Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

S.R.L.AMARU-9
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
9. Lupte surde în hăţişul birocratic,cu lăstăriş de hoţii 
  
A doua zi, cum a ajuns la birou, vicele Dolofanu s-a încuiat pe dinăuntru şi s-a repezit glonţ la dosarul unde ţinea contractul fictiv cu inginerul Casapu. Mâinile îi tremurau, capul îi vâjâia, iar timpul îl presa ca o locomotivă care se-ndreptase cu viteză spre el, în timp ce se afla căzut pe şinele lucioase. Curaj, Mitică! Parcă aşa spunea primarul. Rupe hârtiile astea care îţi ard cariera, viaţa chiar! Repede, repede că trece timpul peste tine şi te striveşte!..În uşă se auziră ciocănituri puternice care-i sunau în cap, ca nişte lovituri de baros. Maşinal, smulse din dosar cele două file ale contractului. Cu măinile crispate, le rupse în două…în patru…ciocăniturile erau mai puternice…în opt…în zeci de bucăţele…ciocăniturile se intensificau…tremurând, rupea bucăţile în altele şi mai mici…tot mai mici…ciocăniturile în uşă încetară…se auziră paşi ce se depărtau de uşă. Ce fac acum cu hârtiuţele? Unde să mă duc? Simţea cum îl arde-n ceafă şi cum îi vâjâie tâmplele. I se părea că aude vocea primarului ca de tunet: de ce te-ai încuiat în birou, nenorocitule! Cine s-a încuiat? Am fost…am fost…Doamne, unde am fost? La w.c. Asta era! Descuie uşa, o întredeschise şi privi cu atenţie în jur. Pe hol nu era nimeni. Ieşi, încuie uşor şi, tiptil-tiptil se duse la toaletă. Smulse din sulul de hârtie igienică o bandă mai mare în care înfăşură rupturile, le făcu un cocoloş, pe care îl aruncă în coşul cu hârtii folosite. Respiră uşurat şi, cu paşi măsuraţi intră în biroul primarului,şoptind voios: 
  
--Trăiţi! M-aţi căutat? Am auzit bătând în uşă, dar, ştiţi…am o pântecăraie… 
  
--Termină cu fleacurile, răcni primarul, ce-ai făcut cu amărăşteanul? 
  
--Nimic! Nu l-am găsit acasă. 
  
--Primarul, să leşine de apoplexie. Voia să ţipe,dar parcă îl gâtuia cineva. Şuiera sacadat: 
  
--In…coşti…entule…o…spui aşa…Tre…buia…să-l aştepţi…toată …noaptea.De ce-ai mai venit aici? Du-te! Pleacă! 
  
--Calmaţi-vă, domnu’ primar! Nu mi-a venit ideea să stau toată noaptea la uşa lui. 
  
--Nemernicule! Mă lucrezi şi tu. Toţi mă lucraţi. Măă! Pe toţi vă trag după mine, şobolanilor! 
  
--Dom’ primar,cum puteţi să… 
  
--Taci! Ce-ai făcut cu lista aia cu rămăşiţele? Ce te uiţi la mine ca un bou? Ultima listă. 
  
--Normal, i-am dat-o Buclucului. După ea lucrează. 
  
--Adică, ne lucrează. Ne-a lucrat, Dolofane, ne-a lucrat. Trebuia s-o ţii la tine şi, acum, în situaţia cu amărăşteanu, te duceai tu să-i dai parcela mamii lui de amărăştean, că a ţinut morţiş să ştie unde e averea mă-sii. De douăzeci de ani nu s-a interesat nici dracu’ de parcelele alea şi se găsi serelistul ăsta să-şi caute proprietăţile. Te duci şi tratezi cu el! Urgent, imediat!.. Ce mai stai, bă? 
  
--Liniştiţi-vă, domnu’ primar! Vă rog să vă liniştiţi! 
  
--Cum să mă liniştesc, mă? Nu-ţi dai seama ce se poate întâmpla? 
  
