Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

TRANDAFIRUL SIRENEI- 5
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
7-Nişte sirene vesele ---Lăsaţi-l, mă, să plece, râse Buhăianu cu dispreţ. Nu vedeţi că a intrat în banii castraveciorilor? Câţi saci ţi-am păpat, Dane? Şi mai are pretenţii de mare afacerist. 
  
Vorbele astea, iar îl înfuriară pe Zamfirescu: 
  
--Ce-ai spus,mă, Umflatule? Crezi că vreau să plec din cauza banilor? Te-mbrac în bani, băă! Acum, chiar m-ai supărat! Hai, băieţi, spuneţi, ce mai servim? Parcă vă lăudaţi cu nuş’ ce sirenă. Care-i, bă, sirena aia veselă? 
  
--Chiar vrei să continuăm, Dane? rânji Pleşcan. Păi, să vină o sirenă, să ne-nveselească! 
  
--Aşa-i, aşa-i! ţopăi şi Firfirică, frecându-şi palmele. Că mi s-a făcut o foame cu negocierea asta…Ce zici, Dane, de nişte specialităţi de peşte, pe valuri de Galbenă de Odobeşti? 
  
--Ce Galbenă, bă, hârâi Scârţoi, vreau o Grasă de Cotnari! 
  
--Asta vreţi, bă, deştepţilor? îi mustră Pleşcan. Nu vedeţi că omu’ vrea o sirenă cu aromă de Pietroasă? Chiar,mă,Bucă, nu apare nicio sirenă? Şi vă miraţi că vrea să plece. 
  
Lui Buhăianu nu-i plăcu întorsătura şi, mai ales, chestia cu sirena. El voia să scape de lăudăros, deşi, tare mult dorea să-l lefterească şi să-i strice afacerea cu castraveciorii lui Costi. Dar, dacă vrea sirenă…rezolvă el. Se scuză şi plecă-n bucătăria restaurantului. 
  
Aici, şefa restaurantului, Irina Stângaciu, împreună cu cele trei tinere:Sofica, Dana şi Raluca, toate trei frumoase şi inteligente, pregăteau de zor mâncărurile comandate de Buhăianu. Fetele erau angajate pe singurul post din schema restaurantului: „factotum”. Adică, bucătărese, chelneriţe, barmaniţe, spălătorese, femei de serviciu şi, de puţin timp în urmă, când lui Buhăianu i-a venit ideea asta trăsnită, sunt şi „sirene vesele”. Un fel de cântăreţe, dansatoare şi animatoare pentru…onorabilii clienţi. Ideea se dovedise comercială, întrucât cele trei frumoase (două blonde şi una brunetă) erau şi talentate. Ochiul lui Buhăianu de adevărat expert nu se înşelase. Bun organizator, luase legătura cu un regizor şi un instructor de dans, care încropiră după un inspirat scenariu, un spectacol-surpriză cu mai multe teme şi subiecte combinate şi prezentate, în funcţie de structura onorabilei asistenţe. 
  
Irina, responsabila localului, îşi descoperi şi ea talente de dansatoare. Intervenea în spectacol numai la momentele culminante, în dansuri pasionale. Îmbrăcată în veşminte şi văluri creatoare de mister, avea grijă să nu i se dezvăluie identitatea, menţinând suspansul până la 
  
sfârşitul spectacolului. Evident că au fost clienţi de vază care au dorit s-o cunoască pe misterioasa sirenă, însă Buhăianu le spunea tuturor că asta-i regula jocului. Sirena va rămâne totdeauna acolo în adâncul oceanului de licori savuroase, servite în local. Cine dorea să ajungă în palatul de cleştar al misterioasei sirene, acela trebuia să soarbă oceanul de băuturi fine şi extrafine din restaurant. Şi tocmai pe această ambiţie deşartă a clienţilor se baza marketingul ingeniosului Bucă. 
  
În acest moment trebuie să spunem că proprietarul localului era chiar dom’ director Buhăianu., care avusese grijă să arunce câteva procente din acţiuni celor trei tinere angajate şi un zece la sută doamnei Irina, şefa localului. Astfel se chema că toată lumea era „propietară” a localului ( „s.r.l. Sirena”). Investiţie minimă, eficienţă maximă. Când şi când angaja „colaboratori” temporari, în funcţie de situaţie, pentru anumite servicii speciale, precum:lăutari, oameni de „protecţie”, oameni de „marketing”, ca şi cei trei băieţi de gaşcă, foştii lui colegi amintiţi, care aveau o singură misiune: să mănânce, să bea şi să –ntreţină buna dispoziţie la masă a invitaţilor lui Buhăianu, poftiţi la separeu pentru „protocolul” unei afaceri. Băieţii de gaşcă primeau diverse misiuni de la Buhăianu, atât pentru „succesul” afacerii, cât şi pentru taparea partenerilor de chiolhan. 
  
