Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

TRANDAFIRUL SIRENEI-8
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
12-Trache şi ispitele sirenei 
  
În acest timp, la bucătărie era ceartă mare. Şefa înfipsese mâinile în părul sirenei Sofica: 
  
--Ţi-am spus, nenorocito, că este omul meu? Şi tu îţi baţi joc de mine,ai? 
  
--Ce-am făcut, şefa? Aau, mă doare! Ce-am făcut, că eu doar mi-am jucat rolul acesta blestemat. M-am săturat! Odată şi odată, tot voi pleca de aici. 
  
--Te-ai săturat, ai? Dezbracă-te şi scoate banii! Dă-i rochia de sirenă Ralucăi şi tu treci în locul ei la pregătit şi servit! Viperă afurisită! 
  
Sofica a-nceput să plângă cu hohote: 
  
--Cu ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în braţe şi m-a sărutat? 
  
--V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi. 
  
--Eşti caraghioasă, şefa, cu gelozia ta stupidă, o repezi Dana. Înţeleg că-l mai iubeşti, însă nu-ţi dai seama că este o lichea de care-şi bate joc Umflatul cu ai lui? Nu vezi cum îl lefteresc? 
  
--Dacă mai spui o vorbă, te dau cu capul de pereţi!Du-te şi serveşte la masă! Şi tu, Raluca, ce-ai rămas aşa? Pregăteşte-te că…acum începe panarama cu sirene! Nenorocitul! Că nu ştiu cât o să-l mai rabd şi eu. 
  
A avut dreptate. Buhăianu a apăsat din nou pe butonul cu programul sirenelor, în aplauzele celor din separeu şi spre disperarea lui Mototolea care terminase covrigii şi ar fi vrut să bea ceva. Ce?.. A, nuu! În niciun caz! Dacă pică-n plasa ăstora, se duc cauciucurile, planetara, adio revizie! Treci pe dreapta, Trache! vorba barosanului. Parcă, ce? Acum nu e pe dreapta? Nu se vede clar că barosanu’ şi cu gaşca lui râd de se prăpădesc? Mama lor!..Ei zaiafet cu gagici, eu…, covrigi. De ce? Că i-a spus mamy să ţină cu dinţii de bani? Până când? Toată viaţa? Să nu soarbă şi el măcar un strop de visichi? Măcar o moleculă, acolo, vorba sfrijitului de Firfi…rache sau Firfi…dă-l în mă-sa de beţiv! Adică, sfrijitul este mai deştept că glojdeşte pe de-a moaca şi se îndoapă la protocol? Dacă face cinste tâmpitul de Zamfirescu, dacă este idiot şi aruncă banii aiurea, el de ce să nu profite? Sfrijitu’cum profită? Ce, el e fraier? Io-te, mă! Rabd ca boul în jug şi ăştia se lăfăie. 
  
Cam aşa gândea el, supărat că îi refuzase pe ăştia cu visicu…Măcar o moleculă…Nici n-a observat când o peştoaică blondă i s-a aşezat pe genunchi şi l-a îmbrăţişat. Ah, are pielea catifelată…Ţâţele goale cu sfârcuri roşii îl apasă pe piept…braţele moi i se încolăcesc după 
  
gât …Îi simte răsuflarea parfumată…Visează?..Simte că ia foc, că se turează, precum motorul maşinii, când apasă la podea pedala acceleraţiei…Prinde suta…Este gata să explodeze…Se cufundă în valurile din depărtări… 
  
--De ce este domnu’ aşa de supărat? Să-i dea sirena puţin wiscky cu guriţa ei? Ca să-i trecă supărarea. 
  
Şi Trache, ca un bebeluş, acceptă cuminte să bea licoarea mult refuzată numai din guriţa fermecătoarei sirene. O guriţă…două guriţe…trei…Ar bea toată noaptea din guriţa ei. Apoi, blonda sirenă îl ia la dans printre valurile ce clipocesc, spărgându-se de stânci. Trache se dovedeşte un dansator excelent, confirmat şi de aplauzele petrecăreţilor din separeu. 
  
În plin extaz, după ce îngenunche şi sărută gingaş buricul peştoaicei, scoase o bancnotă albastră pe care o strecură elegant sub buricul acesteia. Aşa văzuse la barosan. Adică, ce? El nu este patron? Face ce vrea cu banii lui. Blonda sirenă îl îmbrăţişă şi-l duse-n vârtejul dansului până în separeu, plantându-l pe un scaun, în uralele chefliilor. 
  
--Uraa,uraa,să ne trăiască marele dansator Trache! 
  
Mototolea le aruncă o privire triumfătoare, zâmbind în sine: adică, ce? Numai voi? Staţi să vă arăt eu ce pot!. Mica sirenă se alintă, zâmbindu-i duios şi zaharat: 
  
--Ce pofteşte să mănânce omuleţul meu? 
  
