Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

SRL AMARU-ultimul episod
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
18. Confruntarea 
  
--Ai terminat, bă, circar nenorocit? 
  
--N-am terminat, domnule inginer, pentru că am şi cu dumneavoastră o vorbă. 
  
--Tu, mă, ai o vorbă cu mine? Cine eşti, tu, mă, să ai o vorbă cu mine? Mă confunzi cu Tache şi vrei să-mi pui întrebări cu coasa-n ceafă? Băăă, nenorocitule, neam de beţivi şi hoţi! Băă, criminalule, ce te plimbi cu coasa pe uliţă ziua în amiaza mare, să-mi pupi tălpile, băă, dacă vrei să stau de vorbă cu tine şi atunci, tu trebuie doar să-mi răspunzi la vreo întrebare, bă, dacă am chef să ţi-o pun, că, de regulă, eu nu stau de vorbă cu toţi pârliţii. 
  
Mărăşteanu amuţise şi, rezemându-se în coporâia coasei îl privea uluit, cu ochii mari. Congestionat, cu ochii să-i iasă din orbite, Casapu continuă, făcând spume la gură: 
  
--Ce te uiţi la mine ca un bou? Ai venit aici cu turma ca să-ţi faci curaj? Şi voi, ce mă priviţi aşa, dobitoace idioate? Plecaţi acasă că v-apucă noaptea pe drum, plecaţi, până nu asmut câinii pe voi! 
  
Dar nimeni nu s-a mişcat din loc. Într-o tăcere ameninţătoare, toţi îl priveau cu ochi de sfincşi, priviri de gheaţă, fixe, care aşteptau ceva, nimeni nu ştia ce. Or, tocmai aceste priviri nedefinite, fără sens şi înţeles îl exasperau pe Casapu şi-l făceau să turbeze. 
  
Primarul şi vicele sosiseră în timpul dialogului cu coasa-n ceafă, când toţi ochii mulţimii fuseseră aţintiţi la cei doi şi nimeni nu observase sosirea lor. Vicele încercase să înainteze prin mulţime, dar primarul, văzând cum decurg ostilităţile, l-a ţinut de mână, şoptindu-i: stai pe loc, nu-i momentul! Însă, acum, când a văzut înfruntarea dintre Casapu şi Mărăşteanu, a considerat că trebuie să intervină pentru medierea conflictului şi evitarea unor accidente nefericite. De data asta, vicele l-a tras de mână, spunându-i că: nu e momentul. 
  
Mărăşteanu şi-a concentrat voinţa, spunându-şi în gând: fii calm, Ioane, fereşte-te să faci vreo prostie! De aceea, spuse ferm, dar cu blândeţe: 
  
--Liniştiţi-vă, domnule inginer! S-ar putea să faceţi un accident vascular. Înţeleg să vă vărsaţi furia şi jignirile pe mine, dar cu oamenii, ce-aveţi? 
  
--Tu mă-nveţi pe mine ce să fac, mă, vierme împuţit?! 
  
--Nu, domnule inginer, dacă-mi permiteţi, cred că nu faceţi bine să jigniţi pe toţi oamenii din sat. Hai, pe unul, doi, dar nu pe toată lumea. 
  
--Îmi faci mie educaţie, mă, lighioană spurcată, că-ţi vâr ghearele-n gât! Şi făcu spre Mărăşteanu câţiva paşi. Într-o fracţiune de secundă, acesta ridică fiorosul instrument cu care cosi aerul. 
  
--Nu te-apropia, domnule inginer, că-ţi retez ghearele! 
  
Gest şi vorbe care avură darul să-l liniştească pe Casapu şi să-l determine a schimba registrul vocal şi tactica de „dialog”. 
  
--Şi ce spuneai, amărăşteanule? Care-i vorba? 
  
--Îmi cer scuze că v-am supărat când am împrejmuit terenul până în târla dumneavoastră. Atunci am greşit. În prealabil, trebuia să vă anunţ că aveţi târla pe terenul meu şi, împreună să găsim o modalitate de rezolvare… 
  
--Împreună ai zis, mă? De când îmi rezolvi tu problema târlelor mele? Şi, de unde aveţi voi, amărăştenii proprietăţi pe izlazul comunal? De la strămoşul vostru, ăla…Neam de hoţomani! 
  
--Da! De la străbunicul meu, erou căzut la Mărăşti. Însă Averescu i-a dat pământ la câmp, nu pe izlazul comunal. Aici ne-a dat primăria şi cred că domnul primar este cel mai în măsură să vă explice de ce. 
  
--Primarul? Vezi tu vreun primar în jur sau vreo autoritate care să menţină ordinea în acest loc? 
  
