Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

CÂŢU-MÂŢU-partea a doua
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
v CÂŢU-MÂŢU 
  
(partea a doua) 
  
-Hai, plecaţi! ne-a impulsionat nea Mitică, mustăcind din nou. 
  
Încurajaţi şi plini de speranţe, că acum dăm lovitura cea mare, ne-am îndreptat cu paşi hotărâţi spre poarta indicată şi am început să strigăm din răsputeri, agitând clopoţeii: 
  
Câţu-Mâţu, întoarce pârţu’ 
  
Două ouă încondeiete 
  
Pune-o bine pe perete. 
  
Una mie, una ţie, 
  
Una de tovărăşie. 
  
Nimic…Ne-am uitat printre scândurile gardului şi am observat că gospodarul casei ascuţea araci pe un butuc. Nici nu ne-a luat în seamă. Pe prispa csei…nicio mişcare. 
  
-Cred că nu ne-a auzit, a zis Marin. Hai, încă o dată! 
  
Şi iar răcnirăm însunete de zurgălăi: „câţu-mâţu/întoarce pârţu’…” Atunci, gospodina ieşi furioasă din casă şi strigă din prispă către bărbatul ei: 
  
-Băă! Tu n-auzi ce strigă zăltaţii ăia la poartă? 
  
Omul lăsă ascuţitul aracilor şi întrebă: 
  
-Ce strigă, fa? 
  
Femeia, furioasă, puse mâinile în şolduri, arătând spre poartă: 
  
-Ascultă-i şi tu! 
  
Încurajaţi, mai răcnirăm un „câţi-mâţu/întoarce pârţu’”, cât se poate de clar. Auzindu-ne, gospodarul a pus mâna pe un arac şi s-a îndreptat agale spre poartă. Nici n-am observat când Mărin, băiat isteţ, a rupt-o la fugă, lăsându-mă singur în faţa porţii. Ajuns la poartă, omul m-a întrebat, foarte calm: 
  
-Cum ziceţi voi, mă? 
  
Nătângul de mine, în loc să urmez exemplul înţelept al lui Mărin, care se oprise la o distanţă apreciabilă, mă pune naiba să-mi demonstrez calităţile actoriceşti. Şi unde nu-ncepui să mai răcnesc nenorocita de poezioară, agitând tetral şi în disperare clopoţelul. 
  
Gospodarul mă privea năuc, roşu de furie, dar calm. Tot aşa ieşi pe poartă cu aracul în mână: 
  
-Apăi, stai mă să-ţi dau eu ouă încondeiete, …tu-ţi pârţu’ mă-tii de idiot! 
  
Atunci s-a revărsat peste căpăţâna mea valul de înţelepciune care-l scăldase pe Mărin. Am rupt-o la fugă, scăpărând picioarele, cu clopoţelul şi coşul fluturând. Îmi vâjâiau pe la urechi ploaia de bulgări azvârliţi de înfuriatul gospodar. În acele clipe n-am priceput atitudinea lui. Eram preocupat să nu m-ajungă. Nu ştiu de ce simţeam pleznitura aracului pe spinare, deşi omul arunca doar cu bulgări după mine. De fapt, nu eram supărat de asta. Alta era durerea. Înjurătura lui mă lovise în creier ca o măciucă ghintuită. Îmi frigeau toţi nervii de durere, că omul atentase la partea dorsală a mamei. O consideram parte intangibilă, pe care o apăram în toate certurile şi disputele cu copiii. Şi acum?.. Nemernicul ăsta!.. Nu se poate! Nu admit! În plin atac cu bulgări mă opresc brusc, mă întorc şi strig din răsputeri către om, întorcându-i înfuriata înjurătură, ca pe un bumerang: 
  
-Ba, pe-al mă-tii! 
  
Omul, care, între timp se potolise, iar s-a înfuriat şi a răcnit ca o fiară rănită: 
  
_Ce-ai zis, mă? 
  
Iar a început să alerge după mine şi să arunce cu bulgări. Nu puteam să tac şi să fug ca un infractor cuminte şi înţelept? De data asta bulgăreala s-a intensificat. Un bulgăre m-a lovit în umăr, altul a bubuit în coş ca un proiectil, făcând să explodeze gălbenuşurile câtorva ouă, spulberându-le. Dar şi picioarele mele călcau pe jar şi sfârâiau, gonind nebuneşte. Mai nimeri în coş un bulgăre, intensificând exploziile de gălbenuş. Acum reuşii să gândesc ca un înţelept: mai bine, lăsam pârţu’ mamii la bătaie. Dar…puteam să-l las? 
  
