Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

SRL AMARU-10
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
10. Capra redivivus 
  
După promisiunea primarului, Mărăşteanu era liniştit şi optimist. Recolta în continuare plante medicinale, le usca, le mărunţea şi le ambala în pungi şi saci. Reuşise să facă o stivă destul de mare pentru două transporturi. Dăduse telefon doamnei Virginica, dar, dumneaei i-a spus scurt: momentan avem maşinile ocupate. Vă rugăm să mai aşteptaţi! Şi i-a închis telefonul. A-nţeles că scumpa doamnă este supărată pe el. A sunat-o pe cumătra: 
  
--Mă, Steluţa, de ce este supărată pe mine doamna Virginica? 
  
--Ia ghici! Nu-ţi trece prin cap? Ai uitat cum te-ai purtat cu ea? 
  
Mărăşteanu ştia că se purtase frumos. Ce ţi-e şi cu femeile astea! Întrebă, totuşi: 
  
--Şi, cum repar…ce-am stricat? 
  
--Nu se mai poate repara nimic. Că…la fel te-ai purtat şi cu mine. 
  
--Da’, ce ţi-am făcut, mă? 
  
--Nu mi-ai făcut nimic, aşa e! Hai, las-o baltă! Să ne vedem fiecare de treburi. 
  
Şi-a dat seama că pierduse simpatia celor două doamne. Trebuia să rezolve urgent problema transportului la Brăila. Ce să facă? Ce să facă? Atunci şi-a adus aminte de camioneta din curte, de care se împiedica zilnic. I-a demontat motorul şi i-a curăţat toate piesele într-o baie cu lichid antigel, apoi cu benzină şi le-a asamblat la loc. Practic, motorul era în stare de funcţionare avea doar unele dereglări la carburator, pompa de benzină şi alte câteva accesorii. Mai avea bujiile afumate, jigloarele înfundate, mici defecţiuni reglate de Mărăşteanu cu agerimea şi priceperea lui. După reglare şi curăţare, motorul a pornit ceas, spre disperarea lui Tache Spârcâiac, care era să paralizeze când l-a auzit cum torcea. Ca turbatul, a intrat în curtea Mărăştenilor şi a urlat: 
  
--Băă, să-mi dai maşina, că te reclam peste tot. Mi-ai luat-o prin înşelăciune. 
  
Mărăşteanu i-a spus calm: 
  
--Du-te, Tache, şi reclamă unde vrei! Acum, lasă-mă în pace, că am treabă! 
  
S-a mai burzuluit Tache, dar Mărăşteanu l-a dat afară din curte, cu toate ameninţările lui: 
  
--Am să te dau în judecată, hoţule! Să-nfunzi puşcăria, şmechere! 
  
În aceiaşi zi, Mărăşteanu a plecat cu camioneta la Galaţi. Când l-a văzut Dora, a şi sărit cu gura pe el: 
  
--Ce, mă, te-ai săturat de curvele alea? Ţi-ai adus aminte că mai ai nevastă şi copii? Să ştii că am de gând să divorţez de tine. Du-te la putorile care te-au tocat! Şi cu fierătania asta, ce vrei să faci? 
  
Mărăşteanu a început să râdă: 
  
--Aşa i-am zis şi eu. Era toată numai găinaţ. Da’, am făcut-o să meargă. Trebuie s-o primenim. Aşa că…ai treabă. 
  
--Băă, tu auzi că eu bag divorţ? Nu vreau să te mai văd! 
  
--Bine, Dora! Însă, după ce vopseşti camioneta. 
  
Şi, râzând, a îmbrăţişat-o. Au râs şi copiii, bucuroşi că li se întorsese tatăl risipitor. În noaptea aceea au făcut dragoste ca în tinereţea lor. 
  
--M-am răzgândit, mă! Da’ să ştii că am găsit pe unul care-mi dă târcoale şi mă tot zoreşte să te părăsesc. Însă eu, nu i-am cedat, mă! Să ştii! 
  
