Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

XARTOFUL FIERBINTE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CARTOFUL FIERBINTE 
  
(fenomenul „COLECTIV”) 
  
ru 
  
Luna noiembrie este anticamera sfârşitului de an. Se ştie însă că orice sfârşit în eternitatea timpului este un nou început, o regenerare. De aceea viaţa şi moartea apar înşirate pe firul existenţial precum şnurul mărţişorului. Dar lunii noiembrie i s-a rezervat şi rolul ingrat de vameş al copacilor, pregătindu-i pentru regenerare. Este un fenomen lent, tăcut, liniştit, petrecut într-o anumită perioadă de timp, accelerat uneori de intemperii, dar niciodată copacii nu se scutură de toate frunzele într-o fracţiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepţiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecţia frunzei, ce ar putea fi completată cu observaţia că niciun copac nu va folosi în noul ciclu de viaţă vreo frunză rătăcită pe crengi. Respectiva va fi eliminată din sistem. Cam aşa ar fi una dintre rânduielile tainice ale lui Dumnezeu, pe care ar dori s-o respecte şi oamenii în societate. Poate nu facem suficient efort s-o pătrundem şi nici nu avem înţelepciunea să urmărim legile armoniei divine, deşi în ciclurile electorale am stabilit tot luna noiembrie pentru regenerarea vieţii social-politice. 
  
În anul 2014, Dumnezeu ne-a dat fenomenul „16 noiembrie”, dar frunzele politice, mai mult sau mai puţin penale, mai mult sau mai puţin ruginite în mentalităţi şi metehne, n-au vrut să cadă, cu tot suflul şi speranţele cetăţenilor. Anul acesta am avut parte de fenomenul „COLECTIV”, devastator de dureros, asemenea unui cataclism natural. Pe acesta nu ni l-a dat Dumnezeu, ci criminale metehne omeneşti: lăcomia şi nepriceperea iresponsabilă a unor veroşi oameni de afaceri, încurajaţi şi susţinuţi în activităţile lor ticăloase de către oamenii politici, tot atât de ticăloşi, lacomi, iresponsabili, nepricepuţi, dar corupţi, cocoţaţi pe funcţii cheie ale administraţiei şi structurilor de control. 
  
Dacă frunzele politice ar fi căzut la vremea lor, cu toate crengile uscate, cu tot putregaiul mentalităţilor şi metehnele ticăloase din viaţa politică, atunci şi copacul vieţii social-economice româneşti s-ar fi purificat, ar fi fost regenerat şi nefastul fenomen n-ar mai fi avut loc. Din păcate, s-a întâmplat!.. Îngrozitorul calvar a curs sfâşietor de dureros cu tineri morţi şi răniţi, arşi şi intoxicaţi pe dinăuntru şi pe dinafară. Coşmarul s-a transformat într-o maree de lavă, scursă în sufletele mulţimii… Sub această dureroasă curgere, sufletele cetăţenilor ţării au căpătat culoarea de tăcere a lumânărilor şi rugăciunilor stropite cu lacrimi…Implorau readucerea la viaţă a nefericitelor victime…Dar sufletele încremenite în tăcere şi rugăciuni s-au învineţit de mânie, revărsându-se în acel tradiţional izvor de regenerare spirituală românească, numit „Piaţa Universităţii”. Acolo s-a transformat în fluviul de furie care a curs pe bulevardele şi străzile capitalei, devenind miraculosul şuvoi de foc purificator, atât de aşteptat. Paharul nemulţumirii generale se revărsase…Ceea ce trebuia să se întâmple mai demult, s-a întâmplat. Şi fenomenul îşi continuă cursul, provocând aprinse dezbateri, comentarii cu disperate acţiuni politice. 
  