Răcorit, omul a încetat bulgăreala şi s-a întors spre poarta lui. Nici n-am observat că pe lângă mine alergase şi Mărin. Luase şi el în spate vreo doi bulgări. Gâfâiam amândoi şi când ne-am uitat în coş ne-a apucat jalea văzând gălbenuşurile împroşcate. Am privit mânioşi pe toată uliţa, să-l vedem pe nea Mitică. Parcă intrase în pământ. Mărin a exclamat înciudat: unde-ai dispărut, nea Mitică, să-ţi spunem şi ţie „câţu-mâţu, întoarce pârţu!”. 
  
A trebuit să recunoaştem că am fost doi proşti. Proşti şi lacomi!..Am făcut inventarul şi am constatat că mai aveam doar vreo zece sau unsprezece ouă nesparte. Am spus întristat: 
  
-Ştii ce, Mărine? Hai să mergem acasă şi să împărţim ouăle care ne-au mai rămas! 
  
-Păi, ce să facem? Hai! a spus şi el supărat. Nu mai strigăm la nicio poartă! Cine ştie ce le 
  
mai căşună? 
  
Abătuţi, am pornit agale spre casă, care era aproape. Dar, nicio nenorocire nu vine singură, pentru că în cale ne-au apărut doi vlăjgani, plecaţi şi ei după Câţu-Mâţu. S-au apropiat de noi şi ne-au întrebat: 
  
-Aţi strâns ceva ouă, mă? 
  
-Ceva, ceva, am îngăimat eu, încercând să feresc coşul de privirile lor. 
  
-Ia să vedem! au insistat ei. Când au văzut dezastrul din coşul nostru au izbucnit în râs: 
  
-Băă, aici a fost bătălie mare! Unul dintre ei a luat un bulgăre de jos: 
  
-Păi, să terminăm treaba! Şi l-a aruncat în coş. 
  
-Chiar aşa! a zis şi celălalt. Dacă tot e începută…Şi a luat de jos un bulgăre. 
  
-Furioşi, am luat şi noi bulgări de jos. Dar Mărin, tot înţelept: 
  
-Hai, repede să fugim, că ne sparg toate oule! 
  
Şi din nou am luat-o vitejeşte la fugă. Vlăjganii, după noi, cu bulgării. Noroc că eram aproape de casa noastră şi am intrat repede în curte. Când ne-a văzut coşul, mama şi-a pus mâinile-n cap, dar n-a spus nimic, nu ne-a întrebat ce ni s-a întâmplat. A luat din coş ouăle scăpate ca prin minune, le-a spălat, le-a şters şi ni le-a dat. 
  
-Uite, astea sunt ouăle voastre! Împărţiţi-le! 
  
Dar erau numai cinci, cum să le împarţi? Mărin a luat trei şi mi-a spus: 
  
-Tu iei mai puţine, că din cauza ta s-au spart. 
  
Da’, ce? am sărit eu arţăgos. Eu am dus coşul. Tu ai fugit când s-a luat omul după mine. Ia să-mi dai un ou! 
  
Dacă a văzut mama pericolul, a mai adus un ou: 
  
-Ţine, mă! Acu’ aveţi şase. Nu vă mai certaţi. 
  
Bosumflaţi, ne-am împăcat. Dar acesta a fost ultimul Câţu-Mâţu. N-a mai vrut mama. Apoi, am crescut şi nu am mai vrut eu. Însă, încet, încet, obiceiul a dispărut. Nici acum nu ştiu din ce cauză s-a stins acest obicei fermecat. Era una dintre bucuriile simple ale copiilor, întreţinută de femeile generoase şi credincioase ale acelor vremuri. Acele femei simple cu sufletul de aur, care făceau orice, spre mulţumirea Domnului, când învia în sufletul lor. 
  
Astăzi…stau şi mă întreb: cine a furat copiilor această mică fericire, spre nemulţumirea blândului Iisus? Nu a furat-u nimeni. Acest obicei a apărut şi a dispărut ca un fulg plutind uşor pe apa Timpului. Iar eu am fost fericitul care a trăit acele clipe, plutind nepăsător pe fulg. 
  
Năstase MARIN 
  
(din volumul „FERMECATE OBICEIURI”- Galaţi, 2005) 
  
Referinţă Bibliografică:
CÂŢU-MÂŢU-partea a doua / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1552, Anul V, 01 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!