Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1681 din 08 august 2015        Toate Articolele Autorului

UN GULIVER COTIDIAN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un guliver cotidian 
  
În anii tinereţii ştiam puţine lucruri despre Bacovia. Din „Istoria”lui G.Călinescu am aflat că s-a născut la Bacău sub numele de Gh.Vasiliu şi a trăit între anii 1881-1957.Despre opera sa…reţinusem câteva idei din”Istoria”lui Călinescu: „poezia sa exprimă sentimentul izolării, drama căutării ieşirii din izolare, nostalgie maladivă, monotonie acustică, filosofii triste, teroarea umedului, viziuni apocaliptice, simbolism din tradiţia baudelairismului ş.a.Cu aceste idei, Călinescu l-a fixat în „insectarul” literar: „un simbolist funebru, cu un soi de ermetism care, în poeziile din urmă, din exces de naivitate, duc la un manierism insuportabil”. Brr!.. 
  
După aşa „recomandare”, cum să mai deschizi o carte de Bacovia? 
  
Dar s-a întâmplat un „incident”care m-a făcut să-i deschid cartea. Într-un concediu pe litoral ( era prin august, anii şaptezeci) am avut parte de zile ploioase şi „crivăţ” turbat. Ca să fiu în „ton” cu vremea am făcut rost de poeziile lui Bacovia şi mi-am cufundat sufletul în ele. După zece zile de tratament cu băi de plumb bacovian şi plajă la „Scântei galbene” a venit şi soarele pe litoral, zâmbind stânjenit că ne-a lăsat în voia vântului şi ploilor în plin sezon estival. I-am mulţumit de bunăvoinţă şi am plecat acasă cu sufletul tonifiat de Bacovia. Mă energizasem cu poezia acestui gigant care a… „auzit materia plângând”.Pentru că trebuie să ai dimensiuni cosmice ale spiritului ca să poţi auzi Macrocosmosul plângând amarnic în microcosmosul tău. Întrucât în acele zile am aflat că poezia se serveşte cu sufletul, direct de la sursă şi nu cu furculiţa critică, permiteţi-mi câteva „picături” bacoviene de alinare: „dormea întors amorul meu de plumb/pe flori de plumb…/şi-i atârnau aripile de plumb”(Plumb).”te uită cum ninge decembre”(Decembrie),”amurg de toamnă violet/o lume leneşă, cochetă/mulţimea-i toată violetă/oraşul tot e violet”(Amurgul violet),”negru profund, noian de negru,/carbonizat amorul fumega/făcând să vibreze scântei de vis în…negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme şi hangiul/străzile-s deşarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beţie…”(Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un vals de voaluri albe”(Alb). „amurg de iarnă sumbru de metal/câmpia albă un imens rotund”(Amug de iarnă). „trec singur spre seară pe ape-ngheţate/când fâlfâie pe lume violetul”(Plumb de iarnă). „o pictură parfumată cu vibrări de violet”(Primăvara).”şi „voi lua din cer/ceea ce nu mai găsesc prin stele/de când rătăcesc”(Vreodată). „adio,pică frunza/şi-i galbenă ca tine”(Pastel). Mă opresc, ca nu cumva şuvoiul de „picături”să se transforme într-un torent. 
  
Trebuie să mai subliniez cum se prezintă Bacovia, fără referinţele critice ale altora: „un suflet delicat/în goană de barbar”(Stanţă medie), sau „Bacovia/Ţara/când tace/orice cuget…”(Stanţă la Bacovia). 
  
Cu mulţi ani mai târziu, vântul vieţii mi-a purtat paşii prin oraşul lui Bacovia. Acolo… surpriză! M-am întâlnit pe stradă cu marele poet. Cu capul plecat şi mâinile la spate, încerca să treacă strada printr-un loc nepermis. Se baza pe bronzul său nemuritor, deşi, în viteza lor nebună, bolizii străzii puteau turti orice fel de bronz. Am avut un sentiment de nemulţumire: 
  
Marele poet, atât de mic? Şi…direct pe stradă?..în aglomeraţie?..cu toţi trecătorii?..Atunci 
  
mi-a venit ideea să-l aduc la dimensiunile sale cosmice şi am exclamat: jos pălăria şi obiectivul fotografic în faţa gigantului! Bacovia trebuia privit numai dintr-un punct de vedere admirativ. Am îngenuncheat şoptind: ave maestre! Şi…l-am fotografiat. Aşa am realizat imaginea sa de uriaş, pe care am intitulat-o chiar aşa: „Gigantul”. 
  
Ulterior, peste ani, am aflat o poveste cu statuia lui din Bacău. Imediat după moarte, soţia sa a comandat unui sculptor, prieten cu poetul, o statuie care să-i eternizeze măreţia.Sculptorul l-a făcut aşa cum îl ştia el, amplasând statuia direct pe trotuar, să se întâlnească zilnic cu cetăţenii din”Bacovia”. La vederea statuii, soţia poetului, furioasă, s-a certat cu sculptorul, considerând „opera”o blasfemie a memoriei poetului. Femeia nu înţelesese nimic. De aceea am schimbat titlul fotografiei în cel actual: „Un guliver cotidian”.Ca să împac pe soţia poetului cu prietenul său, sculptorul. Pentru că Bacovia, ca şi alţi poeţi, a fost un atlant întrupat într-un umil funcţionar, al cărui spirit şi har nu pot fi măsurate cu metrul. Aşezaţi cuminţi în rafturi de bibleotecă, aceşti atlanţi nu ne cer decât o fărâmă de atenţie. Şi când le-o acordăm, generoşi, ei ne aşează la picioare un munte de înţelepciune şi frumuseţe. Numai o fărâmă de atenţie!.. Smulsă din acel timp al nostru, plin de internet şi filme cu ţaca-paca şi bum-bum. Ia priviţi-i cum se roagă de noi în tăcere, ca să ne ofere pe tavă sufletul lor cosmic, plin de har şi de iubire!..Trebuie să-i înţelegem şi să credem că aceşti uriaşi, hamali ai cuvintelor, truditori pe ogorul Limbii Române, reprezintă şi ei „Ţara din sufletul nostru”. 
  
Text şi foto de Năstase Marin 
  
Galaţi, noiembrie, 2007 
  
(din ciclul „Ţara din suflet”) 
  
Referinţă Bibliografică:
UN GULIVER COTIDIAN / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1681, Anul V, 08 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!