
--Iertaţi-ne, domn’ şef! Venim de la restaurantul „Sirena veselă”, din… 
  
--Ce-ai zis, mă? Las’ că ştiu eu unde-i „Sirena veselă”. Ai auzit, Bârneaţă de cârciuma asta? 
  
--Nu, şefu! 
  
--Acolo se face trafic de carne vie şi carne moartă, Bârneaţă. 
  
--Aoleu, şefu! Înseamnă că am dat de cuibul interopilor şi nea Budană este… 
  
--Şeful lor,bă! Păi, trebuie să facem procesul-verbal şi să-l arestăm. 
  
--Pe cine să arestaţi, tăntălăilor? Trache, nesocotitule, nu mai trăncăni aiurea, că ăştia sunt în stare de orice nerozie, care să ne-ncurce treburile. Aţi văzut actele, nenorociţilor! Vă rog să ni le daţi imediat, ca să plecăm! 
  
--Pune-i cătuşele, Bârneaţă şi „linişteşte-l”! Eu îl „lucrez” pe şofer. Ia suflă aici,domnu’! 
  
Bietul Mototolea începu să se smiorcăie şi să-şi ceară iertare. Că „e prima dată”, că „nu mai fac niciodată”, dar un pumn în ceafă îl făcu să sufle din răsputeri. Plutonierul Gigel fluieră a uimire: 
  
--Păi, dumneata ştii că eşti un pericol social? Cum ţi-ai permis să te urci la volan în halul acesta? 
  
22-Întorsătura 
  
Imobilizat de cătuşe şi „liniştit” de pumnii lui Bârneaţă, Buhăianu îşi dădu seama că tembelii ăştia, nu numai că îi încurcă socotelile, dar pot să scormonească rahatul în care era vârât până-n gât. Irina putea dovedi cu „probe” ce învârtea el la restaurant şi la Bancă. Dacă erau târâţi în scandal şi „partenerii” lui, trecuţi şi pe la „Sirena veselă”, dezastrul era asigurat. Nu mai punem la socoteală dacă ar afla şi cei de la „Centru”. Bineînţeles că l-ar fi scuipat imediat, nu mai înainte de a vedea şi situaţia Băncii, pe care o conduce cu onoare. Şi el ştia care era „situaţia”. De aceea nu avea nevoie ca nătăfleţii ăştia să scormonească prin afacerile lui şi să dea prilej celor din presă să înceapă scandalul. Aşa că…întoarse foaia. Adoptă şi el atitudinea plângăcioasă a lui Trache, dar cu vorbe mieroase şi linguşeli. 
  
--Vă cer iertare, băieţi şi scuze că v-am subestimat, dar…sunt nervos, grăbit, afaceri, probleme, chestii(împrumutase bagajul verbal al premiantului Zamfirescu). Ştiu că suntem vinovaţi, că azi noapte am participat la un protocol prelungit, dar… 
  
--Unde a fost protocolul, la „Sirena veselă”? întrebă pripit Gigel Moacă. 
  
--Exact. O masă bogată…(aici se bâlbâi intenţionat, să-i dea de-nţeles că acolo se mănâncă şi se bea zdravăn). 
  
--Şi sirene…tot pentru…protocol? Hai, nu vă sfiiţi, că mai ştim şi noi câte ceva! 
  
--Bineînţeles, spuse degajat Buhăianu. Un program special pentru invitaţi deosebiţi. Şi…hai să discutăm deschis. Văd că sunteţi băieţi inteligenţi. Dacă sunteţi amatori, ne înţelegem şi vă invit în următoarele seri la un astfel de program. 
  
--Ia stai puţin! Vrei să ne corupi? Ce să-nţelegem că…ne înţelegem? 
  
--Nu! Am precizat: dacă sunteţi amatori, vă invit. 
  
Plutonierul ezită, că, deşi îi poftea gâtlejul un coniac franţuzesc se temea să nu fie păcălit de interlop. De aceea jucă tare. 
  
--Să întocmim procesele verbale, le semnaţi şi mergem la restaurant să facem cercetări. 
  
--Ce să cercetaţi? N-aveţi ce să cercetaţi! Astăzi restaurantul este închis şi personalul are liber, după protocolul de ieri. Eu v-am invitat pentru zilele următoare. Buhăianu jucă şi el tare: dacă-i aşa, faceţi-vă meseria, plătim amenda şi lăsaţi-ne să plecăm. 
  
--Stai, nea Budană, te supăraşi? Tocmai dumneata, cu protocolul…cu negocieri…chestii. 
  
--Păi, dacă vă spun direct că vă dau un milion ca să nu vă mai pierdeţi timpul cu procesul-verbal, iar o să-mi spuneţi că vreau să vă corup. Voi nu ştiţi ce vreţi, mă! Şi vă mai supăraţi că vreau să discut cu şefii voştri. Pentru că mă înţeleg uşor cu ei. 
  
--Milionul jos şi ne duci la „Sirena veselă”, la programu’ special cu aperitive, ţuică fiartă, coniac şi…alte mărunţişuri. 
  
--Când? 
  
--Acum, ce mai stăm la discuţie, că sunteţi grăbiţi. 
  
