Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

S.R.L.AMARU-8
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
8. Turbulenţe de orgolii şi interese îmbârligate 
  
Se făcuse ora două după-amiază. Era obosit şi înfometat. Aştepta zadarnic pe cioban ca să-l înştiinţeze pentru evacuarea târlei de pe locul său. Îşi zise că ar fi mai bine să plece. Ciobanul o să-şi dea seama care este situaţia. O să-i comunice patronului,care…nici nu ştia ce reacţie va avea. În orice caz, era conştient că nu va ceda uşor,dar şi el se va ţine dârz pe poziţie: vreau să vă mutaţi târla, că aici este proprietatea mea dată de primărie! Îşi strânse uneltele şi plecă acasă. 
  
Anica Mărăşteanu îi puse masa şi îl privi întrebător. Dar el nu scoase niciun cuvânt. După masă se culcă şi dormi până seara. 
  
Pascu Vârtosu, după ce îşi duse sculele acasă, se întoarse la primărie şi-i puse vicelui pe birou procesul verbal încheiat cu Mărăşteanu: 
  
--Problema cetăţeanului, rezolvată fără obiecţiuni. 
  
--Ce spui, mă? Adică, amărăşteanu n-a cârâit? Un cârcotaş ca el? 
  
--De ce să cârâie? I-am dat terenul conform titlului de proprietate. Primăria şi-a făcut datoria. 
  
--Nu ţi-a spus ce…cultivă acolo? 
  
--Asta nu este problema primăriei. Cetăţeanu’ este liber să facă ce vrea pe terenul lui. 
  
--Ia nu fă pe deşteptu, băi…Bucluc! Cum adică, face ce vrea? Acolo este izlazul, mă! Concesionat domnului inginer Mişu Casapu. 
  
--Pardon! Acolo este tarlaua cu rămăşiţele de teren date străinaşillor şi…amărăştenilor, 
  
conform… 
  
--Scuteşte-mă de …”conform-ul” tău! Niciun conform! Iar ai băgat primăria-n bucluc. Te reclam domnului primar. 
  
--N-aveţi decât! Eu mi-am făcut datoria. Vă salut! 
  
Derutat şi speriat, vicele a alergat la primar. I-a arătat procesul verbal şi a răbufnit: 
  
--Tâmpitul ăsta iar ne-a băgat în bucluc. 
  
--Foarte bine! Ai ocazia să-l mătrăşeşti. Dă-i cu şutul, scapă de el! 
  
--Nu pot! Nenorocita aia de comisie a făcut încurcăturile cu titlurile de proprietate. 
  
--Să plătească ăia din comisie. 
  
--Dom’ primar, aici nu-i de glumă! Timp de douăj’de ani primăria nu a avut probleme cu aiureala ălora, care acum sunt la pensie sau plecaţi în călătoria veşnică. Dacă se întâmplă ceva, unde trimitem sancţiunile? În rai, sau în iad? Deocamdată, noi suntem în bătaia puştii. Dumneavoastră, eu… 
  
--Te rog, te rog, nu fi obraznic! Nu eşti atât de capabil să gestionezi problema asta? 
  
--Vă rog să mă scuzaţi, dar, ne putem aştepta la orice de la nebunul de amărăştean. 
  
--La ce, mă? I-ai dat terenul? Să facă borş cu el! Ce te zmiorcăi ca o babă? 
  
--Păi…aţi uitat că pe-acolo pasc oile şi porcii domnului inginer Mişu Casapu? 
  
--Şi? Care-i problema? Du-te, omule şi vezi-ţi de treabă, nu mai fi aşa de speriat! 
  
--Domnule primar, am aşa…o presimţire… 
  
Primarul făcu un gest de lehamite şi-i aruncă obişnuita privire de oţel, care îl punea pe fugă, încât, bietul vice mormăi: am înţeles, trăiţi! După ce ieşi din birou şopti: am o presimţire! 
  