Se iscă o larmă veselă, toţi chefliii dându-şi cu părerea, în hohotele generale de râs. 
  
--Planetară file, cu sos de vaselină! Cauciuc fiert în ulei de motor. Carburator cu jigleoare înăbuşite-n benzină. Bielete la proţap, împănate cu pivoţi. 
  
Trache turbase. Parcă o vedea pe mamy, dincolo de stâncile alea de la orizont, unde se bălăceau sirenele…Dădea din mâini şi ţipa disperată la el: 
  
--Trache, Trache, Trache! Cauciucurile se rostogolesc, se scufundă, măă! Planetarele fac bâldâbâc, iar tu te ţii de coada sirenei? Te duce la fund, Tracheee! S-a dus dracului revizia! 
  
--Ducă-se! a mormăit Trache. Şi ţipă cât îl ţinură bojocii: 
  
--Liniştee! Faceţi linişte, domnilor! Acu’, eu plătesc, că şi eu sunt patron. Domnişoară, să-mi aduci o saramurică de pui fript, cu mujdei şi mămăliguţă. Dar să fie copănelele bine rumenite, că aşa le făcea mama. Şi un molan negru, că aşa bea tata. 
  
Cei din jur iar izbucniră-n hohote: 
  
--Şi noi ce mâncăm, domnu’ Trache? 
  
--Dumnealor să le aduci un motor gripat la cuptor, rumenit în ulei ars. 
  
--Ha, ha, ha! Are umor domnu’ Trache! E tare haios. 
  
Şi veselia se înteţi, după ce se aduseră zece sticle de Băbească şi zece cu Busuioacă de Bohotin. Trache azvârlea cu banii, fără să mai ţină cont care erau pentru planetară, care pentru benzină, care pentru revizie. El cerea să cânte sirenele de pe stânci hore şi sârbe, pe ritmul cărora dansa cu sirena Raluca tangou şi rumba-n figuri. 
  
13-Ooof, banii mei!.. 
  
Buhăianu şi ceilalţi râdeau cât îi ţineau gurile. Numai Zamfirescu nu râdea. Se uitase-n portmoneu şi observase că mai avea doar o bancnotă de zece lei. Ce-a făcut cu banii? A plătit el ce se consumase, a mai dat şi la fetiţe, dar…unde sunt banii lui? I-au furat hoţii ăştia de colegi? Care dintre ei? Ticălosul de Umflat? Ăsta a stat în capu’ mesei, departe de mine. Grăsanul de Pleşcan? Abia se mişcă. Poate agitatul de Firfirică. Dar l-am văzut cu mâinile numai pe furculiţă şi pahar. Poate bubosu’…uite-l cum tace şi bea! Mama lor de şmecheri! Cum-necum, m-au furat. Că n-am risipit eu tot purcoiul de bani. Era doldora portmoneul.Simţi un fior de gheaţă pe şira spinării: dacă…sirena Sofica?..atunci când o sărutam…Şi porcii ăştia, mă enervează cu râsul lor!..Ce l-a găsit pe idiotul acesta de şofer să fie aşa de obraznic? Mai am să-i dau nişte bani. De unde? Iar tâmpitul, aruncă şi el cu banii, să arate că şi el este patron. Când o să-i termine, te pomeneşti că o să mi-i ceară de faţă cu nemernicii ăştia. Ca să mă facă de râs. Îl bag în… i-am promis că acasă îi dau, nu aici. Acasă?..Aoleu! Măcar un telefon… Şi lui Costi, să ştie că mai întârzâi. Ce să-ntârzâi că e noapte. Se uită la ceas: aoleu, ora nouă!? Da’, când a trecut? 
  
--Zamfirescule, nu ţi-e foame? Ia şi tu o bucăţică de radiator în sânge! În sânge,bă, nu în apă. Ha,ha, ha! Ia,bă, că patronul Trache face cinste! Cu banii tăi, mă, cu banii tăi. 
  
--Hai, mă Dane, ce-ai rămas aşa? Rupe şi tu o ciosvârstă de bujie! Are un gust pompa asta de benzină, un deliciu, nu alta. Sau este pompa de apă, domnu’ Trache? Că eu…nu mă pricep. 
  
--După atâţia castraveciori, un motor la tavă te remontează, nu alta. 
  
Ticăloşii! Şi-au bătut joc de mine. Acum şi tâmpitul acesta a picat ca musca-n lapte…Da’, ce mă fac? Dacă deşteptul de Costi i-a dat telefon lui Mery şi ea s-a plâns lui tat-so? Ăsta-mi dă un şut în fund…Ce mă fac, Dumnezeule, ce mă fac? Îl treceau sudorile şi nu se putea plânge nimănui. Uite-i cum chicotesc şi tâmpitul de Trache plăteşte…Ah, Doamne, de ce n-am ascultat-o pe Olguţa? Deci, asta era „hachiţa” ei! Nu cumva şi prostul de bărbat-so picase…pe la piaţă? Ce-mi pasă mie de dobitocul de Costi? Ce mă fac eu? 
  