Fostul premier Adrian Năstase, cu inteligenţa sa ascuţită şi obişnuitul sarcasm, a văzut în acest fenomen doar un joc politic, a cărui esenţă este „cartoful fierbinte aruncat de Ponta lui Dragnea şi Iohannis. Desigur, în acest murdar joc al politicienilor, hârşitul jucător scos pe tuşă, nu vedea mulţimea de cetăţeni tineri şi interesele lor. De altfel, nu i-a văzut niciodată, ca şi toţi ceilalţi politicieni români postdecembrişti, criminali care au ruinat economia ţării prin nepricepere şi corupţie, determinând pe tineri să-şi caute subzistenţa peste hotare. Poate că şi alegătorii au greşit când le-au încredinţat frâiele puterii. Însă i-au rotit pe toţi, în speranţa că vor găsi pe cei potriviţi să le apere interesele. Dar toţi politicienii au înţeles altceva din politică. Ei au confundat interesele ţării şi cetăţenilor săi, cu interesele membrilor propriului partid. Au considerat lupta politică drept un joc între politicieni, scopul principal nefiind propăşirea ţării şi bunăstarea cetăţenilor, ci ocuparea funcţiilor care le permiteau îmbogăţirea rapidă prin corupţie şi abuz de putere. Dar mulţimea de alegători ce era pentru ei? O masă inertă de naivi, care trebuia minţită, înşelată cu promisiuni şi manipulată cu aruncarea vinei pe adversarii politici. De aici afirmaţia lui Ponta: „Mă pot bate cu orice adversar politic, dar nu cu mulţimea”. 
  
Aşa s-a creat acea falie dintre interesele tuturor politicienilor şi interesele ţării şi cetăţenilor săi, care s-a adâncit cu trecerea timpului. În aceste condiţii a apărut omul „InteresuluiNaţional” cu un partid mic, intrat în alianţă cu partide majoritare care i-au permis cocoţarea pe balanţa puterii. A preluat de la UDMR sloganul stabilităţii politice şi l-a înlăturat de pe această balanţă, confiscând şi interesul naţional, golit de conţinutul său real şi umplut cu invizibilii câlţi ai interesului partidului său.Mulţi politicieni au văzut în această gogoaşă răsuflată şi reîncălzită, o magică forţă de atracţie a mulţimii de alegători, iar pe omul interesului naţional cu partiduleţul său, o viitoare umbrelă sub care puteau intra în parlament, Evident că micuţul jucător a fost curtat de palatele puterii, pentru a le ridica pe balansoar, fapt ce i-a umflat imaginea politică şi orgoliul său de factor cheie în jocul puterii. Valurile cotidiene de furie a protestatarilor l-au măturat şi pe omul interesului naţional al partidului său, înlăturându-l de pe balansoarul puterii, cu toată aroganţa sa găunoasă de patru stele. Aici ar trebui să precizez că voi reveni cu două eseuri privind interesul naţional, democraţia şi partidele politice, pentru eliminarea unor confuzii practicate de politicieni în manevrarea maselor de alegători. Să ne bucurăm că tinerii protestatari nu s-au lăsat păcăliţi de un fals apărător al interesului naţional. 
  
Dar, să revenim cu luciditate la evoluţia şi efectele acestui fenomen purificator al societăţii noastre. A căzut un guvern cu premierul şi vice premierul stigmatizaţi. Primarul sectorului patru a fost aruncat în malaxorul DNA. Au fost condamnate toate partidele politice care au fost la putere în cei 25 de ani postdecembrişti, învinovăţite că, prin nepricepere şi corupţie au ruinat economia ţării, au sărăcit populaţia şi au determinat tinerii să plece din ţară. Pentru toate aceste fapte şi pentru cele întâmplate la clubul Colectiv, considerate criminale, tinerii protestatari şi-au manifestat neîncrederea faţă de actuala clasă politică , iar politicienii actuali să nu mai fie aleşi niciodată. Au cerut ca ţara să fie condusă numai de tehnocraţi independenţi şi nepătaţi. 
  