Când a ajuns la târlă şi a văzut gardul de sârmă ghimpată până-n ţarc, ciobanul s-a speriat. Imediat l-a anunţat pe inginer, care a venit valvârtej, să vadă „obrăznicia”. 
  
--Cine a îndrăznit să mă înfrunte, mă? De ce nu l-ai gonit de-acolo? 
  
--Am fost cu oile pe Călmăţui în jos, domnule inginer. Acum o jumătate de oră am venit. 
  
Inginerul, roşu de furie, a chemat şi pe cei de la porci şi a urlat la ei ca un turbat: 
  
--Scoateţi imediat parii, cu sârmă cu tot şi luaţi-i de-aici! Mâine, staţi la pândă! Dacă vine vreunul şi vrea să refacă gardul, fugăriţi-l! Dacă se opune, pe el cu ciomegele! Daţi până leşină şi se lecuieşte. Aţi înţeles? N-are voie nimeni să ne supere! 
  
Ciobanul îndrăzni, totuşi, cu o voce şovăelnică: 
  
--Am înţeles, patroane, dar… dacă i-a trimis ăia de la primărie? 
  
--Termină cu prostiile! N-are treabă primăria cu noi. Şi…să nu-mi mai întorci vorba, Molâule, că te fac una cu pământul. Hai, la treabă! 
  
După ce dădu dispoziţiile, mânios, Casapu se urcă în jeepul lui cu geamuri fumurii şi porni în trombă spre primărie, învăluit în trâmbe de praf. Molâul îi înfipsese un ghimpe în cerebel: te pomeneşti că primarul măreşte potul. O fi avut un as în mânecă şi se obrăzniceşte. Dobitocul! Mă piş pă pretenţiile lui! Aa! Îl pun la frigare şi-l mănânc cu mujdei. 
  
Opri brusc în faţa primăriei, scrâşnind din uriaşele roţi. Cei de faţă salutară cu plecăciuni adânci: trăiţi domnu inginer! Catran de furie, trecu printre ei ca o vijelie şi intră direct în biroul primarului, fără să bată la uşă. Îşi aruncă şuncile transpirate pe un fotoliu, fără să salute şi răcni: 
  
--Ai înnebunit, bă, primarule? Ce te-a apucat, bă? 
  
Primarul sări din fotoliul său, ca aruncat de un resort. Gheorghe Băţălău era la al doilea mandat şi spera să-l obţină şi pe-al treilea, bineînţeles, cu sprijinul substanţial al principalului său sponsor, mentor şi proptea. De aceea se sperie foarte tare când l-a văzut aşa de mânios. Niciodată nu a fost în starea asta. 
  
--Ce s-a întâmplat, coane Mişule, cu ce v-am greşit? 
  
--Spune tu ce s-a întâmplat! De ce îţi baţi joc de mine? 
  
Vai de mine, coane! Mi-am permis eu vreodată? Cred că e vreo confuzie pe care s-o lămurim imediat. 
  
--Păi s-o lămureşti, bă, primarule, că dau cu tine de pământ, dacă ţi-ai pus în gând să mă lucrezi. 
  
--Nu mă fierbe, coane, că nu ştiu nimic! Să mă bată Dumnezeu! 
  
--Ce-i cu gardul ăla de la târla mea? 
  
--Care gard? Te pomeneşti că…bestia de Bucluc. Haa! Stai să-l chem pe vice! 
  
Vicele, speriat deabinelea, făcu o plecăciune adâncă: trăiţi, domnu’ inginer! 
  
--Trăiesc, bă şi fără să-mi spui tu! De ce-ai făcut gardul ăla de la târla mea? 
  
Vicele îngălbeni, iar fălcuţele i se fleşcăiră. Îngăimă: 
  
--Gard? La …târlă? Aha, Bucluc, opera lui! V-am spus eu, domnu’ primar că ăsta demolează primăria? 
  
--Adu-l imediat aici! Cum şi-a permis? 
  
Pascu Vârtosu intră foarte calm şi întrebă, aparent indiferent: 
  
--Care-i problema, domnu’ primar? 
  