--Domnu’ inginer va discuta cu amărăşteanu’ ca de la patron la patron şi vor rezolva ei problema. 
  
--Bă, nu înţelegi că domnu’ inginer nu suportă să-i stea cineva în coastă, câtă vreme se simte proprietar pe… Ia stai! Contractul de concesiune…ce-ai făcut cu el? Adu-l imediat să-i pun o viză şi să-l duci urgent la Anişoara ca să-l înregistreze pentru proxima şedinţă de Consiliu. 
  
Cu privirile–n plafon , vicele începu să bălmăjească: 
  
--Nu înţeleg…Despre ce contract vorbiţi? Nu-mi amintesc… 
  
--Cum nu-ţi aminteşti, ticălosule? şuieră primarul scrâşnind din dinţi. Eşti mai periculos decât Bucluc. Ăla vrea doar să fie corect, dar tu, lichea ordinară, vrei să-mi iei locul. 
  
Fălcuţele lui Dolofanu începură să tremure, pe când faţa-i lividă se crispă într-un rânjet cu gura întredeschisă ce se forţa a fi un zâmbet. 
  
--Glumiţi, dom’ primar…Mă faceţi să râd. 
  
--Râzi, pe mă-ta, de nemernic! Adu contractul, că te mănânc cu fulgi cu tot! ţipă Băţălău. 
  
--Calm, domnu’ primar! Să le luăm pe rând. Mai întâi rezolvăm cu amărăşteanul şi apoi ne ocupăm de contract. Plec imediat, dar…ia staţi! Priviţi pe fereastră! Vorbim de lup şi amărăşteanu’…pe drum, pe faimoasa lui bicicletă cu remorcă. Hopa! Ia coasa din remorcă şi… 
  
--Du-te, du-te repede şi cheamă-l aici! 
  
Vicele fugi din birou, bucuros că a scăpat şi a reintrat cu Mărăşteanu la primar. 
  
--Trăiţi! îngăimă stânjenit Mărăşteanu, că intrase cu coasa pe umăr. Băţălău, cu faţa lăbărţată într-un zâmbet larg, întinse mâna să-l salute. 
  
--Hai, să trăieşti, Ionică tată! Ce-ai plecat aşa de dimineaţă cu coasa aia, mă? Parcă ai fi doamna cu catastifu’. Cui i-a mai venit rându’,că doar nu mie? Ha, ha, ha! 
  
--Domn’ primar, vă rog să mă scuzaţi că am intrat aşa. Nu puteam s-o las afară că, ştiţi dumneavoastră, face picioare. 
  
--Ha, ha, ha! Ce, mă, ai coasă plimbăreaţă? Ha, ha, ha! Şi, aşa de noapte pe câmp? După ce umbli tu? Ce coseşti? 
  
--Pelin, dom’ primar. Plante medicinale. Asta e activitatea mea. 
  
--Activitatea… ta…Şi e bănoasă, mă? Merită alergătura? 
  
--Merită! Ştiţi, la nevoie, toţi trebuie să facem câte o baie de pelin. 
  
--Ptiu, drace! Chiar şi ăi sănătoşi? 
  
--Mai ales. 
  
--Ia spune, care-i buba? Am înţeles că ieri ai aflat unde-i locul retrocedat. 
  
--Aflat. Dar am probleme cu târla de pe locul meu. 
  
--Păi, n-ai făcut un gard? Aşa am înţeles. 
  
--Aţi înţeles bine, da’…acum de dimineaţă, am trecut pe-acolo, să văd ce face gardul şi, când colo… a dispărut. Cu pari, cu sârmă, cu tot. 
  
--Şi târla? 
  
--Nu. Târla e la locul ei. M-aştepta cu vreo patru malaci, toţi cu ciomege şi mai mulţi dulăi, 
  
gata să mă sfâşie. 
  
--Atunci, ai sărit la ei. Ai dat cu coasa? 
  
--Se poate, dom’ primar? Sunt om paşnic, respect legile ţării. Nu ridic împotriva nimănui, nici măcar un deget. 
  
--Şi, ai discutat cu cineva? 
  
