Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Peştera doctorului Chirtoc(2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
v Peştera doctorului Chirtoc 
  
Moto: Crucea dată unui scriitor este talentul său 
  
  
La prima ediţie a Festivalului–concurs de creaţie literară, organizat anual la Focşani de către Asociaţia Cultural-Umanistă „BOGDANIA”, căreia i-a dat viaţă generosul şi talentatul poet Ionel Marin, am cunoscut doi oameni deosebiţi: scriitorul Ghorghe Chirtoc, medic stomatolog şi poetul Constantin Toma. Era în ziua de 15 iunie 2012, o zi când orice scriitor român îşi îmbracă sufletul în Eminescu… Am schimbat între noi opinii şi cărţi şi am observat că sufletele noastre vibrau pe aceeaşi lungime de undă… Gheorghe Chirtoc mi-a dăruit un roman fabulos: „Întoarcerea ultimului erou”(editura SemnE-Bucureşti 2010, 514pag.). Şi aşa am legat o prietenie cu aceşti talentaţi scriitori focşăneni, fără declaraţii şi jurăminte în acest scop. 
  
Pe 15 iunie 2013, când am participat la a doua ediţie a Festivalului, cei doi scriitori m-au invitat să le vizitez „Peştera de creaţie literară”, un loc misterios unde muzele, ca nişte sirene, îi atrag în apele iluzorii ale literaturii şi îi „copleşesc” cu licorile inspiraţiei, lăsându-se răsfăţaţi de dulcile lor alintări. Vă închipuiţi că ciudaţii mei confraţi şi prieteni mi-au stârnit curiozitatea de a cunoaşte acest loc fermecat, să gust şi eu din miraculoasa licoare a muzelor, unde te servesc cu inspiraţia… la tavă. Bănuiam că vălul de mister este o glumă literară, dar nu puteam să-i refuz pe aceşti valoroşi mucaliţi, creatori de poezii şi romane interesante, într-o locaţie originală. 
  
Dar pânza surprizei s-a destrămat atunci când am fost condus la subsolul blocului unde locuia scriitorul Gh. Chirtoc. Coborând pe o scară îngustă, am intrat într-o încăpere modestă, dar curată, văruită, electrificată, în care, abia încăpea o măsuţă şi câteva rafturi şi scaune. Pe măsuţă, un calculator, câteva dosare şi mape cu hârtii, manuscrise şi alte accesorii necesare activităţii scriitoriceşti. Nu mai reţin ceşcuţele, sticlele şi alte „obiecte de inventar”, specifice peisajului boem, dar auster, încât mă mir cum de îndrăznea muza să se aventureze în acest spaţiu aşa de strâmtuţ. Probabil că se simţea bine, respirând aerul încărcat cu voie bună, vorbe de duh, vise şi multă pasiune literară, deşi… îmbâcsit cu fum de ţigară. 
  
Cu o putere de muncă uimitoare, doctorul Chirtoc mi-a spus că lucra la mai multe romane, în funcţie de paharul de inspiraţie pe care-l sorbea în ziua respectivă. În acest original cenaclu, dânsul era acompaniat de poetul Constantin Toma, cu epigrame, proze scurte şi poeme, condimentate cu reflecţii şi comentarii picante, asezonate cu replici spumoase. 
  
Vă închipuiţi că m-a încântat acest ambient din „Peşteră”, unde mirosea a creier încins, pe care sfârâiau ideile şi metaforele, scurse din hălcile de fraze ce se aşezau frumos în capitole de roman. 
  
La data vizitei mele, doctorul avea în lucru vreo trei romane, unele cu peste o sută de pagini deja scrise. Din fiecare roman mi-a citit câteva fragmente, deosebit de interesante. Toate erau scriituri captivante, ţesute pe canavaua unor subiecte fascinante. Plăcerea egoistă de a fi primul cititor m-a îndemnat să-i cer o copie la imprimantă a unui roman mai scurt, pe care abia îl terminase şi nu apucase să-l publice. Deşi romanul avea titlu provizoriu, generosul scriitor mi-a îndeplinit dorinţa. Era o dramatică poveste a unor cai româneşti plecaţi din ţară pe ultimul lor drum. Acasă, am citit-o pe nerăsuflate…Doctorul se dovedea un mare iubitor de cai, un prieten pătimaş al acestor elegante şi nobile fiinţe, devotate oamenilor. 
  
Atunci, nu ştiam că doctorul se îmbolnăvise de o boală necruţătoare. Mult mai târziu mi-a spus că s-a operat la Bucureşti şi că se luptă cu parşivenia ei. 
  