--Lasă! După ce aranjăm maşina, o să vin mai des pe-acasă. Mai vii şi tu s-o vezi pe soacră-ta, că i s-a făcut dor de tine. 
  
Împreună cu toţi colegii din atelier, Dora a făcut ca nouă maşina. Mărăşteanu avea carnet de conducere încă din tinereţe, când se străduia să-şi cumpere maşină nouă. Cum nu reuşea să strângă atâţia bani, s-a grăbit şi a cumpărat una veche şi ieftină. S-a chinuit câţiva ani cu rabla de la Talcioc, dar când a văzut câţi bani înghiţea şi-i lăsa în drum când le era lumea mai dragă a dat-o la fier vechi şi s-a lecuit de maşină. Dar acum avea absolută nevoie de maşină şi camioneta lui Tache i-a picat la ţanc. 
  
Când s-a întors la Mândrileanca cu ea vopsită, Spârcâiac turbase. De ciudă, făcea spume la 
  
gură. Urla ca nebunu pe drum: hoţu’, hoţu’, mi-a furat maşina, hoţu’! Dora l-a luat la întrebări: ce-ai făcut, mă Ionele, de ce ţipă ăsta? Mărăşteanu i-a spus toată povestea, însă Dora l-a sfătuit să-l întrebe cât cere pe maşină şi să-i dea banii, ca să scape de gura lui. 
  
--Cuum? Când l-am reclamat la poliţie că a adus în curte fierătania fără voia mea şi el a insistat s-o primesc chiar gratis, tot eu să-i dau bani? După ce a râs de mine cu toţi beţivii lui de la cârciumă că m-a fraierit, eu să-i dau bani să se potolească? 
  
A intervenit şi maică-sa: 
  
--Ăsta îţi dă în cap, mamă, după cât este de furios. Ascultă ce spune Dora şi dă-i ceva acolo să tacă! Nici nu ştii de ce este în stare nebunul. 
  
--Ce să-mi facă, mamă? Am act semnat de el la notariat? Am! L-am obligat eu să-mi dea rabla lui? Nu! Ştii bine că ţi-a adus-o în curte cu tâmpitul ăla de Păcălici, când eu eram plecat pe câmp. Voiau să-şi bată joc de mine, asta voiau. 
  
--Dar…dacă te dă în judecată? Că pârlitul ăla de Păcălici a umplut satul cu alte vorbe: cică, au adus-o aici, că i-ai promis tu că ai s-o repari, şi, după ce-au adus-o, i-ai spus că nu se mai poate repara. Vezi cum au schimbat vorba? Cică te dă în judecată şi îl pune martor. 
  
--Da’, tu n-ai fost de faţă, nu ştii cum s-a întâmplat? Tu nu poţi să fii martor? 
  
--Nu! Pentru că rudele nu pot să fie martori. 
  
--Auzi, mamă, te rog să mă laşi în pace cu beţivii ăştia! N-au decât să mă dea în judecată! Mâine eu trebuie să mă duc la Brăila cu plantele şi vreau să fiu liniştit. 
  
--Faci cum crezi,mamă, da’…ţi-am spus, că, să ştii, am eu o presimţire: Tache este om de curte la Mişu Casapu şi… 
  
--Iar începi cu presimţirile? Cât ai să mai cobeşti? 
  
--Nu cobesc, mamă, da’…lumea vorbeşte. 
  
--Ce vorbeşte lumea, mamă? a întrebat Dora îngrijorată. Ce-a făcut Ionel, de vorbeşte lumea? 
  
Maică-sa povesti cum umblă vorbele prin sat, că Ionel l-a înfruntat pe Casapu pentru că are târla pe locul lui. Că toţi se întreabă: de unde au Mărăştenii loc pe izlaz? Că Ionel i-a mituit pe toţi de la primărie să-i dea locul ăla unde este târla Casapului. Cică sub târlă ar fi o comoară pe care ar vrea să pună mâna el şi…dacă Ionel nu se potoleşte, Casapu îi ia gâtul. Că are un porcar nebun, care a făcut puşcărie pentru crimă, îl cheamă Ilie ăl Prost, care nu ştie multe. Dacă te iei de el, îţi dă cu ghioaga-n cap. D-aia mi-e frică, maică! Destul că e pornit pe tine Tache Spârcâiac. Şi cu Ilie ăl Prost…dacă îi întărâtă Casapu…D-aia am eu nişte semne. 
  