--Care-i problema? Nenorocitule! Ce-i cu tâmpenia de gard, de la târla lui conu…ă, ă, a domnului inginer? 
  
--Nu ştiu la ce vă referiţi. Cred că ştiţi că am fost trimis ca să identific terenul ăluia, lu…amărăşteanu.Cetăţeanul amărăştean! Am stabilit coordonatele, i-am măsurat terenul şi i l-am dat în primire cu proces verbal. Pe care i l-am înmânat domnului vice. Nu ştiu nimic despre gard. Aţi întrebat proprietarul… 
  
--Proprietar? Ce tot bălmăjeşti acolo? ţipă furios Casapu. Bă, primarule, ai început să împroprietăreşti oamenii, să le dai loturi pe terenul meu? Am spus eu că eşti nebun? Uite că e adevărat. Cum ţi-a venit ideea asta tâmpită? 
  
--Coane Mişule…ăă…domnu’ inginer! Staţi să vedeţi! 
  
--Ce să mai văd, mă? Te rog să-l scoţi de-acolo pe amărăştean! Cine-i amărăşteanul ăsta? 
  
--Băiatul Anicăi Mărăşteanu. Un şmecher de pe la Galaţi. Se pretinde mare patron de S.R.L. dădu explcaţii slugarnic vicele. De fapt, nu el este proprietar, ci mă-sa. 
  
--Adică, familia Anica Amărăşteanu şi fiul ei Ion, continuă explicaţiile Vârtosu, ne-a cerut să-i arătăm care este proprietatea lor din baltă. După registrul agricol şi… 
  
--Tu i-ai „arătat” unde au ei…pro-pri-e-tatea?! răbufni primarul. Totdeauna ai făcut tâmpenii, totdeauna ai băgat primăria-n bucluc… 
  
--Ascultă, primarule, îl întrerupse Casapu nervos. Pe mine nu mă interesează buclucurile voastre. Eu vreau să-l iei de lângă mine pe amărăştean, cu proprietatea lui cu tot. N-am chef şi nici timp să asist la bâlciul vostru birocratic. Altfel…vorbim altfel, primarule! Salut! 
  
Tremurând,Gheorghe Băţălău alergă până la maşină după el: 
  
--Coane Mişule, vă rog, coane Mişule, n-aveţi nicio grijă! Până mâine rezolv problema. 
  
Ca un bulgăre de foc se întoarse în birou şi începu să-i pârjolească pe cei doi: 
  
--Ce mi-aţi făcut, nenorociţilor? Nu realizaţi cine este dom’ inginer Casapu pentru primărie, pentru comuna noastră? Tatăl nostru, bă! Fără el, noi nu existăm! Ai auzit, vice? Ai auzit, băi Bucluc? Că numai în belele ne-ai băgat de câte ori am apelat la serviciile tale de…specialist. 
  
--Ce te-a apucat, băi, tâmpitule, interveni şi vicele, să-i dai lotul chiar lângă târla dumnealui? 
  
--N-ai înţeles nimic, vice, îndreptă primarul jetul de flăcări şi spre fălcuţele lui. Eşti şi tu un dobitoc! I-a dat proprietatea exact în locul unde are omu’ târla. Nu pricepi miezu’ scandalului? Ce fel de măsurătoare ai făcut, mă, nenorocitule? 
  
--Vă rog, domnule primar, eu… 
  
--Ce mă rogi, mă? Dacă ai văzut că locul lui cade pe cel al târlei, nu putei, mă, să-l dai mai departe? 
  
--Am făcut măsurătoarea corect, domnule… 
  
--Corect, pe mă-ta! Ascultă, vice! Vă luaţi amândoi de mână, incompetenţilor, nepricepuţilor 
  
şi-l căutaţi pe amărăştean. Negociaţi cu el, daţi-i şpagă, băă, dacă aţi fost dobitoci! Convingeţi-l că măsurătoarea a fost greşită şi că „proprietatea” lui este mai…acana de târlă. Cât mai departe de ea. 
  
