Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

Povestirea DOMNUL FUSULAN-partea întâi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
povestirea "Domnul Fusulan"-partea întâi 
  
(din volumul "DOMNIŞOARA IULIA") 
  
După plecarea domnişoarei Iulia, domnul Arsu ne-a adus un alt învăţător. Uscăţiv, adus de spate, gălbejit şi zbârcit, cu nişte pungi vinete la ochii mereu tulburi. A intrat în clasă cu paşi târşiţi de moşneag obosit, având în mână o servietă voluminoasă, burduşită, iar în cealaltă mână, o nuia lungă şi groasă pe care a pus-o tacticos pe catedră. 
  
- Copii, ne-a zâmbit fericit domnul Arsu, bucuros că ne-a găsit aşa repede un dascăl. De acum o să învăţaţi cu domnul învăţător Fusulan, un respectabil dascăl, care ne onorează şcoala cu prestigiul şi experienţa sa. Fiţi cuminţi şi să-i daţi ascultare. De la dânsul veţi avea multe de învăţat ! 
  
A-nşirat, probabil, multe cuvinte de laudă la adresa prestigiosului dascăl cu care ne fericise, ca să ne impresioneze plăcut. Ne-a făcut să înţelegem că abia acum vom învăţa carte, nu cum ne-am jucat cu domnişoara Iulia. 
  
Însă apariţia domnului Fusulan în clasă crease o atmosferă sufocantă, greoaie. Nimeni nu mai zâmbea, nimeni nu mai avea chef să vorbească ne-ntrebat. Ca să nu mai vorbim de enigmatica nuia tolănită pe catedră. Probabil că toţi se întrebau : „ce-o fi vrând să facă domnul Fusulan cu dumneaei ?” Atmosfera se mai încărcase şi cu un amestec ciudat de sentimente: teamă, curiozitate şi un respect nedefinit pentru cineva sau ceva. În prezenţa domnului Arsu, onorabilul dascăl nu a spus nicio vorbă, nu a schiţat niciun gest. Privea absent peste noi şi prin noi, cu ochii săi tulburi, din care se scurgea numai plictis. Însă, după plecarea domnului director, faţa sa căzută şi zbârcită s-a încrâncenat, privirea i s-a oţelit şi, în fine, i-am auzit vocea grohăită, ca dintr-un butoi dogit şi gol. 
  
- Fii atent, târtan! Comanda la mine! Nu ai voie să-ţi faci de cap, nu ai voie să mişti în front! Parcă ne pălise cu leuca. Eram complet năuciţi, pentru că ne învăţaserăm cu felul delicat şi afectuos al domnişoarei Iulia. Involuntar şi tremurând, copiii au dus mâinile la spate sau le-au încrucişat la piept. Toţi se străduiau să ”nu mişte în front”. 
  
-Trebuie să coborâm milităria, a continuat vocea dogită a domnului Fusulan, ca târtanul să înţeleagă că aşa se învaţă carte ! 
  
Vocea lui cea izvorâtă din butoi căpătase accente metalice. Abia atunci am observat că purta pantaloni kaki şi paltonul scurt, jerpelit la mâneci, era de aceeaşi culoare. (O, domnişoară Iulia, de ce ne-ai părăsit ?) 
  
- Şi acum, să ne organizăm ! Am auzit noi, îngroziţi, vocea oţelită. 
  
Cum, adică?! La şapte ani, chestia asta cu organizarea parcă venea dintr-o limbă marţiană. Ne transformaserăm în nişte statui mute, uimite, îngrozite şi incapabile să priceapă o iotă din cele spuse de domnul Fusulan. Pe feţele de piatră ale micuţelor statui din bănci nu se putea citi niciun semn de protest sau obiecţiune. Spre satisfacţia domnului Fusulan, care a rânjit mulţumit şi ne-a înţepat cu o întrebare răstită: 
  
- Cine-i monitorul general ? 
  
Ne-am privit chiorâş unul pe altul. Ce-o fi aia? şi…cine să fie? 
  
- Aha, târtanii nu au monitor general! 
  
A început să se plimbe nervos prin faţa băncilor: cum vreţi să învăţaţi fără monitor general? 
  
- Trebuie să găsim unul care nu este mârlan! Cum te cheamă pe tine, mă, ăsta din banca întâi? 
  
- Mihăiţă, a răspuns băiatul vioi şi inteligent din banca întâi. 
  
- Ce, Mihăiţă! Un monitor general nu poate fi numit Mihăiţă. Mihai, ca pe regele nostru! Dacă stai în banca întâi, înseamnă că poţi fi monitor general. Atenţie, târtani! De astăzi, Mihai este mama şi tatăl vostru din clasă. El va avea grijă de voi, dacă nu învăţaţi, nu sunteţi cuminţi, sau dacă faceţi boroboaţe. Monitorul general vă urmăreşte, vă supraveghează şi vă notează la catastif. Ia aminte, târtan! Dacă ţi-a trecut la catastif monitorul general o liniuţă, eu te articulez cu o lovitură de la „mama” monitorului. Adică de la „mămica”. Uite, aia este „mămica”! şi arătă cu capul nuiaua de pe catedră. 
  