Întrucât, între timp îmi dăruise încă vreo cinci exemplare din romanul „Întoarcerea ultimului erou”, i-am cerut încuvinţarea să donez Bibliotecii regionale „V.A.Urechea” din Galaţi câteva volume. Generos cum îl ştiam, a acceptat cu plăcere. Darul a avut un ecou pe măsura valorii acestui roman, autorul fiind invitat la una din şedinţele „Salonului Literar” organizat săptămânal de biblioteca gălăţeană. Prezentarea a avut un succes deosebit, scriitorul Gh. Chirtoc devenind prietenul acestei prestigioase biblioteci, care şi-a înbogăţit patrimoniul cu toate volumele publicate de dânsul până în anul 2014. 
  
Deşi sub presiunea nemiloasei boli, care îl obliga la tratamente intensive, extrem de dure, scriitorul Gh. Chirtoc şi-a continuat cu îndârjire activitatea din Peşteră. Intrase într-o cursă 
  
contra cronometru cu Timpul. Fiind un luptător de elită, voia să-l învingă. Până acum a reuşit, grăbindu-se să-şi termine romanele începute. 
  
Pe 5 februarie 2015 m-a invitat la Casa Armatei din Focşani, unde şi-a lansat romanul „Mărturisirea”. Am participat cu multă emoţie, cunoscându-i atât starea în care se afla, cât şi uriaşa sa dragoste de viaţă. Personalităţi competente ale literaturii vrâncene au apreciat acest roman ca fiind excelent şi că se citeşte numai „cu sufletul la gură”. Ca şi altădată, doctorul mi-a dăruit cinci exemplare din acest roman, cu obişnuita rugăminte să duc la biblioteca „V.A.Urechea din Galaţi, două exemplare, rugăminte pe care i-am îndeplinit-o, spre bucuria conducerii bibliotecii. L-am întrebat dacă mai are în calculator romane neterminate şi mi-a răspuns că da, însă nu ştie dacă le va termina, că se simte destul de rău. L-am rugat să facă efortul să ducă la bun sfârşit măcar unul. Peste vreo două săptămâni mi-a telefonat că a terminat unul, că mi-l trimite pe net şi mă roagă să-l citesc ca să-mi spun părerea despre el. Are „doar” 300 de pagini. Deşi am şi eu de lucru la proiectele mele, cum puteam să refuz pe acest minunat luptător cu nemilosul Timp? Este un roman istoric despre evenimentele din Ţara Românească din vremea fanarioţilor. Un roman fascinant care m-a captivat şi pe care l-am citit aşa cum se citesc romanele domniei sale:pe nerăsuflate. Mă rog la bunul Dumnezeu ca romanele domnului doctor Chirtoc să fie citite şi de criticii consacraţi din ţara noastră, care să aducă la cunoştinţa marelui public valoarea lor. Cred că toate pot fi ecranizate, cărţile sale putând fi transpuse în filme de mare succes. Pentru că, în această dureroasă cursă cu Timpul nu ştiu câte romane va mai reuşi să termine acest minunat OM şi SCRIITOR. Şi mai are câteva neterminate… Dar eu am încredere în dragostea sa de viaţă şi forţa miraculoasă care-l ţine prezent în cursa cu Timpul. Forţă al cărei izvor se află acolo, în Peşteră. Hai, doctore, aleargă…aleargă!..Întrece Timpul, teribilul nostru duşman!.. 
  
Nu i-am citit din ce a scris până acum decât cinci romane. Încerc să-mi asum obligaţia publicării umilei mele păreri de cititor despre toate acestea, în numele prieteniei, dar şi ca un omagiu pentru acest scriitor deosebit. Este puţinul dar al sufletului meu pe care il fac, în semn de admiraţie şi mult respect pentru talentul său de romancier. 
  
Despre poetul Constantin Toma am auzit că a plecat în străinătate, se pare… undeva în Germania. Să muncească, probabil să facă bani ca să-şi publice operele scrise. Viaţă de scriitor talentat, mai ales când nu eşti cunoscut şi citit.. A publicat un singur volum de poeme, dar cu ajutorul generosului scriitor şi editor focşănean Culiţă Ioan Uşurelu, redactorul-şef al revistei „SALONUL LITERAR”. De altfel, acest minunat OM l-a ajutat şi pe scriitorul Gh. Chirtoc în publicarea ultimelor două romane. Are Vrancea nişte oameni, vrednici de toată lauda!.. 
  
În continuare, voi prezenta recenziile celor cinci romane pe care le-am citit. 
  
-II- 
  
Caii doctorului Chirtoc 
  
(romanul „Amintiri de pe ultimul drum”-editura Salonul Literar, 2013) 
  
Moto: „Sunt caii mei veniţi de prin zenit 
  
Plutesc spre cer-pegaşi înaripaţi 
  
Nobile făpturi zburând spre infinit 
  
Mai calzi, mai puri, mai mândri, mai curaţi!” 
  