--Aş fi vrut, dar… puteam să mă apropii? 
  
--Încurcată treabă…Nu era pe-acolo vreo maşină? 
  
--Neagră, cu geamuri fumurii? Era. Apărată de ciomege şi dulăi. D-aia am venit la dumneavoastră. 
  
--Ce să-ţi fac eu? Ţi-am dat terenul, Ionică, tată? Dat. Du-te la organul competent! 
  
--Am fost. Nu l-am găsit. Aşa că am venit la autorităţile competente. 
  
--Mă Ionică!..Tu eşti băiat inteligent.Cred că ţi-ai dat seama că la mijloc este o încurcătură, 
  
făcută acum douăzeci de ani. A fost şi prostia specialistului nostru. Mă rog, un lanţ de greşeli, 
  
pe care eu, primarul comunei, trebuie să-mi sparg capu’ şi să le repar. Înţelegi, mă Ionică, de ce mă votează oamenii de fiecare dată? Ca să le descâlcesc problemele, mă.! 
  
--Corect! 
  
--Corect, corect, da’…o problemă naşte alte probleme. 
  
--Chiar şi mai multe. Mie-mi spuneţi? 
  
--Vezi, vice, că e băiat deştept? Înţelege repede. 
  
Acesta dădu aprobativ din cap. 
  
--Ia spune Ionică, tată, cum vezi tu rezolvarea problemei? 
  
--Domnule primar, l-am rugat pe domnu’ specialist, să-mi dea mai aproape de cimitir, departe de târla aia, ca să nu am necazuri… 
  
--Auzi, vice, auzi? Ce uşor s-ar fi rezolvat! Şi, capsomanul nu a vrut. 
  
--Nu, domnu’ primar! N-a putut. Pe listă erau scrişi alţi proprietari până la târlă. 
  
--Ce proprietari, mă? Cine ţi-a spus? 
  
--Specialistul dumneavoastră, domnul Pascu. Am măsurat cu dumnealui, cu rigla aia mare. 
  
--Aha! Te-a bătut la cap cu triangulaţia? 
  
--Exact. A măsurat totul după hartă şi după registrul cu parcelele proprietarilor şi cu vecinii. 
  
--Şi, nu putea să-ţi dea mai departe de târlă? 
  
--Nu putea, că în titlurile de proprietate sunt trecuţi şi vecinii parcelelor. Vă daţi seama ce balamuc ar fi ieşit dacă mi-ar fi dat pe alt loc? Aţi fi avut atâtea reclamaţii. 
  
--Pe dracu’, reclamaţii! Vice, adu-l aici pe Bucluc să reparăm încurcătura! 
  
--Nu se poate, dom’ primar, obiectă vicele, îl ştiţi cât de corect este. 
  
--Ce corect, bă, ce corect? Ştii bine că se poate. 
  
--Nu se poate, domnu’ primar, a sărit şi Mărăşteanu. L-am rugat eu să-mi dea lotul cu lungimea mai mică, să iasă târla din terenul meu şi să compenseze pe lăţime. N-a vrut în ruptul capului. 
  
--Cum n-a vrut? De ce să nu se poată? Proprietarii se pot înţelege între ei. Ia stai puţin! 
  
Primarul scoase telefonul din buzunar şi-l sună pe inginerul Casapu, căruia îi transmise propunerea lui Mărăşteanu. Însă, inginerul i-a spus sec: 
  
--Cred că am fost clar. Departe, cât mai departe! Şi nu mă mai obosi cu tâmpenii! 
  
Primarul închise rapid telefonul şi reveni la discuţie. 
  
--Mă Ionică, tată, cred că am găsit o soluţie mai avantajoasă pentru tine. Îţi schimbăm terenul cu unul echivalent, la câmp. 
  
--Iar să-mi daţi clinuri, cine ştie în ce depărtări? Nu, mulţumesc! 
  
--Nu, mă! Are domnul vice o jumătate de hectar între vii, la câteva sute de metri de sat. Îţi convine? 
  
--Nu, nu accept! 
  
