Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

SRL AMARU-11
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
11. Parfum de roze înrourate 
  
Când a ajuns la firmă şi-a dat seama că „relaţia de afaceri” cu doamna Virginica, practic nu exista. Abia a mormăit un „sărut-mâna, doamna Virginica” şi aceasta i-a aruncat o privire glacială, fără să-i răspundă la salut. Şi-a cufundat faţa într-un registru şi abia după un minut-două, după ce Mărăşteanu a-nceput să tuşească tare, l-a întrebat extrem de oficial: 
  
--Dumneavoastră, ce doriţi…domnu? 
  
A răspuns şi el, tot oficial: 
  
--Am venit cu un transport de plante…conform contractului. 
  
Doamna Virginica a privit în plafon, gânditoare: 
  
--Da…da…din păcate, avem depozitele pline. Dacă puteţi să reveniţi…pe la sfârşitul lui august. 
  
Mărăşteanu simţea că privirea doamnei Virginica dislocă tot tavanul şi il aruncă în cap. 
  
--Nu se poate, doamna Virginica! Şi depozitul meu este plin. În contract nu există aşa ceva. 
  
--Ascultă, domnule, ridică tonul şefa biroului de Marketing, mă înveţi dumneata ce scrie în contract? 
  
Mărăşteanu şi-a dat seama că orice discuţie contradictorie îl spulberă, cu tot cu „relaţia de afaceri” existentă doar în capul lui. Bine că n-a venit Dora. Ar fi crezut că din cauza ei se poartă aşa. A rugat-o, totuşi, să-i vadă marfa, ca să-şi dea seama dacă poate fi primită. Pufnind, doamna Virginica a „acceptat” să se deranjeze, ca să-i „vadă” marfa. 
  
--Dumneata spui că asta-i marfă, domnule? Crezi că firma se compromite cu achiziţia aşa zisei „marfă” a dumitale? 
  
--Ce are? a îngăimat stins Mărăşteanu. 
  
--Sub orice critică! Inferioară, cu un procent ridicat de impurităţi, aspect necorespunzător, neconform standardelor noastre de calitate. Ai face bine să achiziţionezi de la noi întreg setul de standarde, pentru a te orienta în recoltarea şi condiţionarea plantelor medicinale. 
  
Şi dă-i cu normele tehnologice şi standardele, de îl năucise pe bietul Mărăşteanu. Însă el observase uimirea celor din depozit, precum şi tăcerea suspectă a lor. Mai văzuse acolo şi nişte saci cu plante desfăcuţi. S-a uitat în ei ,a comparat cu ce adusese el şi, deşi nu cunoştea standardele cu pricina, îşi dădu seama că este prostit. De asemenea, observă că depozitul nu era deloc plin. Atunci a prins curaj şi a insistat: 
  
--Aveţi dreptate, doamnă…şefă! Însă, vă rog mult să-mi primiţi marfa şi să o încadraţi la calitatea corespunzătoare standardului în vigoare. Văd că…mai aveţi puţin loc în depozit. 
  
Şefa marketingului înţelese că Mărăşteanu nu este un idiot şi nu putea întinde coarda prea mult, riscând un conflict contractual inutil. Mai ales că „traduse” perfect „tăcerea” subalternilor săi din depozit. 
  
--Având în vedere că sunteţi la prima livrare, vă înţeleg că nu aveţi experienţă. Firma noastră va face tot posibilul să vă ajute, dar vom fi nevoiţi să vă plătim la ultima calitate din standard. De asemenea, cu scăderea procentuală corespunzătoare a conţinutului mare de impurităţi. Dădu dispoziţie să se facă verificarea calitativă cu mi-nu-ţi-o-zi-ta-tee, la TOŢI sacii şi să-i raporteze procentul total de scădere pentru calitate şi impurităţi. Aceştia îngăimară un „am înţeles”, uitându-se suspect unul la altul. 
  
După ce doamna Virginica a plecat la birou, Mărăşteanu a şoptit celor din depozit că „face cinste”, dacă-i trece marfa la o calitate rezonabilă şi cu un procent minim de scăzăminte, fără să-i mai verifice sacii. Evident că şeful depozitului a fost de acord, cu o condiţie: să revină peste câteva ore, ca să-i dea procesul verbal de recepţie şi avizul semnat. 
  
--Până atunci, i-a şoptit o doamnă recepţioneră, mai treci pe la şefa şi…vezi cum stai de vorbă cu ea, că…este foarte sensibilă. Pe urmă, îţi dăm actele semnate. 
  
A înţeles Mărăşteanu ce trebuie să facă, dar şi-a dat seama că ei, nu putea să-i spună ca la ceilalţi din depozit: fac cinste! Mai ales că o ştia supărată şi…doar îi spusese Steluţa care este motivul. Să încerc să o îmbunez? Cumătra îi spusese clar: când refuzi sentimentul unei femei, ţi-ai făcut din ea un duşman ireversibil. 
  
--Şi, totuşi…am să încerc, fie ce-o fi! Mai rău decât atât, nu cred să fie. 
  
S-a dus la piaţă, a cumpărat un buchet de trandafiri roz-bombon, i-a stropit cu apă de la canalul din curte şi s-a dus în biroul ei: 
  
--Vă rog să primiţi aceşti trandafiri înrouraţi cu lacrimile mele! Sunt lacrimi de păreri de rău pentru supărările pe care vi le-am făcut cu marfa mea. 
  
Cu fălcile încleştate, şefa Marketingului i-a aruncat o privire jupiteriană. Ca şi supremul zeu mânios, ar fi vrut să-l trăsnească, aruncându-i un fulger în gura cu care debita asemenea prăpăstii. 
  
