Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015        Toate Articolele Autorului

CU-CU!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu-cu! 
  
Era o frumoasă zi de mai…La o margine de pădure, într-un decor decupat dintr-un pliant promoţional, câţiva turişti şi turiste ascultau vrăjiţi simfonia primăverii. 
  
Stăteau tolăniţi pe iarba mătăsoasă, cu ochii închişi şi gurile deschise, dornici ca trilurile ce picurau din frunzişul des să le inunde sufletele. Simţeau cum energia lină a misterioaselor ciripituri le purifica celulele otrăvite de stresul cotidian. 
  
Dar toţi căzură în extaz când fagotul cucului din depărtare le transmise fascinantele silabe. Ce efect aveau acestea când zburau prin eter de peste tot şi de nicăieri! 
  
Iar pe el…misteriosul cuc, îl auzeau cum cântă, îl simţeau că e undeva, dar…nu-l vedeau. Credeau că este acolo…în direcţia aia, la vreo sută de paşi, probabil ascuns în copacii ăia. Se uitau, dar…nu-l vedeau. 
  
Apoi, deodată, îl auzeau în cealaltă direcţie, din tufişul de acolo. Când întorceau capul să-l privească, nu vedeau nimic. Insistau cu privirea, dar…strigătul lui se auzea acum din altă direcţie, tocmai, hăăt…din depărtări. 
  
Nu le-a rămas decât să se lase cuprinşi de această magie, să lase fermecatele silabe să li se scurgă-n suflet şi apoi…să le asculte cum vibrează acolo, aşa cum simţeau acum, privind cerul cu ochii închişi… 
  
Poate din acest motiv o simpatică domnişoară a exclamat exaltată: 
  
-Ce frumos cântă cucul în mine! Regret că nu-l văd…De multe ori l-am simţit, dar nu l-am văzut niciodată…Cei din jur izbucniră în râs, iar un mucalit i-a şoptit: 
  
-Hai cu mine în pădure să ţi-l arăt! Abia acolo ai să simţi cât de duios cântă. 
  
Iar hohote în cascadă, dar tânăra le-a retezat-o scurt: 
  
-Terminaţi cu bădărăniile, că nu sunt dispusă să ascult bancuri stupide! Dacă aţi fi oneşti, aţi recunoaşte deschis că n-aţi văzut cucul în viaţa voastră. Să nu-mi spuneţi că l-aţi văzut în poze şi că…ştiţi cum arată. 
  
Cei din jur încetară râsetele. Tânăra insistă: 
  
-Dacă l-a văzut vreodată careva, îl rog să-l descrie. 
  
Bunul simţ le astupă gura la toţi. Prin pânza tăcerii care-i învăluia, doar izvoarele ciripiturilor se scurgeau lin peste ei. În depărtări, cunoscutele silabe alergau ghiduşe şi se jucau de-a v-aţi ascunselea prin urechiile lor, ca o confirmare că nimeni nu-şi pierde timpul cu studiul atlaselor ornitologice. Sunt atâtea alte treburi importante… 
  
Însă tăcerea se rupse brusc: 
  
-Stimată domnişoară, află că eu l-am văzut de mai multe ori pe iubitul dumitale, mister Cucu. Şi când cânta şi când zbura. Pot oricând să-l descriu. 
  
Toţi întoarseră capul să-l vadă pe fericitul care a stat tete-a-tete cu misterioasa pasăre. Era un domn cu mustaţă ce privea plictisit defilarea norilor pufoşi. Curioşi, toţi începură să-l sâcâie: 
  
-Chiar l-aţi văzut? Cum e? Cum arată? Vă rugăm să ne spuneţi! 
  
Domnul cel plictisit luă de alături un pai în gură şi începu să peroreze, plin de importanţă: 
  
-Eh, spanac! Cucul…este şi el o amărâtă de pasăre…banală…cenuşie…ca o cioară nenorocită…dar cu o coadă mai lungă şi corpul fusiform. Iar cântecul lui…să fim serioşi! 
  