--Sunt aici, domnule inginer, a strigat primarul. Vin imediat la dumneavoastră să vă explic. Şi primarul îşi făcu loc prin mulţime. 
  
--Uite, dom’le, râse forţat Casapu, că avem şi primar, ascuns în mulţime. De ce te ascunzi, primarule? Mă laşi să mă bat cu criminalul ăsta, care vrea să-mi ia gâtul ca la nouă sute şapte? 
  
--Nu cred, domnule inginer, râse mânzeşte primarul, Mărăşteanu este un om paşnic şi nevinovat. Aşa cum v-am mai spus, a fost o eroare din partea comisiei de restituirea pământurilor la membrii fostului C.A.P. 
  
--De ce trebuia, primarule, să-i daţi lot unde am eu târla de oi? Nu puteai să-i dai mai departe de mine să nu mă cert cu omul ăsta? 
  
--Păi…se codi primarul, pe listă sunt mulţi şi Mărăştenii sunt ultimii. Şi specialistul nostru, 
  
Pascu Vârtosu i-a măsurat după listă. Acolo a picat măsurătoarea după listă. 
  
--O listă falsă, măsluită, domnule inginer! s-a auzit din mulţime vocea răguşită a lui Pascu. O listă măsluită de domnul primar şi de domnul vice. 
  
Aceste cuvinte ale lui Pascu, care, nu se ştie când şi de ce venise acolo cu un dosar în mână, stârni uimire, rumoare şi vociferări la cei prezenţi. Şi Casapu rămase uluit la auzul acestor vorbe. 
  
--Cum, cum, domnu specialist? Ia, poftim aici să descurcăm iţele! Ce listă măsluită? Ce-ai făcut, primarule? Explică oamenilor ca să te mai voteze la anul! 
  
Radios, plin de el, Pascu se duse la Casapu şi-i arătă lista originală a comisiei şi lista aşa zis măsluită de primar, care se făcuse verde la faţă. 
  
--Vedeţi, domnule inginer şi onorată adunare, aceasta e lista originală, a fostei comisii de restituirea pământului la foştii membrii C.A.P., cu nişte resturi de teren, ultimul pe listă fiind Nicolai.Mărăşteanu, tatăl dumnealui Ion Mărăşteanu. Dar eu nu i-am măsurat de pe această listă, ci de pe lista asta măsluită de domnul primar, pe care mi-a dat-o domnul vice. De aceea Ion Mărăşteanu a primit lotul unde are târla domnul inginer. De aceea… 
  
--Eu mă cert cu Mărăşteanu, că primarele nostru se ţine de matrapaslâcuri. Explică-mi, primarule, care-i adevărul? 
  
După o clipă de gândire, Băţălău, care începuse să tremure, întrebă timid: cine semnează cele două liste? 
  
Casapu îi smulse din mâna lui Pascu cele două liste şi, cu tot întunericul ce se lăsa, la lumina lunii desluşi pe ambele liste mai multe semnături indescifrabile, identice. 
  
--Cred că sunt semnăturile celor de la comisie, spuse Casapu. Nu văd legătura. 
  
--Vă spun eu, domnule inginer, se lumină la faţă primarul. Domnul Vârtosu este în posesia acestor liste de multă vreme. Eu l-am găsit în funcţie când am venit în primărie şi, ca specialist în cadastru, avea toate documentele necesare măsurării pământurilor la oameni. 
  
--Nu-i adevărat, nu-i adevărat! a sărit Pascu. Lista măsluită am primit-o mult mai târziu de la domnu vice. Ei au măsluit-o, primarul a măsluit-o. 
  
--Păi, de ce nu i-ai arătat prima listă pe care o aveai ca să clarificaţi situaţia? l-a întrebat Casapu. 
  
--Ăă…atunci n-am găsit-o. Acum câteva zile am găsit-o în dosarul acesta. 
  
--De ce nu i-ai spus domnului primar, a intervenit Mărăşteanu, că te rugasem să nu-mi dai unde era târla domnului inginer. Doar domnul primar a dorit să-mi rezolve problema. 
  
--Nu-i adevărat, nu-i adevărat, s-a enervat Pascu, domnul primar şi cu vicele a furat pământul celor de pe lista măsluită şi nu ar fi fost de acord să folosim lista originală cu patru persoane. Cum adică, domnule inginer, eu descopăr matrapaslâcul acestor pungaşi, cocoţaţi în fruntea primăriei şi mă găsiţi tot pe mine vinovat? 
  
--Nu te-a făcut nimeni vinovat, zise inginerul Casapu, numai că trebuia să fi rezolvat cererea lui Mărăşteanu şi acum, eu nu mai aveam ce să discut cu el. 
  
--Păi se poate rezolva, domnule inginer, se precipită Pascu. 
  
--Cum? întrebă curios Mărăşteanu. 
  