--Şi dacă îţi mai dă primăria încă un hectar, tot la câmp, în apropiere, ce zici? 
  
--Nu se poate, domnu’ primar! Ofertele sunt tentante, dar eu am nevoie de terenul meu acolo, pe izlaz, unde avem titlul de proprietate. 
  
--Cum, mă? De ce vrei sărătura aia pe care nu creşte nimic? La ce-ţi trebuie, mă? 
  
--Secretul meu, nu vi-l spun! 
  
--Ascultă, Mărăştene, interveni vicele, trebuie să ştii că numai solul îţi aparţine, nu şi subsolul. Aşa că…ia-ţi gândul de la el, dacă tu crezi că vei găsi acolo ceva aur, petrol sau pietre preţioase. 
  
--Nu mă interesează subsolul! Terenul este ideal pentru o plantă medicinală preţioasă. 
  
Vicele şi primarul se uitară unul la altul ca hăbăucii. Se holbară şi la Mărăşteanu,care le zâmbea radios. Primarul gândi: chiar este nebun şi eu nu ştiu cum să scap de problema asta care…poate genera alte probleme foarte grave. 
  
--Numai pe parcela asta blestemată, cu târla, poate creşte planta aia? întrebă, cu o voce plângăreaţă, primarul. 
  
--Nu v-am spus, că pe orice parcelă din baltă? Poate fi cât mai departe de târlă, cu atât mai bine. Pentru asta am venit la dumneavoastră. 
  
--Păi, tu ai spus că nu se poate, că parcela dumitale este la margine, naiba să te-nţeleagă. Te-am rugat să vii cu o propunere rezonabilă. 
  
--Am spus-o. Şi mai am alta. Convingeţi-l pe Casapu să-i mutăm târla mai la dreapta cu vreo douăzeci-treizeci de metri! Este loc destul pe izlaz. Mă angajez s-o mut eu. Plătesc nişte oameni. 
  
--Am înţeles, Ionică! O să-l rog să accepte. 
  
--Nu trebuie să-l rugaţi! Sunteţi reprezentantul statului. Statul nostru de drept. 
  
--Aşa e, aşa e! Ai auzit, vice? Ia notiţe! Statul de drept. Bine, domnu’ Mărăşteanu! Vom lua măsurile de rigoare pentru rezolvarea problemei. Domnule vice, chiar azi veţi transmite domnului inginer Casapu o dispoziţie să mute târla după terenul dumnealui. Eee! 
  
--Şi dacă nu vrea? murmură vicele. 
  
--Îi dai termen treizeci de zile, după care acţionăm în consecinţă. Ionele, tată, este dreptul tău, pentru care am să mă bat până-n pânzele albe. Nu, ca să mă votezi, că… 
  
--Ba da, ba da, domnu primar! Am să conving cât mai mulţi cetăţeni din comună să vă voteze, pentru că sunteţi un om drept şi numai luptând pentru dreptate… 
  
--Ai auzit, vice? Ia notiţe, ia notiţe, ca să ştii cum se obţin voturile cetăţenilor unui stat de drept. Ionică, tată, dă-mi răgaz o lună şi-ţi rezolv problema asta spinoasă. Până atunci, hai, salut! Şi vezi-ţi de plantele tale vindecătoare! 
  
După ce plecă Mărăşteanu, cu ochii în tavan, primarul Băţălău oftă uşurat de câteva ori. Vicele Dolofanu aştepta să fie luat la trei păzeşte, sau să fie „mâncat cu fulgi cu tot”, aşa cum era uzanţa în primărie. Însă, primarul arăta ca un boxer căzut în corzi şi făcut k.o. Acum ar fi fost momentul să se retragă, dar nu ştia cum să se fofileze. Gândi: dacă plec, nebunu’ iar mă cheamă. Mai bine…rămân! 
  
--Dom’ primar, chiar doriţi să trimitem notificarea? 
  
--Bă, tu crezi că eu glumesc când cetăţeanu’ reclamă un drept? Trimite hârtia! 
  