--Termină cu bazaconiile! Eu n-am avut nicio discuţie cu Mişu Casapu. Acolo mi-a dat primăria locul, după actul nostru de proprietate şi după scriptele ei. Nu eu le-am cerut locul cu târla. Acolo a spus specialistu’ primăriei că e locul nostru. Şi, despre ce comoară bălmăjeşte lumea? N-are decât să sape tot satul sub târlă. Nu mă interesează! Eu vreau să ne dea locul nostru. 
  
--Păi nu ţi-a oferit, mă, primăria un hectar în câmp? De ce l-ai refuzat? De ce ţii morţiş să iei locul cu târla? Vezi, d-aia vorbeşte lumea! 
  
--Dacă-i aşa, interveni Dora, renunţă Ionele la locul ăla cu ghinion şi acceptă la schimb în câmp, chiar dacă nu-ţi dă un hectar. Scapi de balamuc şi de gura lumii. Se linişteşte şi mama, ne liniştim şi noi. Nu e mai bine? Dă-i şi camioneta lui…cum îi ziceţi voi şi gata. O să fim cu toţii liniştiţi, chiar dacă am cheltuit ceva cu reparaţia şi vopsitul. Dacă aşa vrea Dumnzeu! 
  
--Băă, mă laşi în pace cu prostiile? D-aia te-am luat cu mine, să mă toci la cap? 
  
--Nu, mă Ionele! Vreau să fim liniştiţi, mă! 
  
--Păi, să fim! Hai, la culcare, că mâine trebuie să ne sculăm devreme, să încărcăm maşina şi să plecăm la Brăila. 
  
--Eu nu merg cu tine la Brăila! Nu vreau să mă întâlnesc cu matracucile tale. Dacă le văd, nu ştiu ce fac. 
  
--Ce, mă, eşti nebună? Acolo lucrează cumătra Steluţa. 
  
--Auzi mamă, auzi mamă! Ste-luu-ţa! Fi-r-ar ea afurisită de cumătră! 
  
--Te-ai ţăcănit, femeie? 
  
Maică-sa a încercat să-i împace, dând dreptate când unuia când altuia şi rugându-i pe fiecare să tacă şi să se liniştească. Până la urmă au mâncat în tăcere şi s-au culcat. 
  
Aşteptarea lui Casapu era, mai degrabă, un fel de pândă a fiarei care urmăreşte mişcările victimei sale. Îşi alertase toţi angajaţii să-l urmărească, să-l provoace la discuţie şi să afle ce intenţie are „nebunul”. Bineînţeles, să-l informeze operativ, ca să ia măsuri în consecinţă. Cum Mărăşteanu nu frecventa cârciuma şi n-avea chef să stea de vorbă cu sătenii, informaţiile despre ce intenţii are, nu existau. Evident şi Mărăşteanu îşi dăduse seama că era urmărit de toţi. Unii, în mod provocator se adunau în faţa porţii lui, priveau în curte în mod sfidător şi vorbeau cu voce tare, făcând aluzii batjocoritoare, debitând injurii şi ameninţări la adresa sa, doar-doar vor fi luaţi la întrebări. Însă el îşi vedea de treabă, privindu-i doar pe furiş. Când ieşea sau intra pe poartă, îi ocolea cu atenţie, mormăind saluturi fugitive. Dacă încerca vreunul să-l acosteze cu întrebări: „ce mai faci,bă, amărăştene? Răspundea scurt: bine! şi îşi continua drumul. Sau: „de unde ai mai luat ierburile astea, mă? De peste tot. „Şi ce faci cu ele, mă? Ce trebuie să fac. Răspunsuri scurte, seci şi fără loc de comentarii. 
  