--De ce transpiri aşa, Zamfirescule? râse Pleşcan. Parcă te-a băgat Trache la cuptor, că i-am ronţăit toată maşina şi nu mai are ce pune pe masă. 
  
--Du-te în…mârâi mărunţel din buze Zamfirescu, care era tot mai disperat. Ce…mă…fac?.. 
  
Aceasta este întrebarea! Dar, n-a mai făcut el d-astea şi coana Mărioara l-a scos de fiecare dată din rahat? Ea, sărmana, este îngerul ei salvator. Atunci i-au scăpărat neuronii: telefon, dobitocule! Şi lacrimi de crocodil, cu cenuşă-n cap. Chiar dacă te face albie de porci, rabdă, că meriţi! Dar nu-i stă ei în caracter. Ea te iubeşte, nu te jigneşte. 
  
Cum veselia era în toi, se furişă în sală, după un stâlp şi scoase telefonul: alo, Mery? 
  
--În sfârşit, a oftat Marioara. De când aştept telefonul tău. 
  
--Dacă ai şti, Mery!..şi începu să plângă cu hohote. 
  
--Nu mai plânge, ştiu! 
  
--Sunt distrus, Mery, sunt disperat, ruinat! Sunt un om de nimic, Mery! Trebuia… 
  
--Las’ că ştiu ce trebuia! 
  
--De unde ştii? Nu cumva…Olguţa? 
  
--Exact. Mi-a dat telefon. Aşa a păţit şi Costi. I-a părut rău că nu ţi-a luat toţi banii pentru castraveţi. Fii liniştit că am aranjat cu ea. Am stabilit ce să-mi dea. Mâine trimit un camion şi s-a rezolvat totul. Noi, femeile, rezolvăm totul, dragă! 
  
--Mery, ah, Mery!.. 
  
--Hai, nu mai plânge! Du-te la protocolul tău, termină-l mai repede şi vino acasă! 
  
--Dragă Mery, dar n-am trecut pe la părinţi. Ce-o să zică mama? 
  
--Fii liniştit! Le-am dat telefon şi le-am spus că ai treabă urgentă şi trebuie să vii direct acasă. Ei m-au înţeles, aşa că…grăbeşte-te şi vino mai repede! 
  
--Mery! Sunt un nemernic, Mery! Ai să mă ierţi vreodată? Ai să mă dai afară din… 
  
Marioara râse cu hohote: 
  
--Aşa ai merita, dar tu ştii că nu mă lasă inima. Cel mult, îţi anulez fondul de protocol. Sau, îl reduc puţin. Pentru că…ce să-ţi mai spun? 
  
--Da’ să nu mă spui lu’ tata-socru. 
  
--Las’ că ştiu eu de ce ţi-e frică. Stai liniştit, că am eu grijă, dar, până când, Dane, până când? Că… nu-ţi mai spun. Hai, termină protocolul şi vino! Îmi promiţi că vii până la miezul nopţii? 
  
--Îţi promit iubito. În câteva clipe termin tămbălăul şi zbor la tine. Te iubesc, te iubesc, vreau să te iubesc! 
  
--Şi eu te iubesc, Dane, abia aştept. Să ştii că fac patul, dar nu mă culc. Te aştept. 
  
--Te sărut, te sărut, iubita mea! 
  
--Şi eu, dragul meu. Hai mai repede! Te aştept, pa! 
  
Zamfirescu era în al nouălea cer. Îl iertase şi de data asta. Ce femeie de aur are şi el, idiotul… 
  
până când? Vorba ei. Nuu! Mă jur că asta e ultima dată. Hotărât, ultima dată! Mă duc la dobitocul de şofer, îl iau de chică şi-i spun: gata, bă, hai acasă! Cum, gata? Păi, n-a băut? Şi ce dacă! L-am pus eu? În definitiv, e la dispoziţia mea. Dacă-l prinde poliţia…pe riscul lui, 
  
fiindcă a fost tâmpit. 
  
Se întoarse în separeu unde veselia era în toi şi hăhăiala la maxim, pentru că Trache, încurajat de Firfirică şi ai lui, se dădea în spectacol cu sirena Raluca, crezându-se un nou Fred Aster nedescoperit. 
  
--Hai,mă Dane, pe unde umbli, că noi am ronţăit şi caroseria! 
  
--Să ştii că n-au mai rămas decât ceva resturi de supape şi nişte zgârciuri de pivoţi, cu bucşe. 
  
--Gata, bă, leşinaţilor! Spargem protocolul! V-ajunge de-atâtea ore. 
  
Referinţă Bibliografică:
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1779, Anul V, 14 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!