--Primul, pe lista originală, dar şi pe cea măsluită este înscris Tincu Mitran, un bătrân care a murit acum doi ani, fără nici un moştenitor în ţară. Auzeam că ar avea un nepot prin Australia şi e puţin probabil să mai vină acela de acolo ca să revendice cei 4500 m. p. Îi dăm Mărăşteanului lotul lui, care este lângă cimitir şi rezolvăm problema. 
  
--Ai, bă, Bucluc, a strigat Fane Mutulache, de ce n-ai făcut treaba asta de la început, când a cerut locul Mărăşteanu? Ca să se omoare oamenii aici, deşteptule, specialistule! 
  
Inginerul Casapu l-a privit lung, cu dispreţ, gândind că în seara asta, dacă Mărăşteanu nu era înţelept şi nu-i spunea lui Ilie că n-are nimic cu el, acum, unul din cei doi ar fi fost mort, dacă nu, chiar amândoi. Şi toate astea, din cauza tămpitului acesta dornic să-i ia locul primarului. De aceea se abţinu să-l repeadă pe idiot mulţumindu-se să-i atragă atenţia primarului: 
  
--Fă-ţi ordine, primarule, în ogradă! Nu lăsa porcii să râme în primăria ta, că uite ce mizerie iese la iveală. Şi, nu uita, rezolvă problema Mărăşteanului, că ai văzut ce simplu era. Era să ne omorâm aici pentru prostiile voastre. Noroc că este un om cuminte şi calm, pentru care am tot respectul. Aşa-i Mărăştene, te-ai supărat că te-am repezit niţel? 
  
--Nu, domnule inginer, de ce să mă supăr? 
  
--Bine, hai ,noapte bună, că mâine avem cu toţii treabă! Ţine-te de primar să-ţi rezolve problema cu locul de lângă cimitir. Noapte bună, măi, că v-aţi distrat de minune în seara asta. Aţi avut circ pe săturate. Şi tu, băi…Tache…Mare noroc ai avut că i-a trecut supărarea lui Mărăşteanu. În loc să-ţi ia gâtul, el îţi dă şi bani. Auzi, Mărăştene, să-mi dai mie banii idiotului, să am grijă de amărâţii ăia ai lui. Noapte bună, oameni buni! 
  
Casapu avea toate motivele să fie mulţumit că îşi arătase muşchii în faţa Mărăşteanului, în faţa oamenilor şi a primarului. Până la urmă ieşise cu faţa curată, mai ales că oamenii îl priviseră cu ură atunci când îi jignise. A avut dreptate amărăşteanul acesta: poţi jigni unul, doi, dar nu toată mulţimea. Şi, de ce să-i jigneşti? Nu e prost amărăşteanul! Trebuie să-l atrag de partea mea. 
  
Când ajunse la maşină, se întoarse şi strigă: 
  
--Mărăştene, mă, Ioane, nu vrei să te duc acasă cu maşina? Spune-i şi soţiei, şi maică-ti, să vă duc pe toţi acasă. 
  
--Mulţumesc, domnule inginer, dar…nu pot să merg cu coasa asta în maşină! 
  
--Dă-i-o lui Tache să ţi-o ducă acasă! Atâta lucru poate să facă şi el pentru tine. 
  
Tache se şi repezi să-i ia coasa lui Mărăşteanu, dar acesta îl repezi: 
  
--Ia mâna, mă! Cine ştie ce-ţi mai trece prin cap dacă-mi iei coasa. Şi strigă precipitat: mamăă, Doraa, haideţi să plecăm d-aci mai repede, că ne-apucă noaptea pe drum! 
  
Văzând reacţia Mărăşteanului, inginerul Casapu porni maşina în trombă, speriind bieţii oameni, care se feriră-n grabă din calea lui. Turbat de furie, scăpă o-njurătură, scrâşnind din dinţi: ne mai întâlnim noi, vierme-mpuţit! 
  
19.Epilog 
  
A doua zi, dis de dimineaţă, primarul l-a chemat la el în birou pe vice: 
  
--Ei, ce zici, Dolofane, ţi-a plăcut cum l-am lucrat pe Bucluc? Băă! Băţălău rămâne tot Băţălău. Sunt şulfă bătrână, uns cu toate alifiile, ros de atâta muşcătură. Credea că…gata! Dă totul în vileag, se supără conu Mişu, află tot satul şi, nu mai pupi un vot, Băţălăule. Iar el, marele Bucluc, hopa-ţopa în fruntea primăriei, că a scos la lumină matrapazlâcurile „ăstora”, adică, ale noastre. Boul! Ce-şi închipuia Buclucu? Că inginerul Casapu va cădea pe spate când va afla de la el de „matrapazlâcurile” primăriei? Ai văzut ce idiot a fost? Că eu, ditamai Băţălăul, aş fi atât de tâmpit să reţin pentru mine felia cea mai mare din caşcaval. Păi, nu m-ar fi mâncat cu fulgi cu tot conu Mişu? Asta înseamnă, Dolofane, să fii şulfă bătrână în managementul public. Amatorii n-au ce căuta aici. 
  
