Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞOR-25
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul XXIX 
  
Lupta lui Mărţişor cu forţele Iernii. 
  
În asaltul lor avântat, luptătorii Iernii s-au aruncat cu furie şi asupra palatului imperial, troienind aleile din grădina palatului, viscolind zăpada pe uşi şi ferestre. 
  
Căpitanul Foc-Nestins a alergat într-un suflet la împărat, transmiţând alarmanta veste: 
  
- Nenorocire, Majestate! Duşmanca ne atacă chiar la palat. 
  
- Cum? Nemernica a îndrăznit să ne atace? s-a înfuriat împăratul. Neruşinata este o iresponsabilă nesimţită. Cred că a înnebunit şi mă determină s-o pedepsesc imediat. Gata cu pregătirile! Să vină slujitorii! Să sune adunarea şi plecarea la atac! 
  
Într-un suflet alergară căpeteniile armatei, înarmaţi până în dinţi. Printre ei se afla acum şi viteazul Mărţişor ce strălucea ca un zeu cu armura, cingătoarea şi cizmele aurii. Din paloşul său fermecat ţâşneau fulgere albastre. 
  
Grav, împăratul cuvântă: 
  
- Scumpii noştri slujitori, de acum mă cunoaşteţi şi ştiţi cât îmi este de dragă pacea.. Am vrut să evit acest război care aduce numai nenorociri şi jertfe, dar blestemata de vrăjitoare, pe care am învins-o de atâtea ori, nu s-a învăţat minte. Mai mult, neruşinata ne-a atacat chiar în ţara noastră. Să o lăsăm să-şi facă de cap? 
  
- Nuuu! strigară demnitarii. 
  
- Atunci,să-i distrugem noi armatele şi să o gonim în Ţara Vânturilor Veşnice, de unde a venit, ca să nu mai auzim de ea! 
  
- Mergem la luptă, Măria Ta! au răspuns cu toţii-n cor. 
  
- Aşa cum am hotărât, Mărţişor este Comandantul Suprem şi veţi fi conduşi la victorie de el. Acum să ne arăţi, viteazule, ce poţi şi cât de mult doreşti să învingi cumplita Iarnă! 
  
- Voi face aşa cum porunceşti, Mărite Împărat! spuse ferm Mărţişor. 
  
Şi-ncălecă pe un cal înaripat, în spate cu Norocel, alături având pe căpitanul Zefir. 
  
- După mine, la atac! strigă Mărţişor, ridicând deasupra capului paloşul fermecat, dăruit de împărat, din care jeturile de raze ucigătoare se împrăştiau pe mii de kilometri în văzduh. 
  
Îl urmau îndeaproape generalii Rază şi Vânt Fierbinte, precum şi fiorosul Uragan de Foc, iar în urma acestora, grosul armatelor de luptători cu raze fierbinţi ucigătoare, cu scuturi de foc, toţi călări pe cai înaripaţi. 
  
Porni în trombă spre teatrul operaţiunilor de război şi viteazul Nor Alb, cu armata sa de voinici, mult mai numeroasă, care plutea ca o uriaşă flotă de corăbii cu pânzele-n vânt. 
  
Cum erau preocupaţi cu distrugerea caselor, grădinilor şi cu nimicirea supuşilor împărăţiei, Iarna şi vitejii săi războinici nu observară că trupele lui Mărţişor îi încercuiră pe un front larg, astfel că aria operaţiunilor de luptă se îngustă. Se pomeniră faţă-n faţă cu Mărţişor şi luptătorii săi. Urmă o clipă de ezitare şi retragere în debandadă a luptătorilor pe care Iarna îi opri, pocnind din biciuşcă şi urlând la ei: 
  
- Ho, mişeilor! Unde vă este vitejia? V-aţi speriat doar la vederea duşmanilor? Aţi uitat cât de puternici sunteţi? La luptă! Atacaţi! Duşmanul este surprins şi speriat! 
  
Şi pocnea mereu din bici, altoind pe luptătorii din jurul său. Generalul Prăpădenie începu să urle şi el, azvârlind cu biciuşca în luptători: 
  
- În formaţie “Vârf de Săgeată”, atacaţi! Şi jap! cu biciuşca. Am zis “Atacaţi!” Şi jap! în dreapta, jap! în stânga. 
  