Ochii celor din jur se făcură mari cât cepele. Sorbeau cuvintele savante ale importantului domn. 
  
-Vasăzică…aşa arată cucul! 
  
Domnul cel important continuă să privească cerul cu paiul în gură. Simţea mângâierea admiraţiei celor din jur, plină de invidie. Deodată, interesantul domn se ridică brusc, arătând cu degetul: 
  
-Uitaţi-vă! Uite, ăla este cucul! 
  
Toţi îşi aruncară privirile în direcţia indicată, ca să vadă cucul prima oară-n viaţa lor. 
  
-Nu faceţi zgomot şi nu vă mişcaţi! şopti, sâsâind, domnul cel mustăcios. Acuşi o să cânte! 
  
Cei din jur înmărmuriseră în poziţiile iniţiale, cu gâturile răsucite după presupusul cuc. 
  
Acesta fâlfâi din aripi pe sub nasul lor şi se aşeză cuminte în vârful unui stâlp. 
  
-Şi…ziceţi că o să cânte?şoptiră cei înţepeniţi. 
  
-Sst! Sigur o să cânte, sâsâi mustăciosul. Nu vă mai mişcaţi! 
  
Cei din jur înţepeniră şi mai tare, ţinându-şi respiraţia, holbându-se cu gurile căscate. Ochii le lăcrimau de atâta concentrare. 
  
Însă, bănuitul cuc din vârful stâlpului privea îndiferent în eter, nepăsător la atenţia înţepenită a celor de jos. Iar aceştia nu înţelegeau de ce a zburat acolo şi de ce stătea aşa, 
  
degeaba şi nemişcat. Ce are de gând? Ce urmăreşte? Nu-şi dă seama că este în centrul atenţiei? 
  
Cum timpul trecea şi „cucul” nu făcea nimic, toţi îşi pierdură răbdarea. Chiar erau intrigaţi. Cum şi-a permis să se aşeze acolo în faţa lor fără să facă ceva? Măcar să dea din aripi, să dea cu ciocul în stâlp, sau, mă rog, să cânte, că d-aia e cuc. Cum îşi permite să piardă acest timp preţios (care…este timpul lor) aşa, fără rost, fără nici un scop? De ce tace şi se uită aiurea? Aşteaptă să fie rugat? Ce impertinenţă, domnule cuc! Cu ce drept ne sfidezi? Te crezi vedetă? Vrei să te implorăm? 
  
Cam aşa gândeau cei înţepeniţi care ajunseseră la capătul răbdării. Când, deodată, 
  
indiferenta pasăre din vârful stâlpului „acceptă”să le îndeplinească dorinţa: 
  
-Craaau! 
  
Hohotele de râs se revărsară într-un torent devastator, ca o eliberare. 
  
-Uite, domnule, spuse unul, cum ne cântă nouă cucul! 
  
Toţi traseră pripita concluzie, că fiecare pasăre… 
  
Dar biata ciovică, ruda săracă a mult hulitului domn Corbus-Corbus, îi privi mirată şi spăsită, ca un elev prins cu temele nefăcute. Parcă le-ar fi spus: 
  
-Ce v-am făcut? Cu ce v-am greşit? 
  
Apoi, crezând că a înţeles cu ce le-a greşit celor de jos, zbură pe alt stâlp din apropiere. 
  
Privea cuminte la gălăgioşii turişti care continuau să râdă. Parcă îşi cerea scuze: 
  
-N-am ştiut că este stâlpul vostru! (Parcă era stâlpul lor). Şi se bosumflă, privindu-i mustrător: 
  
-Dar, ce? V-am spus eu că sunt cuc? 
  
Năstase MARIN (din ciclul”Farse fără voie”) 
  
Referinţă Bibliografică:
CU-CU! / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1604, Anul V, 23 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!