Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015        Toate Articolele Autorului

S.R.L.AMARU-2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
2. Un nume pentru S.R.L. 
  
N-a petrecut de sărbători, deşi Dora se rugase de el să meargă măcar în orăşelul copiilor. Şi-a achitat doar o parte din restanţele de la întreţinere, deşi auzea într-una, atât din partea administratorului, cât şi a nevesti-si şi a copiilor: vreau, vreau, vreau, de-i vâjâiau urechile de atâta vrut. Intrase în pielea omului cu bani mulţi, care i se păreau puţini. Nici nu şi-a dat seama că sufletul său îmbrăcase straie de capitalist.Cu toate că nu avea nicio afacere, că nu câştigase nici un bănuţ din munca sa de patron, se gândea la primul milion de euro, care să-l catapulteze-n raiul capitalist. Deşi îl înjura continuu pe inginerul Breazu, a înţeles că tot la ţară este locul lui pentru afaceri, dar nu pentru crescut struţi sau prepeliţe. Să arendeze pământ. Dar, cu ce să-l lucreze? Ar putea investi în amenajări pentru creşterea porcilor, a păsărilor. Însă, îşi dă seama că şi aici trebuie ştiinţă, nu ce-a văzut la părinţii lui. Taică-so, un beţiv şi maică-sa o nepricepută. Porcii ţipau de foame, iar puii…puţini ajungeau păsări, că mureau pe capete din diferite cauze. Uite-aşa îl frământau gândurile de afaceri, ca într-un malaxor, toate dovedindu-se pline de riscuri. 
  
Pe la începutul lunii ianuarie, împreună cu Dora şi copiii s-a dus la Brăila în vizită la un cumătru care-i botezase fata. Nevasta acestuia lucra la un depozit de plante medicinale. 
  
Evident că s-a discutat aprins despre privatizare şi afaceri. La un moment dat, cumătra i-a spus: mă, Ionică, noi avem contracte cu mulţi culegători. Dacă vrei, îţi fac legătura cu şefa de la Marketing, să fii colaboratorul nostru pe bază de contract. 
  
--Cum,colaborator pe bază de contract? 
  
--Adică, să culegi plante medicinale. Nu ştii ce sunt? Muşeţel, mă, pelin, gălbenele, sunătoare, orice şi să le aduci la depozit. În baza contractului, poţi beneficia de avansuri băneşti, utilaje de recoltat, instrucţiuni pentru identificarea şi recoltarea lor. Îţi mai dăm saci pentru ambalare, albume color pentru recunoaşterea plantelor, transport gratuit la depozit. Numai să ai personalitate juridică. 
  
--Adică? 
  
--Vrei să te privatizezi şi nu ştii de ce trebuie să fii persoană juridică? Ca să închei contracte, mă! Adică, să fii S.R.L. Eu cred că ar fi mai bine să te înscrii la primăria Galaţi ca persoană 
  
fizică, decât să aştepţi luni de zile până înfiinţezi S.R.L.-ul. 
  
--Nu, dom’le, eu vreau să fiu patron de firmă! 
  
--De ce ţii neapărat să fii patron? întrebă vărul şi cumătrul său. 
  
--De căpos, a izbucnit Dora. Să se dea mare director. 
  
Ceilalţi râseră, însă Mărăşteanu le-a spus calm şi tacticos: 
  
--Ca să pot angaja salariaţi, deştepţilor. Cu cine fac atâtea munci? 
  
--Haida, de! Nu poţi munci singur? îl repezi cumătra. Te mai ajută tuşa Anica, în concediu vine şi Dora,poate şi copiii, doar e o afacere de familie. 
  
--Lăsaţi-mă, dom’le în pace! Eu vreau să mă extind, să mai fac şi alte activităţi aducătoare de profit. 
  
Cumetrii şi Dora amuţiră şi lăsară încurcată „afacerea” cu plante. Însă, lui Mărăşteanu i s-a înfipt în cerebel chestia asta. A luat-o ca reper pentru viitoarea sa activitate. Mai ales, o idee scăpată de cumătra sa, îi săpa canale prin creier, ca o cârtiţă. Că se va umple de bani, numai dacă va cultiva un hectar cu gălbenele. Mai ştia că în satul său natal, pajiştile, lunca, grindurile şi toate canalele de irigaţii erau pline cu fel de fel de plante medicinale, care aşteptau culegători. Şi cine altul putea începe afacerea asta în afară de el? Zâmbea trist… 
  
„harnic, priceput, cinstit”. După o săptămână de frământări, iar s-a dus la Brăila: 
  
--M-am hotărât, cumătră! Gata, mă apuc de plante medicinale! Asta trebuie să fie afacerea vieţii mele! Sper să mă ajute Dumnezeu, fiindcă voi munci pentru sănătatea oamenilor. 
  