Sigur că monitorizarea asta sterilă nu-l mulţumea pe Casapu, mai ales că Mărăşteanu nu mai trecea pe la târla lui şi nici nu era mutat cu locul mai departe de târlă, aşa cum dăduse „dipoziţie” primarului. Şi toate chestiile astea îl iritau enorm. Îi dădeau o stare de nesiguranţă, de disconfort, de nelinişte. Faptul că adversarul nu-i răspundea la provocări, se simţea lovit în orgoliul său, deşi instruise ciobanii şi porcarii să-l usuce în bătaie la cea mai nevinovată întrebare a sa, ori replică la provocările lor. Iar nenorocitul acesta nici nu-l băga în seamă. I se părea că tot ce făcea Mărăşteanu era înpotriva lui şi toate aceste „fapte” erau de neiertat. Ar fi vrut să-l vadă îngenuncheat în faţa sa, cerându-i iertare, iar el, neîndurător, să-i zdrobească ţeasta cu bombeul pantofului. Dar când eul său îl întreba simplu: de ce? Casapu turba, pentru că nu avea răspuns la astfel de întrebare. Iar „ăştia” de la primărie, nici măcar un telefon nu-i mai dădeau. 
  
--Să zic că dobitocul de primar renunţă la al treilea mandat, dar trebuie să-i recoltez cele douăşpe hectare de grâu şi să i le transport undeva. De ce tace, idiotul? Aşteaptă să-l sun eu? Hm!..Ăstuia i s-a urcat democraţia la cap! Lasă, că îi scot eu gărgăunii democratici care-i rod fărâma aia de creier cretin. Şi gogomanul acela de vice, de ce nu-mi dă telefon ca altădată, să-l toarne pe primar, ca să-i controlez mişcările? Mi se pare că trebuie să-mi găsesc alţi oameni, că ăştia s-au îngrăşat. 
  
Cum aşteptarea asta enervantă îl scosese din răbdări, într-o dimineaţă de iulie a oprit jeep-ul în faţa primăriei şi a intrat vijelios, aşa cum îi era felul, în biroul primarului. 
  
--Trăiţi, coane Mişule, s-a întâmplat ceva? a ţâşnit de pe scaun primarul, surprins de vizită. 
  
--Trebuia să se întâmple ceva, primarule şi eu să nu ştiu nimic? spuse Casapu, prăbuşindu-se pe fotoliu. 
  
--Doamne fereşte, coane! Ştiţi că eu vă anunţ întodeauna veştile importante. O cafeluţă, ceva? 
  
--Scuteşte-mă de politeţuri! Ce-ai de gând cu grâul ăla, că se scutură? 
  
--N-am mai îndrăznit dom’ inginer. Poate, după ce terminaţi dumneavoastră. 
  
--De ce nu mai îndrăzneşti, primarule? Ce cloceşti şi eu nu ştiu? Ţi-ai făcut plinu’ şi acum îmi întorci spatele? Nu mai sunt…”conu Mişu”? 
  
Primarul şi-a dat seama că nesimţitul de vice nu-i trimisese somaţia. Mai bine! Avea nevoie de o combină ca de aer. Încercase prin alte părţi, dar toţi îl amânau. Şi, din cauza amărăşteanului, să strice el relaţia cu cel mai tare om din comună? Dă-l în mă-sa de amărăştean! 
  
--Am crezut că eşti supărat pe mine,coane. Că n-am reuşit să rezolv problema cu…ăla. 
  
--Şi, de ce n-ai rezolvat-o, primarule? Nu poţi, nu te pricepi sau ţi-e frică? 
  
--E încurcată rău, dom’ inginer şi toţi nemernicii din primărie aşteaptă să fac o mişcare 
  
greşită ca să mă dea în gât. Iar amărăşteanu o ţine băţ că vrea proprietatea aşa cum scrie în acte. I-am oferit un hectar în câmp. El, nu şi nu! Vrea proprietatea lui de acolo. Şi dumneavoastră nu mă ajutaţi deloc. 
  