Apoi, a scos tacticos din geanta burduşită un caiet soios şi un creion. După ce a copiat din catalog numele şi prenumele şcolarilor, l-a instruit pe Mihai, monitorul general, cum să ne vegheze în orice clipă şi, dacă observă la târtan o „mişcare-n front”, să-l treacă la catastif cu o liniuţă. 
  
- Şi acum, monitor general, hai să facem o probă! observi vreun mârlan că mişcă-n front? 
  
Mihăiţă, foarte pătruns de misiunea sa din misterioasa funcţie, şi-a rotit ochii de câteva ori asupra colegilor şi colegelor sale. După câteva clipe a raportat: 
  
- Nu mişcă nimeni, domnule Fusulan! Dar Florina… parcă râde! 
  
- Râde? Ha! Foarte bine, monitor general, foarte bine!Te descurci foarte bine! mârlanul nu clipeşte, nu mişcă, nu râde şi nu zâmbeşte. Pune-i liniuţă la catastif şi mârlanca să poftească în faţă, să-i facem safteaua „mămichii”! 
  
Biata Florina era năucă. Zâmbise şi ea ca o viţeluşă nevinovată şi se pomeni chemată în faţă. Nu ştia cum devine chestia cu „mămica” şi s-a dus senină la catedră. Domnul Fusulan a dus-o lângă banca monitorului general. I-a spus lui Mihăiţă s-o aplece cu capul pe bancă şi s-o ţină bine. „Ca să nu smucească mârlanca!” i-a explicat onorabilul dascăl, care i-a aplicat o lovitură icnită, încât, biata Florina a ţipat ca muşcată de câine. Toată clasa a înţeles ce înseamnă ca monitorul general să-ţi pună o liniuţă la catastif şi domnul Fusulan să te mângâie cu „mămica”. A rânjit satisfăcut : „Mârlanii au priceput culoarea milităriei”. Însă, grijuliu, ne-a atenţionat: 
  
- Mârlanul nu are voie să sufle o vorbă cuiva despre „mămica”. Pentru că se supără şi-l snopeşte în bătaie până leşină ! 
  
Ochii „mârlanilor” s-au umflat ca nişte gogoşi fierte în ulei. 
  
- Şi acum să mergem mai departe cu organizarea, a continuat tacticos domnul Fusulan. Clasa se împarte în monitori de bancă şi mârlani de rând. Monitorul de bancă trebuie să fie deştept, silitor, să înveţe carte singur, ca să fie capabil să-l înveţe şi pe mârlanul din banca lui. Dacă mârlanul lui nu vrea să asculte, atunci monitorul poate şi trebuie să-l tragă de păr, de urechi, de nas, chiar să-l dea cu capul de bancă pe tâmpitul de mârlan care refuză să înveţe carte. Iar mârlanul nu are voie să refuze bătaia monitorului, sau, mai grav, să ridice mâna asupra lui. În acest caz monitorul de bancă raportează monitorului general, care-i trece la catastif cinci liniuţe şi tot de cinci ori îl pupă şi „mămica”. 
  
Pur şi simplu ne vâjâia capul la auzul acestor explicaţii, cu mârlanii şi monitorii de bancă. Fiecare se întreba îngrozit dacă va scăpa cu titlul de monitor. Peste toată clasa plutea buimăceala şi frica. Toţi copiii tremurau, mai puţin Mihăiţă, care zâmbea radios. El trăsese lozul cel mare: monitor general. Din această băltoacă de năuceală ne-a scos vocea dogită: 
  
- Ei, ia să vedem, care ne sunt monitorii şi care “onorabilii” mârlani? Urmă o selecţie, dar pe ce criterii? Vocea hârâită ne-a edificat: 
  
- Scoateţi abecedarele! 
  
Ne-a pus pe fiecare să citim câte ceva. După ce citeam, auzeam verdictul : “monitor!” sau, după o pauză prelungită, figura ponosită a domnului Fusulan se strâmba scârbită: “mârlan!”, sau schiţa rânjetul de satisfacţie: “mârlan ordinar!”, după ce a selectat toată clasa, împărţind fetiţele şi băieţii în monitori de bancă şi mârlani, a aşezat monitorii la cap de bancă şi lângă ei un mârlan de rând, respectiv mârlancă. Apoi a rânjit mulţumit: 
  
- Aşa vă vreau ! Nu mai este cazul să mai aveţi un nume: pur şi simplu veţi fi monitor unu în banca a doua, monitor doi în banca a treia, respectiv mârlan unu, mârlan doi şi aşa mai departe. La fel se vor numi şi fetele. În banca întâi stă numai monitorul general. 
  