Vicele îl asculta cu religiozitate pe maestrul său şi… lua „notiţe” în gând. Totuşi, un vierme îl rodea pe după urechi, unde se scărpină. Primarul îi observă gestul, semn că vicele are o îndoială: 
  
--Văd că te roade. Hai, aruncă-l! 
  
--Dom’ primar, credeţi că Buclucu se lasă cu una, cu două? Păi, la o expertiză grafologică şi puse cap la cap de un avocat priceput s-ar putea să…Aşa că, vorba lu’ dom’ inginer Casapu: trebuie curăţată cocina. Acum e momentul să-l scuipăm. 
  
Primarul zâmbi superior, bătându-l părinteşte pe umeri: 
  
--Rezolvare simplistă, vice, treabă de amator! Cum să dai afară un specialist, cine să ne mai facă treaba cu triangulaţia? Eu, tu? Bobocule! 
  
--Şi atunci, ce facem? 
  
--Adu aici Buclucu să ţi-l frec! Şi ia notiţe de la magistrul tău! Hai, vreau Bucluc cu cele două liste! L-ai adus? 
  
--Imediat, domnu primar! 
  
Peste câteva clipe, Pascu Vârtosu urmat de vice intră în biroul primarului, care îl fixă de perete cu privirea lui oţelită. Pascu se făcu tot mai mic, mai aplecat, mai strâns în el, mai chircit, cât să poată fi „înghiţit” de Băţălău „cu fulgi,cu tot”. Cu o voce şuierătoare, primarul îi ceru cele două liste. Buclucul se grăbi să i le pună pe birou. 
  
--Ştii cum se cheamă, nenorocitule, toate câte ne-ai făcut? 
  
--Nu, dom’ primar. 
  
--Idiot, ca totdeauna. Fals în acte,uz de fals, şantaj cu înscrisuri false, sabotarea activităţii publice…Să-ţi mai spun? Eu cred că sunt suficiente să te dau afară şi să înfunzi puşcăria pentru cinci-şase ani. Şi, să ştii că nimeni din primărie nu se va obosi să-ţi aducă acolo votculiţa ta preferată şi delicateţurile aferente.Acum am la mine corpurile delicte, aşa că pot să dau un telefon la D.N.A. 
  
--Dom’ primar, mă nenorociţi, dom’ primar! începu să plângă Pascu zis Bucluc, căzând în genunchi. A fost o idee tâmpită, că mai bine îi rezolvam de la început problema amărăşteanului şi îi luam parnusa, că omu’ e darnic la mălai. Vă dădeam şi dumneavoastră porţia de rigoare, nu mă durea capul. Acum mă dau cu el de pereţi ( începu să dea cu capul de podea şi să plângă), că tâmpit am fost. 
  
--Şi de ce n-ai făcut aşa, Buclucule, că ne-am rugat şi noi de tine, fără să-ţi cerem din mălaiul tău, numai să ne scapi de beleaua asta. Ai văzut ce tămbălău a ieşit. 
  
--De, dom’le primar, mintea românului, a după urmă. 
  
--Ai fost lacom, Buclucule, ai fost lacom! Ai întins botul la funcţia mea. Nu ştiai că am să-ţi dau peste bot? 
  
--Iertaţi-mă, dom’ primar! Rezolv problema amărăşteanului, promit cotă-parte din caşcavalul meu, îi jecmănesc pe amărăşteni, ce mai vreţi de la mine? 
  
--Să ştergi urmele, Buclucule! 
  
--Ce urme, la ce? 
  
Primarul rupse lista măsluită în zeci de bucăţele şi-i spuse: 
  
--Le înghiţi, Buclucule, le înghiţi pe toate! Acum! 
  
--Le înghit, dom’ primar le înghit. Uitaţi! 
  
Şi Pascu Vârtosu, specialist în cadastru, începu să înghită lacom bucăţelele de hârtie rupte de primar, ca un animal hăituit şi lihnit de foame. 
  
--Aşa, Buclucaş, aşa tată, să nu rămână nicio bucăţică! Acum eşti curat ca lacrima şi, vezi ce faci cu mintea românului… a după urmă. 
  
Năstase Marin 
  
Galaţi, noiembrie-decembrie 2011 
  
-sfârşit- 
  
Referinţă Bibliografică:
SRL AMARU-ultimul episod / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1669, Anul V, 27 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!