--Cum să te ajut, mă? Adică,să plec eu şi să vină ăla? Să-mi pună gard în obraz? Cine sunt eu, primarule? Şi cine e ăla? 
  
--Cetăţeanul care cere dreptul… 
  
--Băă! Ţine-ţi gogoşile democratice pentru alegători, nu mi le arunca mie în obraz! Deşi… nicio babă nu le mai poate înghiţi. Pe cine vrei să convingi că cetăţeanul amărăştean are drept de proprietate pe izlazul comunal? Nu vezi că eşti jalnic? Te-ai ramolit, primarule! Nu te pricepi să descâlceşti matrapaslâcurile din primărie şi acum dai în mine cu dreptu’ cetăţeanului. 
  
--Ce să fac, coane? Încurcăturile le-au făcut cei din comisie acu’ cinşpe ani. 
  
--Descurcă-le! Dacă eşti aşa corect, anulează prostiile ălora şi lasă izlazul cetăţenilor comunei. Apără dreptul lor, al tuturor cetăţenilor comunei, nu al unui pârlit. 
  
Primarul rămase puţin pe gânduri, dar se scutură, parcă ar fi înghiţit un hap amar. 
  
--Nu se poate, coane! Teoretic aveţi dreptate, dar practic este imposibil. Aici nu-i vorba de dreptul unui singur amărăştean. Dacă scormoneşte cineva gunoiul, duhoarea se împrăştie peste mulţi. Ar fi un adevărat război, dezastru total. Mai bine îi dau ăstuia undeva, departe de dumneavoastră şi toată lumea va fi liniştită. 
  
--Nu-i dai amărăşteanului nici un petic de pământ pe izlaz. Vreau să nu-i dai nicăieri. Să plece-n mă-sa de unde a venit! 
  
--Mă-sa e din comună,coane! 
  
--Mă, ia ascultă! Te faci că nu pricepi de ce ţi-am lucrat pământurile degeaba? Pentru ce te-am sponsorizat la fiecare alegere, mă? De ce îţi dau în fiecare an, porc de Crăciun, miel de Paşti şi putini de brânză? Degeaba, băă! Pentru mofturile tale democratice? Pentru încurcături birocratice şi pungăşiile voastre? Până când să le suport eu, mă? Până o să mă băgaţi voi în faliment cu incompetenţa voastră? Dacă… 
  
--Dacă, ce, coane Mişule? Să spun şi eu cum am intrat în rahat până-n gât, ca să acopăr… 
  
--Acesta-mi eşti, primarule? Dai din tine ce-ai făcut până acum? Îmi pare rău că m-am încurcat cu un nepriceput, fricos şi periculos. Îţi promit că n-o să mai pupi alt mandat şi, s-ar putea să te pască o anticipată. În rest, am să mă descurc singur cu amărăşteanul. Cetăţeanul tău. Salut! 
  
--Coane Mişule! Stai, coane, să mai discutăm, să mai chibzuim, să mai…Ce mă fac acum cu grâul? 
  
Inginerul Casapu a înţeles că trebuie să rezolve singur problema cu amărăşteanul. Definitiv şi total, fără jumătăţi de măsură. Plângerea lui Tache Spârcâiac precum că „mârşavul” de amărăştean l-a înşelat şi i-a furat camioneta,i-a venit la ţanc, parcă inventată de el, deşi îi cunoştea tâmpenia făcută, de la ceilalţi salariaţi ai săi, care râdeau de el la cârciumă. 
  
--E revoltător ce ţi-a făcut Tache, nemernicul de amărăştean. Şi tu te laşi aşa prostit? 
  
--Ce să fac, domnu’ inginer? Pot să-l dau în judecată? Pă ce motiv? 
  
--Fii cuminte! Cheltuieşti aiurea cu judecăţile. Chestia asta se rezolvă bărbăteşte. 
  
--Adică, să-i dau în cap? Să intru la închisoare pentru un ticălos? 
  