--Ce s-a întâmplat, şefule, tot se mai grăbeşte individul? Dacă pleacă, noi ce facem cu astea? 
  
--Fiţi liniştite, individul rămâne! L-au lucrat frumos băieţii. Duceţi la masă toate preparatele din peşte şi câte o sticlă din toate sortimentele de vin alb. În continuare…aplicăm programul „normal”. Firfirică e-n formă. Aruncă-n el, ca-ntr-o groapă fără fund, dar… 
  
--Dar,ce? întrebă iritată Irina. Vrea şi el…sirena? 
  
--Ştiu că vrei să te răzbuni pe el pentru tot ce ţi-a făcut, însă… 
  
--Însă? Adică, eu să nu apar în spectacol? Ţi-e frică? Spune-mi deschis că asta e! 
  
--Te rog să mă scuteşti de sentimentalismele tale! Vreau să-l storc de ultimul sfanţ, să-l distrug. Dar, fără tine. Asta e treaba mea. Te rog să stai aici! Altfel… 
  
--Altfel, ce? 
  
--Altfel, sunt capabil de orice. Punct. Sofica, începi tu spectacolul, iar celelalte, fiecare la treabă! Fără comentarii! 
  
Şi plecă imediat în sală. În urma lui, Irina izbucni în hohote de plâns. Speriate, fetele o întrebară: 
  
--Ce s-a –ntâmplat, şefa? Nu cumva tot îl mai iubeşti? Nu te-a făcut să suferi atâta? Crezi că Umflatului îi este teamă că te pierde, sau ţi-e milă de netrebnic? 
  
--Lăsaţi-mă! Hai să ne vedem de treabă! Du-te Dana la masă şi tu Sofica, pregăteşte-te! Astăzi trebuie să fii cea mai bună. Să-l încânţi pe…domnul meu. 
  
Şi iar a izbucnit în plâns. Fetele îi ştiau povestea. De aceea au lăsat-o în durerea ei, fiecare văzându-şi de treburi. Prin puhoaiele de lacrimi, Irina şi-a derulat filmul vieţii distruse de cei doi bărbaţi,care, acum petreceau în separeu,faţă-n faţă. Trecutul i se perinda cu viteză ameţi toare prin faţa sa: Dan, premiul întâi în fiecare an, ea premiul doi şi Umflatul, al treilea. Ba, nu! în ultimul an o întrecuse. L-a iubit pe Dan din primul an de liceu, iar nenorocitul de Umflat a sâcâit-o tot timpul cu simpatia lui. Pe când Dan…cu toate fetele, că toate erau îndrăgostite de el. Mai ales Olguţa îl sufoca mereu cu insistenţele. Ea, niciodată nu i-a dat de înţeles că-l iubeşte, din care cauză, în ultimul an, el s-a străduit s-o cucerească. Aşa şi-a atras ura tuturor colegelor. Cel mai mult o ura Olguţa, care se dădea prietena sa. În orice situaţie o şicana, o jignea, parcă ar fi fost ea vinovată că Dan insista cu dorinţele lui…Doar o lună…în perioada examenelor…Atunci a fost fericită, când Dan i-a declarat că o iubeşte. Plimbări prin parc cu el…sărutări…îmbrăţişări…Atunci a gustat din mierea Fericirii…Doamne, cât de tandru era, ce cuvinte alese îi spunea. Iar iubirea ei, ca floarea de trandafir cu boabe de rouă, alintată de un răsărit magic de soare. Şi-a desfăcut toate petalele să-i fie încălzite de acele raze mângâietoare. Cei din jur erau uimiţi de strălucirea feţei şi de lumina din ochii ei…La petrecerea de sfârşitul anilor de liceu, Dan a purtat-o pe acele piscuri ale fericirii, unde pluteşti 
  