--Domnule primar, interveni calm Vârtosu, până aici! Eu am făcut măsurătoare corectă. Nu admit… 
  
--Ce nu admiţi, nenorocitule, ce nu admiţi? Că te dau cu capu’ de pereţi! Te rog, vice, ieşi cu el de-aici, că vă calc în picioare pe-amândoi. Afarăă! 
  
Vicele îl trase de mână pe Vârtosu şi se duse cu el în biroul lui: 
  
--Mă, capsomanule, mă buclucule, mă dovleac de piatră, nu-ţi dai seama de gravitatea faptei tale? 
  
--Dar voi nu vă daţi seama de gravitatea faptelor voastre? 
  
--Cum îţi permiţi, mă, să vorbeşti aşa? Pe ce te bazezi, mă? Pe faptul că nu te-am pedepsit până acum? 
  
--Nu! Pe matrapazlâcurile pe care le-aţi făcut voi până acum, împreună cu Casapu. 
  
--Dacă vorbeşti aşa, eşti terminat, Buclucule! Eşti terminat! 
  
--Cred că voi o să fiţi terminaţi, când voi da eu adevărul la iveală. 
  
--Ce adevăr, mă, ce adevăr, că-ţi vâr mâinile-n beregată? 
  
--Păi, n-aţi măsluit voi lista cu cei împroprietăriţi pe izlaz? Comisia a dat rămăşiţe acolo doar la patru străinaşi şi Mărăştenilor. 
  
--Ce vorbeşti, mă? Ce…ce…vorbeşti? De unde scoţi prostiile astea, că te calc în picioare?! 
  
--Calci pe mă-ta! Voi o să vă călcaţi în picioare când veţi intra la pârnae. Mai ales că aţi făcut un contract fictiv cu nemernicul de Casapu. Izlazul este al comunei, domnule! 
  
Când s-a repezit vicele cu pumnii la el, Vârtosu a fugit în biroul lui şi s-a încuiat pe dinăuntru. Precipitat, a răvăşit dosarele dintr-un dulap, de unde a scos nişte acte şi le-a pus în servietă. A deschis fereastra să vadă dacă-l observă careva şi a sărit, fugind speriat spre casă. 
  
Vicele bătea cu pumnul în uşă la biroul lui, ţipând ca turbatul: 
  
--Ieşi afară că te omor! 
  
Au sărit ceilalţi funcţionari, a sărit şi primarul, ca să-l potolească. 
  
--Ai înnebunit? Vino imediat la mine! Ce-i cu scandalul ăsta? 
  
Vicele a intrat în biroul primarului tremurând şi gâfâind: 
  
--E groasă, domnule primar, e groasă! 
  
--Hai, potoleşte-te! Zi că n-ai fost în stare să-l pui la punct. Netrebnicul ăsta iar ne-a băgat beţe-n roate. Că n-ai fost inspirat să te duci cu el la măsurătoare, să-l monitorizezi, să nu-l laşi să-şi facă mendrele. 
  
--Domnu’ primar, e groasă, o ţinea într-una vicele, tremurând. Ştie tot. 
  
--Ce ştie, mă? Te-ai lăsat şantajat de el? Dacă ştiai că te lucrează, de ce l-ai ţinut? 
  
--Eu l-am ţinut, dom’ primar? Cine spunea că nu ne putem dispensa de un specialist ca el? 
  
--Şi, mă rog, cu ce te-a speriat? Ce ştie? 
  
--De măsluirea listei cu rămăşiţele celor azvârliţi pe izlaz. 
  
--Termină cu prostiile! Nu cumva…tu eşti ăla care mă şantajează? Că numai tu ştii! Poate te-ai scăpat pe undeva…vreo aluzie, ceva…Ce ţi-ai zis? Ia să-l determin pe nemernic să-l toarne. 
  
Adică, tâmpitul scoate castanele şi vicele…îngeraş, ai? Măi, Machiaveli! 
  