Cumătra l-a dus la o doamnă de la Marketing,care i-a spus ce să facă, pentru a încheia contractul de colaborator. I-a dat albume cu imagini color ale plantelor medicinale din zona Brăila, l-a instruit când şi cum să le recolteze, cum să le prelucreze şi să le ambaleze, mă rog, l-a făcut doctor în plante şi i-a urat succes la înfiinţarea S.R.L.-ului. 
  
--După ce deveniţi patron, vă aştept să încheiem contractul, i-a zâmbit amabil şefa Marketingului. 
  
Era în al nouălea cer. Avea un scop bine precizat, un obiectiv al afacerii, în care nu va investi mari sume, permiţându-i să păstreze la bancă aproape neatinse sumele din cont. Ca rezervă pentru o eventuală extindere şi diversificare a afacerii.Se şi vedea cu filiale în diferite zone din ţară, poate cu o făbricuţă la Brăila pentru tincturi şi esenţe din plante. De ce nu şi cu o reţea de magazine naturiste la Brăila şi Galaţi, pote chiar la Focşani şi Tecuci. 
  
Sfătuit de doamna de la Marketing a alergat cu actele necesare la Registrul Comerţului din Galaţi. După câteva bâjbâieli pe la diferite ghişee, a găsit biroul căutat. O doamnă blond-vopsită, cu voce acră l-a repezit: 
  
--Ce doriţi, dom’le? 
  
--Un S.R.L.!Cât mă costă? Am toate actele pe care le cereţi. Şi-i aruncă pe birou dosarul de plastic cu actele necesare. Doamna iar l-a repezit: 
  
--Da’ ce crezi dumneata că aici eşti la magazin să cumperi salam? 
  
--Adică, îmi daţi S.R.L.-ul gratis? Mulţi mi-au spus că se plătesc nişte taxe, plusââ… 
  
--Vă rog, domnule, nu vi se pare că sunteţi obraznic cu…”plusâââ”? Iar taxele sunt afişate pe hol, în spatele dumneavoastră. Lăsaţi actele să le verificăm şi veniţi peste…peste…zece zile! 
  
--Pardon! Mi se pare că nu eu sunt cel obraznic. Adică, nu puteţi să vă uitaţi acum prin acte, să vedeţi dacă sunt complete, dacă îmi mai trebuie ceva? Aveţi şi chitanţa cu taxele necesare, specificate în anunţul… 
  
--Termină, domnule! a ţipat funcţionara, chiar eşti enervant. Uite câţi cetăţeni aşteaptă la rând şi dumneata vrei să-ţi verific actele acum! 
  
--Lăsaţi, doamnă,interveni unul de la coadă. Deşi ne grăbim, rezolvaţi-l pe domnul! 
  
Funcţionara îi privi stupefiată şi, după câteva secunde, exclamă: 
  
--Binee! Ia să vedem, domnule! Aici…ă…ă…corect, astea, â…â…în regulă. Dar, n-ai specificat cum vrei să se numească S.R.L.-ul dumitale. N-ai precizat nici codul CAEN al activităţii. Mărăşteanu o privi năuc: 
  
--Codul CA…ce? Al cui, a cui…activitate? 
  
--A dumitale, domnule, a dumitale!a explodat înfuriata blondină. Vedeţi, domnilor? Mai aveţi răbdare să-l suportaţi? 
  
--Mai avem! răspunseră cei din faţă, dar ultimul de la coadă răcni: eu nu mai am, domnilor! 
  
Să plece şi să-şi completeze dosarul cu cele solicitate. Vine aici cu el incomplet şi ne mănâncă nouă timpul cu prostii. 
  
--Staţi puţin, fraţilor, se rugă cu vocea plângăreaţă Mărăşteanu. Am precizat acolo,stimată doamnă, că doresc un S.R.L.cu plante medicinale. 
  
Cei de la rând începură să râdă. Ofuscat, Mărăşteanu îi contră pe cei de la coadă: 
  
--Da, domnilor,vreau să culeg plante medicinale!Ce-i de râs în asta? 
  
--Bine, domnule, ţipă funcţionara, însă, cum vrei să se numească S.R.L.-ul dumitale? 
  
--Nu spusei, plante medicinale. Scrie şi în actul de constituire şi în statutul societăţii. 
  
--Cine ţi-a întocmit tâmpeniile astea de acte? S.R.L.-ul nu poate avea un nume format din două cuvinte şi atâtea litere. Puteai să-i dai numele unei plante cu patru-cinci litere, acolo. Poţi să-i spui…pelin. 
  
--Dar eu nu vreau să-i spun „Pelin” şi vreau să fie numele articulat. 
  
--Spune-i „Macul”, domnule! îşi dădu cu părerea unul de la rând. Este şi articulat, are şi cinci litere. 
  
--Da’, ce, macul este plantă medicinală? sări altul. De unde o scoseşi cu macul? 
  
