Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fântâna Bărăganului 
  
Cu mii de ani în urmă, apele Mării Sarmatice s-au evaporat ori s-au scurs în Pontul Euxin, dispărând treptat-treptat, iar cele ale Istrului s-au retras în matcă. Atunci s-a ivit dintre ape stepa Bărăganului, ca o întindere largă şi netedă. Ici, colo, mai rămăseseră unele crovuri cu apă sărată, astăzi lacuri cu ape binefăcătoare pentru cei cu diferite suferinţe. 
  
Bărăganul!..Cine şi de ce i-a zis aşa? Las ceaţa din istorie să-i învăluie enigma şi plăcerea istoricilor lingvişti să o scormonească. Eu doar plutesc pe aripi de vis prin ea. Pustiurile sale misterioase, cu ierburi înalte şi cu mirajul depărtărilor vaste, creat de netezimea câmpiei, au provocat şi fascinat pe toţi cei care s-au încumetat să-i pătrundă şi să-i străbată sălbăticia. 
  
Darnicul Timp a fost generos cu Bărăganul, ascunzându-i prin tufişuri atâtea vietăţi, 
  
fapt care l-a determinat pe Alexandru Odobescu să-l numească „Arcadia românească a vânătorilor”. În vremea lui, acele animale şi păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători, care erau tentaţi de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentaţii, vrednicii 
  
vânători au reuşit „performanţa”dispariţiei vestitelor cârduri, rămânând doar numele lor dat unui banal han: „Popasul Dropia”. Popas…la care nu mai trag misterioasele căruţe acoperite cu rogojini ci elegantele autoturisme şi uriaşele tiruri. 
  
Timpul, cu stomacul lui infinit, a- nghiţit fără urmă de regret atât romanticul pustiu al lui Odobescu, cât şi peisajele de coşmar ale lui Panait Istrate, cu acei nori fantastici de ciulini, purtaţi de vânturi nemiloase. 
  
Vremurile comuniste au făcut şi ele popas pe Bărăgan cu adversari politici în surghiun şi familii strămutate de nemţi bănăţeni, obligaţi să înfrunte urgiile traiului pe aceste meleaguri. 
  
Tot în vremurile comuniste, Timpul ireversibil şi grăbit a umplut zările Bărăganului cu întinse lanuri de grâu, porumb şi floarea soarelui, acele plăcute pete de culoare, schimbate magic de lunile anului, de la albul orbitor al întinderilor de nea, la curcubeul culorilor crude ale primăverii, răsărite din cafeniul arăturilor şi până la romanticele nuanţe ale toamnei, de galben, portocaliu şi ruginiu. În acele vremuri, mănoasa 
  
câmpie şi-a revendicat titlul de „grânar al ţării”, revărsând cu mândrie-n zare „galbenul de Bărăgan”,devenit culoare de stindard. 
  
Uriaşele sale pete de culoare au fost punctate din loc în loc cu tot mai multe siluete negre ale ciudatelor păsări metalice care-i sorb din pântec preţiosul petrol. Pentru că adâncul sarmatic a adunat în atâtea milioane de ani mari cantităţi din căutatul lichid. 
  
Furtuna revoluţiei din decembrie a „măturat” întinsele lanuri irigate, în foarte multe locuri le-a fărâmiţat şi a transformat zarea într-un peisaj pestriţ, ca o fustă ţigănească, din fâşii înguste, divers colorate. Parcele pe care se practică primitiva agricultură cu plugul tras de cai sau măgăruşi şi prăşitul cu multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieţii ţărani. De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigaţii, acele panglici argintii, dătătoare de viaţă stepei pârjolite, au secat…S-au transformat în inutile şanţuri cu dalele de beton furate şi malurile năpădite de pelin, rogoz şi stuf. Acel stuf care se-ntinde ca o pecingine prin lanurile de grâu, luând locul dispăruţilor ciulini. 
  
Astăzi, unii inimoşi ai stepei au redat zărilor sale acele imense şi nostalgice tuşe, pe care le-au încins cu argintul apei din refăcutele canale. Semne de înviorare ale unei vieţi normale. Să sperăm că în viitorii ani nu vom reveni la peisajele evocate de talentaţii scriitori pomeniţi mai sus, cu tot farmecul şi frumuseţea lor. Deşi, alarmanta încălzire globală riscă să transforme Bărăganul într-un înfricoşător deşert, lipsit total de viaţă. 
  
Eu cred că vrednicii oameni ai acestor locuri, care au sufletele împletite cu „fire de Bărăgan”nu vor permite aşa ceva. Ei sunt oameni din ţara sufletului meu, care vor reface sistemul de irigaţii, apoi se vor strădui să aducă în arterele Bărăganului şi apele Siretului unite cu ale Buzăului ce vor fi reunite aici cu apele Dunării. Aşa va deveni această câmpie un dar al celor trei ape. Un dar mănos şi bogat…Şi mai cred că oamenii din ţara sufletului meu vor încinge Bărăganul cu multe centuri verzi, care vor înmiresma lunile de mai cu albul florilor de salcâm, izvor dulce-auriu pentru harnicele albine. 
  
Cam aşa arată strania „expoziţie”cu tablourile Bărăganului, pictate de eternul Timp. 
  
Dar, în toate aceste peisaje există „ceva”care a rezistat capriciilor nemilosului „pictor”, ceva care apare în toate zările din toate vremurile. Este vorba de acele fântâni denumite odinioară de Odobescu „puţ cu furcă”, adică fântâni cu cumpănă, semne neschimbate în schimbătoarele peisaje. Aceiaşi furcă seculară, aceiaşi cumpănă înălţată spre cer, de la care cere îndurare şi…apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerşesc apă pentru ele, ci pentru însetaţii Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veşnic pârjolit de arşiţă. 
  
Aşa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. 
  
Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri…Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. 
  
Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele însetate o beau, însă oamenii…Rare, chiar foarte rare sunt fântânile cu apă vie, bună de băut. Din această cauză, oamenii locului aduc apa de băut de la mari distanţe. De aceea, o spun cu durere, că suferinţa cea mai mare a Bărăganului este suferinţa apei. Şi pentru pământ şi pentru vietăţi şi pentru oameni.Şi de aceea fântânile Bărăganului se roagă: 
  
Primeşte, Doamne, ruga fântânilor! Tot mai puţine, tot mai bătrâne…unele fără ciuturi…altele fără cumpene…rupte, putrezite…altele cu izvoarele secate, ori astupate… 
  
Şi dă-i, Doamne, Bărăganului însetat, apa vie cea de toate zilele! Altfel…altfel, va plânge amarnic, cu lacrimi de nisip… bântuit de fantomele „codurilor” roşii şi portocalii. 
  
Din acest motiv am intitulat imaginea cu fântâna Bărăganului „Rugă pentru apă”. Şi, pentru că o consider un simbol caracteristic acestor meleaguri româneşti… din „vremea aceea”. Imagine pe care am privit-o în adâncul Timpului şi am „văzut-o”…in illo tempore, cum zicea Mircea Eliade. 
  
Text şi foto, Năstase Marin 
  
Galaţi,iulie 2009 (Din ciclul „Ţara din suflet”) 
  
Referinţă Bibliografică:
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1671, Anul V, 29 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!