--Şi…dacă…Ştiţi cum face dom’ inginer când se înfurie. El nu este „cetăţeanu”?..Şi el reclamă drepturi. 
  
--Ce drepturi, mă? Adu contractul ăla să vedem ce scrie! L-ai căutat? 
  
--Când , domn primar? Nu v-am spus că nu-l am? Mai mult ca sigur nu-l am. 
  
--Te priveşte, Dolofanule, te priveşte, dacă se-nfurie cetăţeanu’ Casapu. N-am cum să te apăr 
  
în cazul că vrea să te belească. Scap şi eu de pretenţiile lui din contract. Hai, fă hârtia şi trimite-o! Dai termen de evacuarea terenului de treizeci de zile, nu mai mult! Sau…mai bine dai, patruzeci-cincizeci de zile, ca să fim fermi şi convingători. Hai, la treabă, că d-aia ne plăteşte statu’ acesta…de drept! Şi, nu uita! Mai caută contratul cetăţeanului Casapu. Altfel, o să fii de două ori belit: şi de mine şi de respectivul cetăţean. 
  
Dolofanu ieşi precipitat, mormăind: beleşti pe mă-ta! 
  
În primărie se aşternu o linişte sufocantă, aparent lucrativă. Şi primarul,şi vicele, şi ceilalţi funcţionari, în special specialistul Vârtosu, toţi îşi afundaseră nasurile în dosare şi terfeloagele scorojite, parcă ar fi mirosit acolo ceva cristale preţioase, democratice, ale statului nostru de drept. Dar, în atâta steril de acte şi nămol birocratic, cu greu puteai ghici vreun bob lucitor de dreptate pentru amărăşteni, alegători potenţiali. Alegători cu opinii cameleonice,schimbătoare, în funcţie cum îi pălea lumina intereselor. 
  
Tocmai la aceste lumini se gândea primarul, când răsfoia maşinal un dosar: „unde dracu a dispărut anexa originală la procesul verbal al faimoasei Comisii de restituire? Cine m-a pus să o „refac”?..În definitiv, n-am trecut în ea decât străinaşi şi amărăşteni din sat. D-ăştia…idioţi, bătrâni, bolnavi şi fără urmaşi sau moştenitori, ori împrăştiaţi prin lume. Uite că n-a reclamat 
  
nimeni până acum! Şi se găsi şmecherul ăsta din Galaţi, fiul unui hoţ şi beţiv…mort, să mă scotocească. Apoi, hienele astea de subalterni…au început să rânjească în jurul meu. Ho, javrelor, că n-am ajuns hoit! Ba…da! Hoit politic, dacă dau cu copita în cel care mă călăreşte şi-mi pune la bot traista cu tain. Tainul meu politic. Dacă dă un telefon la judeţ, gata, mi-a luat traista!.. Nu, coane Mişule, n-am nicio vină! Şacalul de vice m-a lucrat cu somaţia aia. Eu n-am semnat-o. Dar, dacă şacalul insistă s-o semnez şi eu? Aa, nu! Îl mănânc cu fulgi cu tot! E problema lui, sarcina lui de serviciu. S-o rezolve! Să nu îndrăznească…să!..Dar să vedem planul B: dacă mă pune s-o semnez şi eu…o semnez, domnule! Păi, nu sunt primarul acestei comune? Reprezentantul autorităţii…ce autoritate? Pe dracu’! Scuip eu contra vântului? Şi în cine? În cetăţeanul de bază al comunei? Fii înţelept, primarule! Dă-l în mă-sa pe amărăştean cu mofturile lui medicinale! Auzi, plante medicinale pe izlazul comunal! Du-te în mă-ta de nebun, cu fantasmagoriile tale! Stric eu relaţia cu…pentru ce? Cine eşti tu, bă? Un venetic venit să ne strici rânduielile noastre strămoşeşti. N-ai decât să vii cu presa lu’ tac-tu! Dacă am în spate pe conu Mişu, mă descurc eu şi cu ziariştii, că şi ei sunt oameni. Latră şi ei pentru un oscior, săracii! În definitiv, toată lumea trebuie să trăiască. Dar…dacă sare Vârtosu cu anexa aia originală de la Comisie? Uite cum se face şi se desface capitalul politic! Ce stat de drept? Mofturi! Dacă pune Bucluc mâna pe capitalul ăsta politic, atrage şi propteaua lui conu Mişu, iar eu sunt în aer. În cazul acesta…îl bag pe vice la înaintare, că el a-ncurcat borcanele, el să-l sfâşie pe Bucluc, el trebuie să-l mănânce cu fulgi, cu…Cu-cu! Ăsta se zbate să mă mănânce pe mine…E groasă…vorba lui! 
  