Luptătorii, stimulaţi în felul ăsta, îşi ridicară moralul şi trecură la atac în formaţia cunoscută: “Înainte, cu toţii buluc!” 
  
Şi unde nu începură Nor Vânăt şi luptătorii săi să se arunce ca turbaţii peste Nor Alb şi voinicii săi, de data asta mult mai numeroşi şi mai bine înarmaţi. Nor Alb începu să tragă cu jeturi de raze fierbinţi, sfârtecând pulpanele lui Nor Vânăt, lovindu-l în fălcile umflate, spintecându-i burta din care începură să curgă şiroaie de apă. Sufla Nor Vânăt disperat, spulberând în mii de fâşii cămeşoiul lui Nor Alb, dar fulgerele acestuia îl transformară într-o fleandură zdrenţuită care plutea în derivă prin cer, precum o pânză de corabie smulsă de uragan. 
  
Viteazul Viscorilă se aruncă cu toate trupele lui de Vânturi Lăţoase, luptători de elită, ce suflau şi urlau ca turbaţii, făcând cărări printre luptătorii lui Mărţişor. Dar generalul Vânt Fierbinte îşi îndreptă ostaşii, îmbrăcaţi în uniforme roşietice, ce se revărsară asupra lăţoşilor turbaţi, ca lava unui vulcan uriaş, sufocându-i cu jeturile lor fierbinţi. Le aprinseră pletele lăţoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieţii lăţoşi o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă şi el, începând să tuşească agitat. Ochii-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaş titirez, suflând în neştire. 
  
Zărindu-l, Mărţişor alergă spre Viscorilă, ridică paloşul şi-l trăsni în moalele capului, spulberându-l într-o perdea de fum contorsionată, care luă diferite forme, fie de rotocoale suprapuse, fie de flamură cenuşie, zdrenţuită. 
  
Generalul Rază Fierbinte şi luptătorii săi luară în primire cetele de Gheţieni, care trăgeau înverşunaţi cu săgeţi de gheaţă, fără efect însă, întrucât se topeau sub acţiunea jeturilor de raze fierbinţi. 
  
Mărţişor urmărea pe uriaşii slujitori ai împărătesei. Cum întâlnea unul, îl trăsnea cu paloşul fermecat. 
  
Vrăjitorul Ger-Sticlos se prinse că trăsnetele lui Mărţişor loveau numai eroii împărătesei şi se gândi că este cazul să-şi ia tălpăşiţa, dar Mărţişor îşi îndreptă paloşul de foc spre el. În disperare, Ger-Sticlos aruncă cu bagheta spre Mărţişor, dar, vai! bagheta i se transformă într-un val de ceaţă. Într-un moment de luciditate, se gândi să profite de perdeaua de ceaţă lăsată de bagheta sa şi să se facă nevăzut. Degeaba! Razele ce ţâşneau din paloşul lui Mărţişor pătrunseră prin ceaţă ca un far şi-l ţintuiră pe vrăjitorul nevăzut. Atunci, Mărţişor îl trăsni cu sete, lovind în plin pe nenorocitul de Ger-Sticlos, care se prefăcu într-o pulbere cenuşiu-plumburie, ce purta deasupra-i jobenul ştiut, cu şapte rotocoale de fum. 
  
După ce termină cu acesta, Mărţişor se îndreptă spre furioasa împărăteasă care avea lângă ea pe comandantul Prăpădenie. Fricosul general biciuia turbat Fulgoii, care o luau la fugă. Când jetul de raze din paloşul lui Mărţişor îi fripse scăfârlia şi când văzu cum vine spre el, acesta aruncă biciuşca, văicărindu-se: Aoleu! Văleleu! Săriţi! (Uitase comanda “Atacaţi, buluc!”). Dar trăsnetul lui Mărţişor în ceafa groasă şi lăţoasă făcu din general o ceaţă plumburie, cu dâre negre ca smoala, care gemea în continuare: Aoleu! Văleleu! 
  
Împărăteasa era disperată că, sub ochii ei, falnicii viteji erau transformaţi în fantomele din Ţara de Fum pe care ea le însufleţise. Mânioasă, sufla în disperare, aruncând în Mărţişor cu munţi de zăpadă ce se topeau în preajma lui spre deznădejdea şi furia sa. 
  
Înţelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi şi Gheţieni se răreau tot mai mult. Minunaţii săi luptători – Vânturile Lăţoase – amuţeau treptat-treptat, transformându-se în pânze zdrenţuite. În curând, văzduhul se umplu de fantomele alburii şi fumurii ale slujitorilor săi care rânjeau şi gemeau de durere. Scumpele ei fantome pe care ea le însufleţise şi care o purtaseră pe cele mai înalte culmi ale gloriei!… Turbată, arunca munţi de zăpadă în jur şi plesnea din biciuşcă. Totul în zadar… Nu mai era nimic de făcut, nimic de salvat. Fulgoii şi Gheţienii se transformau în picături jalnice de ploaie ce picau dându-şi obştescul sfârşit. Umbrele eroilor săi şi mantalele zdrenţuite ale vânturilor lăţoase pluteau cu miile, rânduite frumos în coloane nesfârşite, ca nişte corăbii cu pânzele smulse pe o mare agitată. 
  
Era clar. Spusele lui Moş Vreme se împliniseră… Degeaba s-a împotrivit, degeaba s-a luptat. Ah! dacă era deşteaptă să fi rupt firul vremii! Sau să fi luat acea vârtelniţă, să fi aruncat-o într-o prăpastie, să se distrugă… Dacă… Acum ce putea să mai facă? Începu să lovească cu biciuşca umbrele de fum ale slujitorilor săi (foştilor ei slujitori), să sufle în ele purtându-le înapoi spre ţara sa, spre Palatul de Gheaţă Veşnică. 
  
În urma ei alerga ecoul uralelor de bucurie ale luptătorilor lui Mărţişor, care zburau către palat. Eroul nostru a fost întâmpinat de către toţi supuşii împărăţiei cu ovaţii, aşternându-i flori în cale. 
  
La palat, prinţesa, împăratul şi căpitanl Zefir şi maestrul Rază de Vis i-au ieşit în cale cu gărzile. Prinţesa n-a mai ţinut seamă de protocol, dar nici Mărţişor, care a descălecat, fugind fericiţi unul spre altul şi îmbrăţişându-se îndelung. 
  
Ceilalţi eroi descălecară şi ei, dar se opriră, privindu-i zâmbind. 
  
Căpitanul Zefir a zâmbit şi el, dar trist. A murmurat în gând: 
  
- Aşa a fost să fie!… Norocul lui… Dar, măcar ea să fie fericită… 
  
Câţiva viteji rânjeau. Uragan de Foc şoptea lui Vânt Fierbinte: 
  
-S-a ajuns tâlharul!… 
  
- Trebuie să avem „grijă”de el! mârâi şi Rază Fierbinte. 
  
Soare-Împărat îi privea şi el cu lacrimi în ochi. De bucurie, bineînţeles. Şi gândea: Cum am putut să cred că este un spion al Iernii? Cât am chinuit copiii ăştia, nenorocitul de mine! Deşertăciune orgolioasă! Şi, tu, neîncredere prostească! Câte rele am făcut în numele vostru şi câte suferinţe am adus! 
  
Se îndreptă spre fericiţii care nu se mai dezlipeau unul de altul, spunându-le: 
  
- Veţi ierta vreodată, dragii mei copii, nesăbuinţa unui tată lipsit de înţelepciune? 
  
Dar Primăvara sări la el, îmbrăţişându-l: 
  
- Te-am iertat, tăicuţă drag, pentru că te iubesc! Te iubesc şi sunt fericită! 
  
- Acum, Majestate, spuse Mărţişor stând deoparte, ne veţi permite să plecăm în ţara mea? 
  
- Dragii mei, puteţi pleca oricând doriţi! Slujitorii mei şi gărzile lor vă vor urma în drumul vostru. 
  
- Dar tu, tăicuţă, nu vii cu noi? se alintă Primăvara. 
  
- Poate voi veni şi eu, când dorul mă va răzbi, zise împăratul trist, privind îngândurat în zare. 
  
Îndată maestrul Rază de Vis începu serbările în cinstea victoriei asupra Iernii, iar căpitanul Zefir începu pregătirile de plecare în ţara lui Mărţişor. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOR-25 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!