în extaz total. Atunci…în noaptea aceea…pe o bancă, în parc…când şi-au jurat iubire veşnică…i-a cedat…Apoi, au plecat să dea examene la facultate. L-a căutat la Politehnică şi l-a găsit cu o altă fată. I-a spus că „nu mai are timp de ea”. A simţit că se scufundă într-o prăpastie fără fund…Nu s-a mai concentrat la examene şi a fost respinsă. S-a zăvorât în ea. Părinţii au încurajat-o să se pregătească pentru anul următor, dar…era gravidă. L-a căutat acasă la părinţii lui. I-a spus maică-sii care este situaţia, însă doamna Zamfirescu a făcut-o curvă ordinară. Ai venit să-mi şantajezi băiatul, după ce te-ai culcat cu toţi derbedeii din Bucureşti; stricat-o?! A rugat-o, măcar să-i transmită lui Dan starea în care se află însă mama lui a dat-o pe uşă afară. N-a spus părinţilor şi n-a încercat să scape de copil. A stat acasă câţiva ani să-şi crească băieţelul, fiind întreţinută de părinţi. N-a suferit mult condiţia de întreţinută şi a-nceput calvarul căutării unui serviciu. Vânzătoare la un chioşc…apoi la altul… 
  
la tarabe-n piaţă…la Loto…la un magazin alimentar falimentat după un an…În toate slujbele astea a fost urmărită şi hărţuită de poftele patronilor. Nu le-a cedat, deşi toţi au considerat-o curvă. Pe Dan nu l-a mai întâlnit să-i spună că are un copil cu el. Însă, acum trei ani , a întâlnit-o Buhăianu, care i-a propus afacerea cu restaurantul. L-a refuzat vreo şase luni, fiindu-i scârbă de el. Refuzase să se culce cu atâţia patroni, bărbaţi relativ bine şi acum, cu Umflatul? Simţea că va vomita, dacă va fi silită să urce în patul lui. A-ncercat să-l descurajeze, dar Buhăianu nu era omul care să renunţe aşa de uşor. A copleşit-o cu oferte şi cadouri substanţiale: şefă de local, maşină, apartament, bijuterii. Părinţii şi cunoscuţii o îndemnau să nu refuze, mai ales că la orizont nu apărea nicio soluţie salvatoare. Era vulnerabilă şi Buhăianu ştia că va ceda. A făcut-o pentru siguranţa şi viitorul copilului. Aflase că Dan se însurase, că avea şi el o fetiţă…Îi murise şi speranţa. A acceptat relaţia cu Buhăianu ca pe o pilulă amară. Poate că are un suflet frumos, dacă fizic…În definitiv, era, acolo, un bărbat şi acesta. Dar s-a înşelat, că „bărbatul” acesta s-a dovedit un monstru: meschin, egoist, gelos, adică terorist, brutal şi ticălos. A inventat aiureala cu sirenele obligând bietele fete să se prostituieze cu partenerii săi de afaceri şi cu clienţi bogaţi. În prealabil, le-a avut pe toate trei şi, culmea cinismului, le-a adus în apartamentul dăruit ei…În prezenţa ei…Noroc că, în acea perioadă lăsase băiatul la părinţi. Bietele fete i-au cerut iertare plângând. A îndurat şi umilinţa asta. De fapt, n-o durea, pentru că a avut totdeauna faţă de el doar sentimente de silă. Dar şi p el l-a iertat. Acum îi este milă de el. Şi de disperare, că nu ştie ce să facă în viaţa asta lipsită de perspective. Şi tocmai acum a intrat în iadul vieţii sale omul care i-a oferit o fărâmă de fericire… cel care este tatăl băiatului. Acum este momentul să se răzbune pe el. Cum, adică, să se răzbune? L-a privit pe furiş. Doamne, tot aşa de frumos este! Au trecut-o fiorii. A spus fetelor: ăsta e! 
  
Raluca a-ntrebat-o dacă vrea să-i pună otravă în farfurie. A râs în hohote. Însă Dana a observat că-i străluceau ochii şi i-a spus: tot îl mai iubeşti, şefa! A răspuns indignată: nu-i adevărat, nu-i adevărat! Fetele au tăcut, privind-o cu milă. Acum, ce să facă? Să asiste neputincioasă cum îl distruge nenorocitul de Buhăianu? Care, nici măcar nu-i permite să se apropie de el? Dar, este omul ei şi tatăl băiatului, chiar dacă…Şi plânsul nu mai contenea. Cine să-i spună acum ce să facă? 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1764, Anul V, 30 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!