Aşa se perpelea primarul Băţălău în cazanul cu smoală al problemelor complicate de Mărăşteanu. 
  
La fel şi vicele fierbea în biroul alăturat, zbuciumat de aceleaşi probleme. Însă, dilema lui care-i scurtcircuita neuronii era alta: să trimită somaţia inginerului Casapu, sau nu? Pe ce temei? Bucluc întodeauna scotea din cutiuţă un „conform”, pe care, el nu dădea nici doi bani. 
  
Acum, de unde să facă rost de un „conform”? Să-l cheme pe Bucluc, ca să-l scoată din…bucluc? Ăsta are la dispoziţie un „conform” pentru orice situaţie. Da’…Ţi-l dă aşa…pe degeaba? Fac cinste, nea Bucluc! Pe naiba, cinste! O să râdă de mine şi o să se bucure că sunt la mâna lui. De când mi-o coace, nemernicul…şi eu să apelez la „conformul” lui? Dacă am fost prost şi nu i-am dat în cap atunci când trebuia…Când trebuia? Ia să mă lase în pace primarul cu votanţii lui! Dacă-l supără, conu Mişu pe el îl ia în tărbacă. Şi dacă amărăşteanu aduce presa, tot primarul va fi în colimator. Ăsta-i avantajul să fii vice. Îl foloseşti pe primar ca pe umbrelă. Nu te plouă, nu te…Pe naiba! Are el grijă să te mănânce cu fulgi cu tot. Conform…cărui „conform”? Ha, ha, ha! Primarul n-are nici un „conform” să te mănânce cu…E clar, nu trimit nicio somaţie! Mă fac că am treabă. Să vedem, primarul, ce-o să-mi facă? Nu are ce să-mi facă? Găseşte el o chichiţă. Brr! 
  
Pe bietul vice îl treceau nişte năduşeli…şi calde şi reci, ca nişte băi alternative în cazanul cu fiertură de pelin, încins cu problemele S.R.L. „Amaru”. 
  
În biroul lui, specialistul Bucluc răsfoia şi el maşinal foile unui terfelog, în timp ce zâmbete subtile i se scurgeau pe la colţul gurii,transformate în rânjete răzbunătoare: acu’ să-i văd pe unde scot ei cămaşa! Că m-am săturat de ameninţările lor stupide: „te dau cu capu’ de pereţi!” 
  
Lasă, că o să vă daţi voi cu capul de pereţi! Bine că am luat hârtiile alea acasă. Dacă încearcă vreunul să dea în mine, am cu ce să-i dobor. Pe amândoi. Şi atunci, conu Mişu o să vadă cine a fost mai tare în primăria asta. Dar cetăţenii?..Pe mă-sa, cetăţeni! Toţi sunt la cheremu’ lu’ Casapu. Cum o să mişte el din deget, aşa vor vota tâmpiţii. Mai ales, dacă le voi spune eu cine a fost corect în primăria asta, adică cine le-a apărat interesele. Abia aştept alegerile să-mi prezint candidatura. Şi rânjetele curgeau, curgeau, de pe buzele strânse şi fălcile încleştate. 
  
Dar onorabilii „cetăţeni” implicaţi în „problemă”, ce făceau? Ce să facă? Stăteau în aşteptare. Fiecare cu aşteptarea lui. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
S.R.L.AMARU-9 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1630, Anul V, 18 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!