Am încercat o sinteză deşi fenomenul este mult mai complex, iar cerinţele protestatarilor cuprinde o paletă mult mai largă de revendicări. Prin încercările preşedintelui Iohannis de a dialoga cu protestarii în vederea aflării cererilor acestora, s-au conturat cerinţele esenţiale ale tinerilor manifestanţi, care au cerut SCHIMBAREA sistemului politic actual, dovedit corupt şi mafiot. Cerinţele tinerilor s-au referit doar la moralitatea politicienilor puşi să administreze, să gospodărească raţional bogăţiile ţării şi banul public asigurând prin legislaţie şi management,valorificarea lor cu eficienţă.,În acest fel să se respecte dreptul la muncă pentru toţi locuitorii şi bunăstarea lor. Concret, au cerut eliminarea corupţiei, corectitudine şi transparenţă în actele de guvernare, transpuse într-un set de măsuri imediate: ridicarea imunităţii parlamentare, demisia din parlament a celor condamnaţi penal, sau în curs de cercetare, reducerea numărului de parlamentari la300, guvern de specialişti independenţi, depolitizarea structurilor instituţiilor statului, confiscarea averilor celor corupţi şi condamnaţi, membrii actualei clase politice care s-au dovedit incompetenţi, incorecţi şi corupţi să nu mai participe la viitoarele alegeri. Desigur, am enumerat doar principalele măsuri cerute de tineri pentru curăţirea actualei clase politice româneşti. Să vedem care au fost reacţiile partidelor politice româneşti? 
  
Precum spusele lui Caragiale: „voi Schimbare, dar să nu se modifice nimic”. Adică :acceptăm premier tehnocrat „independent”, dar propus de noi şi cu miniştriselectaţi dintre membrii noştri de partid, care să aplice programul partidului nostru. Conform sloganului răsuflat: „la vemuri noi, tot noi”. S-au cerut şi alegeri anticipate după principiul: dacă se vrea schimbare, să fie, dar cât mai repede, că noi suntem pregătiţi. 
  
Aici trebuie făcute nişte clarificări: am acceptat să fim un stat democratic cu rânduieli democratice. Trebuie să acceptăm conducere politică după regulile democratice. Participarea la actul legislativ şi la guvernare se face de către partidele politice, prin reprezentanţii lor aleşi. Desigur, în situaţii speciale, guvernarea poate fi realizată de un guvern de specialişti independenţi, dar cu sprijinul politic al partidelor din parlament. Un guvern fără acest sprijin, cade la orice încercare de guvernare, ducând inevitabil la alegeri anticipate. Deci, până la urmă, legitimitatea unui guvern este dată tot de alegeri generale, după sistemul clasic cunoscut. Ca să ai un guvern independent de partidele politice, trebuie să schimbi actualul sistem democratic, ceea ce este riscant şi ineficient din punct de vedere practic. Cred că măsura luată de preşedintele Iohannis de a-l numi premier pe Dacian Cioloş a fost înţeleaptă, având în vedere, calităţile profesionale ale acestuia, caracterul său, notorietatea sa europeană, experienţa de negociere. Dar guvernarea sa va fi valabilă numai pe termen scurt, până la alegerile parlamentare, când va trebui, fie să se înscrie într-un partid, eventual creat de tinerii manifestanţi, fie să fie numit de către partidul sau alianţa partidelor cu majoritate parlamentară. Ne place, nu ne place, aceasta este rânduiala democraţiei. De aici necesitatea ca tinerii protestatari să-şi facă un partid nou,, cu o platformă politică în care să cuprindă toate cerinţele şi principiile politicii curate, revendicate în noiembrie 2015, ca urmare fenomenului COLECTIV. Să se numească chiar aşa: partidul „COLECTIV”, în memoria victmelor nefericitului eveniment. 
  
Poate atunci, când guvernarea va fi curată şi în interesul cetăţenilor, nici cartoful puterii nu va mai fi fierbinte. Să sperăm! Dar tot până atunci, actualele partide politice, care nu pot fi înlăturare de la putere decât prin vot, trebuie permanent ţinute sub presiune, fie prin manifestaţii, fie prin intervenţii televizate, un rol important în schimbarea mentalităţilor şi metehelor partidelor politice, avândul jurnaliştii televiziunilor. Oricum, fenomenul schimbării abia a început şi continuă.Poate că toţi trevue să ne schimbăm mentalităţile: ţi clasa politică, şi cerăţenii şi clerul ortodox. Ca o rugăciune de mulţumire transmisă acelor nefericite victime, datorită cărora a îneput acest fenomen de schimbare. 
  
Năstase MARIN 
  
noiembrie 2015 
  
Referinţă Bibliografică:
XARTOFUL FIERBINTE / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1777, Anul V, 12 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!