--Lacrimile dumitale?..Ce tot bâigui acolo? Ăştia sunt stropi de apă murdară, nu picături de rouă. Habar n-ai, stimate domn, să faci diferenţa dintre apa ordinară care ofileşte petalele sub dogoarea arşiţei şi boabele diamantine de rouă, care le purifică şi le dau strălucire. Crezi că îţi speli părerile de rău cu o cană de apă fiartă? Află dumneata, că petalele se purifică numai prin suferinţa frigului provocat de mângâierea picăturilor de rouă. 
  
--Doamna Virginica, să ştiţi că pe trandafiri strălucesc picături din sufletul meu. 
  
--Ha, ha, ha! Eşti jalnic, dragă domnule! Se vede de la o poştă că sunt picături de interes, care otrăvesc petalele de trandafir… 
  
Cum Mărăşteanu rămăsese ca un bleg cu buchetul de trandafiri în mâna întinsă şi fără replică, pe doamna Virginica a podidit-o plânsul. Gândi că poate mai există un strop de sentiment în sufletul prostului din faţa sa, prost, la care, descoperi cu uimire, că…tot mai ţinea. Ce să-i faci?.. Inimă slabă de femeie care cedează în faţa unui buchet de trandafiri. 
  
--Bine! Dă-i încoace să-ncerc a-ţi ierta…grosolăniile! Dar să nu crezi că între noi există alt fel de relaţie decât cea contractuală, dintre furnizor şi beneficiar. 
  
--Un beneficiar cu suflet, completă Mărăşteanu, încurajat de întorsătură. 
  
--Pardon! Un beneficiar interesat să obţină mai mult decât merită, îi tăie elanul doamna Virginica. Să nu-ţi închipui că mă las cumpărată de un buchet de trandafiri, stropiţi cu apă chioară. 
  
Mai bine îi dădeam o sticlă de şampanie sau un pachet de cafea, gândi Mărăşteanu, insistând: 
  
--Chiar dacă nu mă credeţi, să ştiţi că v-am dat trandafirii din suflet, pentru că eu tot vă… 
  
--Tot…ce? Hai, spuneţi, fiţi clar! 
  
--Vă…simpatizez. 
  
--Aha! spuse şefa Marketingului, cu o grimasă dureroasă. Să ştiţi că nu putem să vă achităm deocamdată marfa, din cauza unor indisponibilităţi temporare. Cred că peste câteva luni vom încerca, după ce vom face şi noi încasări de la beneficiarii noştri. 
  
--Să mă duc la depozit ca să vă aduc actele de recepţie? 
  
--Nu-i nevoie! Le-am luat eu şi le-am vizat. Nu-i aşa că acum îţi pare rău că ai dat banii pe trandafirii ăştia? Mai ales că m-ai supărat cu ei. 
  
--Cum puteţi spune aşa ceva, doamna Virginica? Înţelegeţi că şi eu am suflet, din care v-am dat şi dumneavoastră. Din păcate, sunt prea ocupat şi am prea multe probleme… 
  
--Bine,bine! îl întrerupse râzând Virginica, hai, la re… 
  
--Vă rog, ascultaţi-mă! Doresc mult să am o relaţie de suflet cu dumneavoastră, să mă ajutaţi în realizarea viselor mele. Visez mult la acea plantaţie de cătină albă, la extinderea afacerii, la 
  
--Bine, bine, te-am înţeles, râse Virginica. Ai nevoie de ajutorul meu şi vrei să avem o relaţie de afaceri, de interese. 
  
--Nuu, vreau să am o relaţie sufletească, nu ştiu cum să-i spun, să visăm amândoi, să dorim amândoi realizarea visului de cătină albă, spre binele şi sănătatea oamenilor. 
  
--Bine, bine, visătorule, râse cu hohote Virginica. Acum du-te la Steluţa, că şi ea te aşteaptă. Şi de ea ai nevoie. Vezi cât eşti de ocupat, câte probleme ai de rezolvat? 
  
Rămas fără replică, Mărăşteanu îngăimă un „săru’ mâna!” şi ieşi din birou cu capul plecat. Când se duse la cumătra sa, aceasta l-a luat tare: 
  
--Cee? Mai vrei să-ţi ţin eu contabilitatea? Nici nu mă gândesc! Eşti un nerecunoscător şi interesat. După ce ţi-ai văzut sacii-n car întorci spatele la cei care ţin la tine. 
  
Până la urmă a îmbunat-o cu promisiuni şi subînţelesuri vagi, care avură darul să reaprindă un licăr de speranţe în frumoşii ochi albaştri ai cumetrei. 
  
--Off! Ce mă fac eu cu tine, că nu pot să te las la greu? Aşa mi-e soarta, să te ajut toată viaţa şi tu să fii nerecunoscător cu mine. 
  
Vorbe ce determinară pupături şi îmbrăţişări prelungi la despărţire, făcându-l pe Mărăşteanu să se întoarcă la Mândrileanca bucuros că a „rezolvat”relaţia cu cele două femei, care trebuia să-l ajute în afacerea sa. Bine că n-a mai venit şi Dora! 
  
Era atât de optimist că livrase plantele şi urma să încaseze primele sume din afacerea lui de capitalist, încât zările destinului său i se păreau viorii şi din ce în ce mai luminoase. 
  
--Zilele astea, îşi spuse, livrez şi restul de saci din stoc, apoi mă interesez de unde să recoltez la toamnă bobiţe de cătină albă. Ah, asta ar fi afacerea vieţii mele! În toamnă pregătesc terenul de pe izlaz şi îl plantez cu miraculoasa cătină. Doamne ajută! Dar…o să mă ajute? De ce să nu mă ajute? O fac pentru sănătatea oamenilor. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
SRL AMARU-11 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1642, Anul V, 30 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!