Constantin Toma 
  
Subiectul acestui roman este dureros: la câţiva ani după evenimentele din 1989, într-un sfârşit de februarie, vine în România un italian ca să cumpere cai, pentru, aţi ghicit, binecunoscutul salam italian. Ţăranii, „eliberaţi” din lanţurile colectivei comuniste, îşi vând bucuroşi caii, deveniţi mârţoage înfometate, din cauza sărăciei şi lipsei nutreţului. Caii sunt încărcaţi în vagoane pentru ultimul lor drum, un drum „fără întoarcere”. Un fapt banal, veţi zice! Desigur, toate exporturile de animale vii sunt pentru bietele fiinţe, doar obişnuite „drumuri fără întoarcere”, plicticoase şi dificile pentru oamenii care le execută şi uneori dramatice şi păguboase, dacă deraiază vagoanele sau se răstoarnă tirurile care le transportă. Astfel de evenimente au şanse minime de a deveni opere literare, cel mult nişte eseuri cu reflecţii despre rostul lor existenţial în activitatea umană şi destinele acestor fiinţe. 
  
Însă, în acest roman cu subiect aparent banal, caii încărcaţi în vagon…vorbesc. Bineînţeles, pe limba lor, tradusă de iubirea şi talentul doctorului Chirtoc în limba română. Simţind unde călătoresc şi că drumul este lung, neavând ce face, caii îşi povestesc vieţile lor trecute pe la diverşi stăpâni şi diferitele lor păţanii la şi cu aceştia, întâmplări fericite şi nefericite, în funcţie de caracterele acelor stăpâni. Ei, veţi zice, un simplu exerciţiu de imaginaţie! Aşa ar fi dacă povestirile cailor nu ar fi învăluite în căldura sufletească a talentatului autor. 
  
Farmecul romanului este dat tocmai de povestirile cailor trecute prin filtrul sufletesc al iubirii lor de către autor, naraţiuni care reprezintă comentarea evenimentelor din viaţa lor. Evenimente petrecute în România comunistă şi postdecembristă, privite, e drept, din punctul de vedere al cailor. Comentarii în care critică şi îşi judecă stăpânii, în funcţie de comportamentul acestora faţă de ei. 
  
Evident că în aceste poveşti şi comentariile cailor din vagon, autorul a dat frâu liber bidiviilor talentului său fantastic, care au zburat la înălţimi valorice deosebite, prin metaforele, vorbele de duh, procedee stilistice inedite, dar mai ales prin bogăţia de idei şi mesaje calde ce se degajă din zborul lor. Bidivii care frământă sub copite şi „ară” ogorul bietei noastre patrii, plin de bălării comuniste şi postdecembriste. Patrie cu economia sufocată de aceste bălării, crescute în anii comunismului şi dezvoltate sub soarele protector al democraţiei demagogice din anii noştri. 
  
Ironia şi poveştile blândelor patrupede, uneori curgând într-un virulent şi necruţător sarcasm purificator, disimulat, diluat în duioasele povestiri ale cailor, demască/denunţă, nu numai lipsa de dragoste, de omenie, a unor stăpâni de animale din ţara noastră, dar şi faptele oripilante ale acestora. Stăpâni numiţi „oameni”, greşit spus „cu suflet de câine”. Istoriei îi este ruşine să le consemneze faptele, iar mie îmi este ruşine că s-au întâmplat în ţara mea. Când le-am citit, am murmurat cu ochii umezi: nu ne merităm caii din istoria neamului nostru! Caii invidiaţi şi râvniţi de turci, ceruţi (a răzbunare) drept haraci (celebrii cai moldoveneşti)! Caii doriţi de cazaci, de tătari şi mai târziu capturaţi sau cumpăraţi cu bani grei de către armata habsburgică! Caii anonimi ai atâtor eroi celebrii din trecutul nostru glorios! Caii imortalizaţi în statuile lui Ştefan la Iaşi, ale lui Mihai la Bucureşti şi Alba Iulia, precum şi în picturile atâtor bătălii din istoria noastră! Caii ucişi în acea iarnă cumplită, pe câmpiile din apropierea Stalingradului, ca să astâmpere foamea soldaţilor noştri încercuiţi!..Caii copilăriei românilor din toate timpurile! Caii copilăriei mele: acel Murgu blând şi ascultător şi Miţa cea fricoasă, care necheza chemându-mă, când nu mă mai vedea, iar eu eram tolănit în iarba miriştei şi citeam…Nu în ultimul rând am lăcrimat, amintindu-mi şi de caii masacraţi de comunişti, după colectivizarea agriculturii româneşti. Toţi aceşti cai au fost evocaţi de scriitorul Gh. Chirtoc în romanul său. 
  