--Aoleu, sări Trache, iar protocol, iar sirene? Şi eu când mai ajung acasă? 
  
--În curând. Hai, întoarce, să terminăm protocolul repede! 
  
--Aoleu! scânci şi Buhăianu,disperat. Şi problemele mele, urgenţa mea…Când? 
  
--După protocol, nea Budană, după protocol, spuse Bârneaţă. Apoi, către Mototolea: hai, şofer, întoarce şi dă-i bice la protocol, că se grăbeşte nea Budană! 
  
Post Scriptum 
  
După ce am pus punct la istoria asta cu sirena veselă, cineva m-a întrebat nedumerit: 
  
--Bine, dom’le, laşi personajele încurcate în încâlceala acestei poveşti? Ce să cred eu, 
  
cititorul, dacă n-ai limpezit apele în această tărăşenie? --Stimate amice, i-am răspuns, în viaţă, apele curg mereu tulburi când sunt vânzolite de răutăţile omeneşti. Desigur că ne străduim cu toţii să le limpezim şi când spunem, în sfârşit, că totu-i limpede, apare de undeva, ceva, care le vânzoleşte şi iar se scrie o istorie pentru lipezire şi… tot aşa mereu. Iar eu nu-mi permit să scriu romane-fluviu. Şi-aşa mi se pare prea lungă povestea de mai sus. Dacă s-a încâlcit situaţia personajelor, eu n-am nicio vină. Ele au ajuns în situaţia pomenită, urmare dorinţelor şi faptelor lor. Să le fie de bine! 
  
--Nu se poate, dom’le, un scriitor care se respectă lipezeşte apele, adică aruncă personajele negative în fundul iadului, iar pe cele pozitive le scoate la liman, ca să fie fericite până la adânci bătrâneţe. 
  
Intrigat de sfatul amicului şi în dorinţa de a fi un scriitor respectabil, după un timp am descins la crâşma cu pricina şi i-am întrebat pe cei întâlniţi acolo, ce mai fac scumpele mele personaje? Mai apar noaptea sirene din valuri? Vă închipuiţi că s-au uitat la mine ca la unul eliberat din balamuc. Unul a avut, totuşi, curajul să mă întrebe: unde ai văzut dumneata sirene? Dar, firma? am replicat eu. Firma-i firmă, fantezie negustorească. 
  
Înciudat, am insistat că proprietarul restaurantului este domnul Buhăianu, şefă e doamna Irina, iar fetele care servesc, noaptea se transformă-n sirene, care…nu cunoaşte-ţi povestea de astă toamnă? Şi le-am spus-o. Când au aflat ce s-a întâmplat acolo, a început fiecare să-mi deşire câte o poveste total diferită faţă de cea care o ştiam eu: 
  
--Într-adevăr, s-a certat o dată cu Buhăianu acesta, dar s-au împăcat, nici vorbă de pistol. 
  
--Aşi, a sărit altul, căsătoria lor e de formă. Buhăianu trăieşte cu una din fete, iar ea are un amant din Galaţi. Păi, n-a venit nevasta ăluia şi-a luat-o de ciuf pe doamna Irina? A fost un scandal… 
  
--Fugi, dom’le, s-a băgat unu’-n vorbă, eu o cunosc pe Zamfireasca de la Galaţi. Femeie fină, serioasă, nu făcea ea aşa ceva. Şi Zamfirescu, este un domn, îl cunosc pe taică-so, familie respectabilă. 
  
Unul a mustăcit:respectabilă, zici? Hă! După ce a plecat cu Irina în insulele…uf, îmi scapă numele lor…Ei bine, i-a tocat toate economiile. Aud că ar fi înpuşcat-o şi acum o caută Interpolul dar nu-l mai găseşte. Aţi mai auzit voi de Irina Stângaciu? 
  
--Bineînţeles, l-a contrat altul. Este aici, am văzut-o adineauri. 
  
--Ei, asta-i alta. 
  
--Ba, nu! Sunt sigur că este aici. 
  
--Bă, mă faci mincinos? 
  
În momentul acela am ieşit imediat din local. Ştiam ce se întâmplă când oamenii se contrează într-o cârciumă, la un pahar. Cel mai cuminte este să pleci de lângă ei. Cât despre povestea cu sirena veselă…am lăsat-o aşa, ca să nu am probleme cu muşterii de acolo. Acum înţeleg de ce judecătorii au salariile aşa de mari. Că sunt atât de stresaţi când trebuie să descâlcească iţele unei astfel de întâmplări. Câţi martori „oculari”, atâtea adevăruri ascunse. 
  
De aceea am pus punct la povestea asta, pentru că, mai ştii, vreun personaj ar vrea să mă pună martor ocular şi să mă pomenesc târât prin tribunale ca să spun „adevărul şi numai adevărul”. Al cui adevăr? Dacă vreun curios vrea să-l afle, îl invit la această cârciumă să investigheze martorii „oculari”. Vă închipuiţi ce poveşti interesante ar afla? Poate vor limpezi apele năbădăioaselor personaje. 
  
Năstase Marin 
  
Galaţi, decembrie 2011 
  
Referinţă Bibliografică:
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!