--Dacă nu te pricepi să-l păcăleşti şi tu, ori să-i furi maşina, şicanează-l până-l faci să plece dracu’ de unde-a venit. 
  
--Cum, domnu inginer,ce să-i fac? 
  
--Înţeapă-i caociucurile, sparge-i parbrizul, zgârie-i caroseria rupe-i conductele de frânare, să-şi rupă gâtul într-un stâlp, dă-i foc. Hai, mă, că te pricepi şi tu să-i faci rău! 
  
--Şi…dacă mă prinde? Ăsta mă bate până mă omoară. 
  
--Aa, să încerce! Atunci îi vin eu de hac, cu băieţii, de îl schilodesc pe viaţă. Hai, curaj şi lasă-l să dea în tine! Tu să fugi la târlă la porcari. Îi spui lu’ Ilie… 
  
--Aoleu! Ăl prost care dă cu ghioaga? 
  
--Nu e prost, mă! În chestii d-astea, el este un om săritor. Te-ajută fără să stea pe gânduri. 
  
--Mă tem, domnu inginer. Ilie poate să-l omoare cu ghioaga lui. 
  
--Atunci, nu te mai plănge! Lasă-mă în pace! Hai, du-te la treabă! 
  
Însă Casapu ştia că Tache va face aşa cum i-a sugerat el, chipurile să-l ajute. Mai ştia că trebuie să-l pregătească pentru această acţiune, pe Ilie ăl prost dar şi pe ceilalţi porcari şi ciobani de la târle. În toate discuţiile cu aceştia, toţi ascultau fără crâcnire, însuşindu-şi necesitatea lichidării ticălosului de amărăştean, care voia să le fure pâinea de la gură. După un astfel de „instructaj”, toţi spuneau într-un glas: aşa facem, dom’ inginer! Erau convinşi că aşa trebuie. Numai Molâul, baciul de la târla de oi, de pe locul Mărăştenilor, nu era convins că acest om era duşmanul lor. De aceea murmura, mai mult pentru el: da’…de ce? 
  
Deşi nu-i spunea nimeni ce-i pregăteşte Casapu, simţea tensiunea din jurul lui şi privirile chiorâşe ale vecinilor, sau răspunsurile evazive la salut ale celorlalţi săteni. Observa şuşotelile lor când trecea pe uliţă cu vestita lui bicicletă cu remorcă. Deşi nu-i convenea deloc această stare a relaţiilor cu cei din jur, nu încerca să o clarifice prin comunicare cu ei. S-a retras în carapacea sa, justificându-şi atitudinea cu fel de fel de motivaţii: 
  
--Foarte bine că mă lasă în pace! Nu mă bag în treburile lor, n-au de ce să-şi bage nasul într-ale mele. Dacă-i supără de ce fac eu, e treaba lor. Le fac eu concurenţă? De ce ascultă prostiile lui Tache? N-o să mă duc acum la fiecare să le explic adevărul cu tâmpitul acesta. 
  
Cam aşa gândea când conducea camioneta încărcată cu plante medicinale, spre Brăila. 
  
--Şi proasta de Dora, care n-a vrut să meargă cu mine…Simte ea că am ceva cu alea. Ce să am? Este adevărat că Steluţa are ochi frumoşi, dar…nu-mi pasă! Însă…am nevoie de o contabilă bună şi ea este cea mai indicată, având în vedere că lucrează acolo. Iar, doamna Virginica…nici nu se pune problema unei relaţii sentimentale cu ea. O fi crezând că o simpatizez, că vreau o relaţie cu ea…(zâmbeşte). Stai, cucoană, că nu mă interesează absolut de loc aşa ceva! Vreau să avem doar o relaţie de afaceri! Aşa că, s-a supărat degeaba Dora. 
  
Of!..şi sperioasa de mama…mă enervează cu presimţirile ei. Mai şi spune! Dacă este fricoasă, să tacă naibii din gura aia plângăcioasă şi să nu-i mai agite pe cei din jur! 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
SRL AMARU-10 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1637, Anul V, 25 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!