Din fericire, caii doctorului Chirtoc pomenesc în poveştile lor şi de acei stăpâni gospodari, vrednici şi pricepuţi, care i-au iubit, i-au răsfăţat şi au avut grijă de ei. 
  
Tot din acele povestiri ale cailor a reieşit că cei care i-au urât, chinuit sau ucis, au fost răi nu numai cu ei, ci şi cu oamenii. Inşi fără suflet, fără milă, fără Dumnezeu, leneşi, viciaţi de alcool, tutun sau alte otrăvuri trupeşti şi sufleteşti, cu obiceiuri oribile, hoţi şi desfrânaţi, într-un cuvânt, scursura speciei umane. Ca dovadă că firea omului se cunoaşte şi după dragostea de animale, iar acestea simt atât pe oamenii cei buni, cât şi pe cei răi. Pentru că omul cu suflet mare iubeşte deopotrivă pe toţi din jurul său: şi pe oameni, şi pe toate fiinţele lăsate de 
  
Dumnezeu pe pământ, precum şi întreaga natură cu frumuseţile ei împietrite. 
  
Pe de altă parte, autorul motivează trimiterea cailor pe drumul fără întoarcere şi de către stăpânii care i-au iubit, pentru că au fost nevoiţi să recurgă la această decizie disperată, din cauza sărăciei, când nu mai reuşeau să le asigure hrana. În acest sens sunt edificatoare câteva dialoguri chiar din primele pagini: „-Băieţii mi-au plecat la oraş, domnule, am îmbătrânit de tot şi nu am mai reuşit să adun nutreţ anul acesta…Alt dialog: „-Tata nu vindea un cal bătrân, îl lăsa să moară în gospodăria lui..” sau: „-Toţi ţăranii au îmbătrânit, domnule,, feciorii ne-au plecat la oraş sau din ţară şi ne va dispărea sămânţa” 
  
Dialoguri triste şi îngrijorătoare, dar, ce e mai grav, nimeni nu le ia în seamă, considerându-le fără soluţii. Toţi suntem resemnaţi: ăsta-i cursul vieţii actuale, care, deşi dureros, este fără întoarcere. 
  
De aceea caii doctorului Chirtoc: Breazul, Negruţa cea borţoasă, care fată în vagon, Sura, Murgul cel Spetit, Dereşul, Şargul, toţi vor duce pe drumul fără întoarcere toate amintirile şi nostalgiile românilor, acolo,…în negura Istoriei, unde nepoţii şi strănepoţii românilor vor căuta zadarnic farmecul retrăirii acelor vremuri. Se vor mulţumi doar cu parfumul acestor poveşti din romanul scriitorului Gh. Chirtoc. Parfum ce provoacă lacrimi după ultimile dialoguri din roman, dintre caii dispăruţi în ceaţă: 
  
„-Parcă curge din nori o muzică de fanfară, a zis Dereşul de lângă uşă. 
  
-După aproape doi ani de muncă la uşa unui cioclu, pot să vă spun că este muzică de mort, a spus Breazul. 
  
-Poate aşa îşi iau românii adio de la noi, pentru că i-am slujit o viaţă, a completat Negruţa”. 
  
De fapt, întreaga naraţiune a romanului este o alegorie a evenimentelor istorice din România comunistă şi postdecembristă, cu critici caustice la adresa regimurilor politice. 
  
Scriitura dinamizată de povestirile cailor şi desfăşurarea naraţiunii pe mai multe planuri spaţiale şi temporale, are parfum şi culoare, nu numai prin dialogul neobişnuit al cailor, ci şi prin descrierile şi comentariile directe ale autorului, mlădiate cu fermecate expresii stilistice, care crează atmosfera desfăşurării întâmplărilor. Tocmai în asta constă marele talent al romancierului Chirtoc. Un scriitor ambiţios care s-a luat la întrecere cu Timpul, campionul absolut la alergare în eterna sa cursă. Şi aleargă, doctorul, aleargă, simultan pe două-trei piste de calculator, sperând să-l păcălească pe nebiruitul Timp, intenţionând să-i ţină trena cu toate proiectele de roman germinate în burta calculatorului. 
  
Sper ca sufletele cailor din drumul fără întoarcere să intre în mânzul Negruţei fătat în vagon, pe care să-l trimită în Peştera doctorului, unde va creşte cal năzdrăvan, ca să-l poarte pe doctor în zbor şi astfel să-l întreacă pe urâciosul Timp. Numai aşa va câştiga doctorul cursa. 
  
De aceea sufletul meu, cu sufletul la gură, strigă şi-l încurajează: zboară, doctore, zboară! Învinge Timpul şi nemiloasa boală! Sufletele cailor s-au întors la tine-n Peşteră. Struneşte-i şi-i aleargă cum numai tu ştii! 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
Peştera doctorului Chirtoc(2) / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!