Am răsuflat uşurat când m-a etichetat „monitor”, chiar dacă m-a numit „monitor opt” şi m-a aşezat în ultima bancă. Mai ales că “mârlanul” meu era un băieţel inteligent, Gogu, cu care mă jucam în recreaţie. Nu ştiu cum citise el, că domnul Fusulan rânjise răstit : Mârlan ordinar! Bietul Gogu! Mă împrietenisem cu el şi ne înţelegeam foarte bine când citeam şi socoteam împreună. Am încercat să-l consolez : „Lasă, Gogule, că eu nu am să te bat!” M-a privit cu ură şi, probabil, m-a înjurat în gând. Dar eu nu am înţeles ce gândise în momentul acela şi conştiincios mă străduiam să-l învăţ buchiile abecedarului şi socotelile fără să aplic „metodele” indicate. Însă, ochiul ager al domnului Fusulan a observat că noi nu-i aplicăm draconicele metode şi s-a răstit la monitorul general : 
  
- Dormi în cizme, monitor general ? Ce-i debandada asta? 
  
Bietul Mihăiţă a rotit ochii în clasă şi nu a observat nicio dezordine. Era linişte, iar elevii, doi câte doi (monitor şi mârlan) se străduiau să descifreze tainele abecedarului şi aritmeticii. 
  
- Nu observ nimic, domnule învăţător! A bâiguit Mihăiţă. 
  
- Înseamnă că eşti tâmpit şi trebuie să te înlocuiesc, cred că am spus clar. Mârlanului îi intră cartea-n cap numai dacă-l tragi de păr, de urechi, dacă-i cari pumni în cap sau îl dai cu capul de bancă. Aşa învaţă mârlanul! Ai înţeles, monitor general? Executarea! 
  
Pe faţa lui Mihăiţă se citea nedumerirea. Ce să execute? Cât era el de isteţ, nu pricepea ce trebuie să facă. Totuşi, teama de a fi înlocuit şi, doamne fereşte, să fie făcut mârlan, i-a ascuţit mintea. A trecut pe la toţi monitorii şi monitoriţele de bancă, îndemnându-i: 
  
- Hai, mă, trage pe mârlan de păr, de urechi! Hai fă, trage mârlanca de cozi, că ai de ce! Hai, executarea, că vă fac pe voi mârlani ! 
  
Mihăiţă învăţase bine lecţia. Se vedea după rânjetul de satisfacţie al domnului Fusulan. Au început să priceapă şi monitorii de bancă, pentru că imediat au pus în aplicare sistemul. Vă închipuiţi gemetele, scrâşnetele, ţipetele sau replica mârlanilor agresaţi. Când hărmălaia părea că-i scapă de sub control, domnul Fusulan a ţipat : 
  
- Monitor general, ce-i gălăgia asta? Vreau să fie linişte! Notează-i la catastif şi adă-i la “mămica”! 
  
Mihăiţă devenise expert în meseria de monitor general. Imediat i-a notat pe cei turbulenţi şi i-a adus la catedră. Satisfăcut, domnul Fusulan i-a mângâiat cu „mămica” la fund. S-a făcut linişte, iar bieţii mârlani scoteau doar gemete înăbuşite sau scrâşneau din dinţi, cu lacrimi pe obraz. Ca să mă încadrez în sistem, mă făceam că-l trag de păr şi de urechi pe Gogu şi icneam eu, iar el râdea. 
  
M-am supărat şi i-am şoptit : 
  
- Nu mai râde că-ţi rup urechile de-adevăratelea ! 
  
N-a înţeles şi a continuat să chicotească. Noroc că eram în ultima bancă, dar Mihăiţă ne-a observat şolticăria. A venit la mine şi mi-a şoptit : 
  
- Fii atent că de data asta te iert! Ţi-am pus la catastif doar două liniuţe. Mâine dimineaţă vii la „mămica”. Dacă nu vrei să fii monitor adevărat, te fac mârlan ! Gogu a râs satisfăcut : 
  
- La „mămica”, monitorule! 
  
Eu n-am râs, mai ales că, a doua zi, am simţit pe fundul meu mângâierea „mămichii”. Când m-am întors în bancă, Gogu cu greu îşi abţinea hohotele de râs. Vasăzică…aşa ? mi-am zis. I-am şuierat lui Gogu : 
  
- Gata, mârlanule! Scoate abecedarul! 
  
Şi i-am aplicat preventiv o urecheală zdravănă. Mă încadrasem în sistem. Cu toată răutatea răbufnită din mine, îl urecheam sârguincios, îi trăgeam palme şi pumni în cap, iar el mă înjura şoptit, fapt care mă înfuria şi mai mult. De învăţat împreună, nici vorbă. Ce puteam eu să-l învăţ şi ce putea el să înveţe în condiţii de ciomăgeală? Doar mă înjura şi mă ameninţa că mă va ciomăgi în afara şcolii. Şi apoi, ce puteam eu să-l învăţ? Abia silabiseam şi mă străduiam să învăţ de unul singur, ca să nu îmi pierd postul de monitor. Iar pe Gogu îl şmotruiam cât mă ţineau puterile, ca să nu mă mângâie “mămica” la fund. Deşi nu-mi plăcea sistemul ăsta de coşmar, speram să supravieţuiesc cu rolul stupid repartizat. Dar joaca mi-a jucat prima festă. Peste câteva zile domnul Fusulan a intrat radios în clasă: 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
Povestirea DOMNUL FUSULAN-partea întâi / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!