--Domnu’ primar… 
  
--Sau, dacă l-ai ameninţat, ţi-a aruncat şi el o nadă. Trebuia să-l iei cu binişorul. 
  
--Dom’ primar, ştie câţi au fost pe lista originală a comisiei. 
  
--Cum aşa? N-a spus el că nu găseşte lista aia? N-am spus eu că am găsit-o în seiful meu? Nu ţi-am dat-o eu? 
  
--Da’…nu ştiţi că v-am spus că nu se potriveşte, că…aţi uitat? 
  
--Şi, tu ai uitat ce ţi-am spus să faci ca să…se potrivească? 
  
--Însă…ştiţi bine că eu nu am vrut…la început. M-am împotrivit. 
  
--Până ţi-ai luat partea, vice! s-a enervat primarul. Ţi-ai luat şi tu partea, vice! Parte, din partea mea! Şi acum faci pe nebunu’? Vrei să mă afunzi, să-mi iei locul? Idiotule! 
  
--Nu, dom’ primar! Bucluc ne… 
  
--Dacă nu te pricepi, mă! Dacă n-ai ştiut să-l iei diplomatic, dacă… 
  
--Şi acum, ce facem dom’ primar? 
  
--Acum…îi dăm şi lui din partea noastră, că şi el e om. 
  
--Acesta nu se lasă uns, am încercat eu. Ba, mai mult, abia aşteaptă să ne toarne. 
  
--Nu, vice! Îl scoţi din ecuaţie. Lucrezi direct cu împricinatul. Tratezi omenos cu el, că pe amărăştean îl interesează numai proprietatea. Îi dai lotul la câmp şi-ţi pupă şi tălpile. Îi spui că au greşit ăia din comisie şi că primăria va repara greşeala cu un teren echivalent la câmp. 
  
--De unde? 
  
--Din rezerva primăriei, bă! N-ai pic de imaginaţie. 
  
--Nu se poate, domnu’ primar! Chestia asta trece tot pe la Bucluc. 
  
--Atunci, faci un schimb de teren cu amărăşteanu’, din proprietatea ta. Ce…nu-ţi convine? 
  
--Mi-ar conveni mie, da’…nu se poate. Şi asta trece pe la Bucluc şi se prinde. 
  
--Îi faci, domnule, un act de vânzare fictivă, sau donaţie, na, cu act la notariat şi nu mai cârâie Bucluc. Hai, curaj! Îl cauţi pe amărăştean şi tratezi cu el chiar în seara asta. 
  
--Am să încerc,domnule primar. 
  
Dar n-a încercat. Pe drum,spre casă şi-a spus: „Ce mă pune hoţul ăsta de Băţălău să-mi vâr gâtu’-n laţ? Pezevenghiul dracului! Am fost un prost că m-am lăsat dus de nas. Mi-a dat să miros cele două hectare şi eu, ca idiotu’, am pus botu’. Tot ca prostu am pus botu’ şi la porcii lu’ Casapu. Iar acum mă pun pe mine să le scot castanele? Uite că nu mai pun botu’! Am fost deştept când i-am dat Buclucului lista aia măsluită. Habar n-am de cea originală. Poate că Bucluc a găsit-o ulterior şi-a tăcut, ca să-l toarne pe primar. Eu, n-am probleme! Şi Băţălăul vrea ca eu să…Hai sictir, primarule! Te-ai lăcomit, la fund tăticule! Şi cu…mizeria aia de aşa zis contract de concesiune…Trebuia să fi fost trecut prin Consiliu, să-l fi discutat, aprobat şi înregistrat. Iar dom’ inginer Casapu să fi plătit taxa de rigoare. Ia să-l fac eu pierdut! Ce, mi l-a dat prin registratură? Lecţia „Bucluc” îmi prinde bine”. Tot aşa s-a mângâiat cu astfel de gânduri, până s-a culcat. Ideile astea de struţ isteţ l-au liniştit, ca un dulce cântec de leagăn care l-a adormit. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
S.R.L.AMARU-8 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1625, Anul V, 13 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!