Între cei de la coadă începu o discuţie aprinsă, dacă macul este sau nu, plantă medicinală. Se iviră la mac atâtea calităţi vindecătoare dar şi de otrăvire, încât funcţionara asculta fascinată. Altul aduse pe tapet teiul, tot o plantă cu certe calităţi medicinale, tot cu cinci litere şi fără urme de îndoieli otrăvitoare. Însă fu contrazis categoric de alţii, care veniră cu salvia, salcia, unul chiar cu coada şoricelului (ce dacă are două cuvinte). Altul, că tătăneasa e mai bună, că a vindecat-o pe soacră-sa de cancer şi merită un nume de S.R.L. Dar a fost contrazis de altul, care a spus că spânzul vindecă mai bine cancerul, aşa cum a citit el într-o revistă. Mărăşteanu, cu o falcă-n palmă, îi privea uluit şi aştepta verdictul final. Însă hărmălaia fuse întreruptă de cel nerăbdător,ultimul de la coadă, care răcni: 
  
--Terminaţi, domnilor, cu bazaconiile! Muşeţel, tei, talpa gâştei, mierea ursului, nu contează. Trebuie un nume caracteristic tuturor plantelor medicinale, un principiu comun. Amarul, domnule, ăsta e principiul comun care ne vindecă de toate prostiile făcute-n viaţă. Zi-i, 
  
domnule, „Amarul” ,la s.r.l.-ul dumitale! 
  
Rumoare şi discuţii aprinse printre cei de la coadă: nu se poate!..ba, daa! nuu! daa, daa! În sfârşit, toţi căzură de acord că amarul vindecă pe toată lumea de toate prostiile omeneşti. Şi toţi vociferară: 
  
--Aşa e, aşa e! Numeşte-l, domnule, S.R.L.”AMARUL”! 
  
Mărăşteanu se întoarse spre funcţionară, zâmbind victorios.Dar aceasta ţipă furioasă: 
  
--Staţi, că nu merge! 
  
--Ce nu merge?vociferară cei de la coadă. 
  
--Amarul!E prea lung.Depăşeşte cinci litere şi trebuie scurtat. Am spus: patru-cinci litere. Să fie doar…amar, hai, cel mult, amaru. Mai mult nu merge. 
  
--Cum nu merge, doamnă? a ţipat înciudat Mărăşteanu .Amaru este nearticulat şi eu nu-l vreau aşa.Unde scrie că trebuie să aibă doar cinci litere? 
  
--În ultimele dispoziţii. Am primit o circulară în acest sens. Dacă vrei „Amaru”, se rezolvă, dacă nu…vă rog, altu’la rând! 
  
Cel de lângă Mărăşteanu îi şopti: 
  
--Acceptă, domnule, şi nearticulat. Îi pui mata o virgulă sus şi…gata. Câte nu sunt aşa! Mai ales cele cu nume englezesc. 
  
--Eu vreau ca amarul meu să fie articulat, domnule! s-a încăpăţânat Mărăşteanu.Hărmălaia reîncepu,adunând în jur mulţi gură cască, dispuşi să-şi dea cu părerea.Veni şi directorul instituţiei. Alarmat de vociferări a-ncercat să aplaneze conflictul: 
  
--Fă, dragă, o excepţie şi articulează-i omului amarul! 
  
--Nu încalc dispoziţiile, domnule director! s-a încăpăţânat şi blondina. Să completeze dosarul aşa, altfel… 
  
--Acceptă, domnule, amarul nearticulat! săriră nervoşi cei de la rând. Cât să mai aşteptăm? Mărăşteanu se dădu bătut şi spuse moale: apăi, aşa să fie, s.r.l.”Amaru”.Victorioasă, blondina îi spuse cu un ton sec: 
  
--Veniţi după trei săptămâni să vă dau actu’ de confirmare! Altu’, vă rog! 
  
Cel de după el îl împinse uşor cu umărul şi îşi vârâ capul în ghişeu, cu tot cu acte şi întrebări. Ceilalţi se înghesuiră şi ei, uitând complet de „amaru” lui Mărăşteanu. Şi el înţelese că trebuie să plece.După o lună se prezentă la doamna blondă cu un buchet de frezii şi o ciocolată, zâmbind mieros: cu ocazia lu’ unu martie! Blondina l-a privit lung cu mutra sa acră, şuierând printre dinţi: vai, ce amabil eşti! 
  
Când a văzut în mâini actul de S.R.L.”Amaru”, cu unic membru asociat Mărăşteanu Ion, simţi că îl cuprinde o căldură care îi înroşi faţa…Nu mai era acel salariat Mărăşteanu, scuipat de şefii lui în şomaj. Era patronul unui S.R.L., la care avea subscris un capital de douăzeci de milioane lei vechi (cum îi plăcea să spună la toţi), contul „îi gârâia de atâta bănet” (cum se lăuda Dora pe la serviciu), iar el era director general la firma lui prosperă în vise frumoase, înainte de a funcţiona. 
  
Referinţă Bibliografică:
S.R.L.AMARU-2 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1594, Anul V, 13 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!