Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞOR-23
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul XXVII 
  
Iarna la Moş Vreme 
  
Pe împărăteasă o cuprinsese un sentiment de frică. Ea avea puteri supranaturale şi putea să facă tot felul de vrăji, transformând sloiuri de gheaţă în stafii, oameni în insecte, flori în pietre şi invers. Putea dintr-o suflare să facă palate sau un palat să-l transforme într-un sloi de gheaţă. De altfel, cu aceste puteri reuşise să pună stăpânire pe această ţară. Cu aceste puteri îşi însufleţise slujitorii, transformând stafiile de fum şi abur care pluteau peste gheţurile din Ţara Vânturilor Veşnice. Cu forţele ei de vrăjitoare ameţise şi pe locuitorii acestei ţări când le-a adus prima ninsoare, împodobind copacii şi streşinile caselor cu cristale şi diamante. Şi acum?… Să nu mai reuşească să-l transforme într-un gândac pe nemernicul ăla? Să mă verific încă o dată! Chemă un soldat din gardă şi-i spuse, întinzând mâna spre el: 
  
- Prefă-te în broscoi! 
  
Şi nenorocitul de soldat se transformă în batracianul comandat, sărind şi orăcăind. Râse satisfăcută. Nu, nu-şi pierduse puterile!… Îl prefăcu din nou pe broscoi în soldat, căruia îi spuse să plece. Înseamnă că Mărţişor este de neînvins? De unde are el forţe misterioase? De la Primăvară? De la duşmanul ei, Soare-Împărat, sau… de la ăla, Moş Vreme? Măi să fie! Nu avea cu cine să discute, pe cine să consulte… Dacă o fi adevărată gogoriţa cu detronarea ei de către spurcata aia de Primăvară? Cum s-o învingă pe ea o… o… (nu găsea cuvântul) o nenorocită sau o… Cum o fi arătând nemernica aia de duşmancă a ei? 
  
Intrase în panică şi avalanşa asta de întrebări fără răspunsuri o făcea să turbeze. 
  
Ia să merg eu la nebunul ăla de Moş Vreme, să-l văd eu cu ochii mei, să-i ascult eu prostiile, să aflu ce e adevăr şi ce e aiureală în toată tevatura asta! Să nu facă pe profetul cu mine, că nu ţine! Poate îi şi articulez câteva bice pe spinare, ca să-şi bage minţile-n cap şi să nu mai debiteze prostii răspândind zâzanie printre supuşii mei. Era hotărâtă. Chemă pe Negru Cioară şi pe generalul Prăpădenie: 
  
- Vă anunţ că lipsesc câteva zile pentru rezolvarea unor probleme de stat. În lipsa mea, generale, vei conduce treburile din palat şi din ţară, împreună cu vrăjitorul Ger Sticlos şi Viscorilă. 
  
- Dar… cine este comandantul? întrebă Prăpădenie. 
  
- Bineînţeles că tu ai să fii! îi spuse Iarna. Îi trimiţi în toată ţara pe toţi slujitorii. În special, Viscorilă să alerge prin ţinuturile de la nord, de la sud, de la est şi de la vest. După el, Ger Sticlos să îngheţe satele şi oraşele, apele, pădurile, câmpiile şi tot ce-a mai rămas. S-a înţeles? 
  
- `Ţeles, Măria Ta! bătu călcâiele Prăpădenie, care-şi zise: lasă că scot eu acum untul din ei. Îi frec eu pentru toate decoraţiile pierdute. 
  
Apoi împărăteasa se adresă lui Negru-Cioară: 
  
- Transmite agenţilor tăi să intensifice controlul în toată ţara, mai ales la hotare, să nu mai intre vreun inamic sau spion. S-a înţeles? 
  
- 'Ţeles, Majestate! bătu călcâiele Negru-Cioară. 
  
- Atunci, marş la datorie, că pun mâna pe bici! 
  
Cei doi făcură stânga-mprejur şi ieşiră în viteză din sală. Împărăteasa îşi luă biciuşca şi ieşi pe o fereastră, ca o fantomă alburie, zburând în mare viteză pe deasupra Palatului de Gheaţă Veşnică, peste Valea Troienelor Uriaşe şi peste Cetatea Vulturilor pe care azvârli un munte de zăpadă şi gheaţă spre disperarea bieţilor prieteni ai lui Mărţişor. 
  
După ce străbătu şi Ţara Norilor, lăsând în urma ei troiene de zăpadă plutitoare, ajunse în creierul munţilor, la răscrucea vânturilor. Intră vijelioasă în chilia lui Moş Vreme, cu viscol şi troiene spulberate. 
  
- De ce-mi tulburi lucrarea, blestemato? se răsti la ea Moş Vreme. Vai de vieţile astea care se-nfiripă în viscolul tău! Nu-ţi ajung urgia şi nenorocirile pe care le-ai adus supuşilor tăi? Nu mai sufla crivăţul tău în sufletele astea chinuite, încă înainte de a se naşte! 
  
Era tare supărat moşneagul. Dar blestemata de Iarnă nu se lăsa impresionată de vorbele amarnice ale bătrânului. Îi zise: 
  
-Tacă-ţi fleanca, moşneag nebun şi sclerozat! Chinuieşti nenorocitelastea de sclave cu treaba ta fără de rost, fără început şi fără sfârşit. 
  
- Rostul muncii mele, zise Moş Vreme, este ursita fiinţelor din lumea asta şi a rânduielilor din Univers, aşa cum este voinţa lui Dumnezeu. 
  
- Prostii, poveşti şi baliverne îndrugate pentru proşti! După ce legi răsuceşti tu ursita fiinţelor din lumea asta? După toanele sau bâlbâielile tale de cretin sclerozat? 
  
- După legile Firii lăsate de bunul Dumnezeu, Creatorul acestui Univers! răspunse calm Moş Vreme. 
  
- Dumnezeu? se înfurie Iarna. O sperietoare cu care chinuieşti lumea de-o veşnicie. Ai pus mâna pe vârtelniţa asta, ai găsit proastele care să se chinuiască cu lucrarea ta besmetică şi, cu toanele tale de nebun periculos, urzeşti viitorul fiecăruia cum îţi trăsneşte ţeasta ta de zevzec! 
  
Moş Vreme se uită cu milă la ea. Înţelepciunea lui nu-i permitea să-i răspundă pe măsură. Îi zise: 
  
- Pesemne că o mare îndoială te-a îndemnat să vii la mine. De ce te chinuieşti şi te înverşunezi aşa? Spune mai degrabă care îţi e întrebarea fără de răspuns? 
  
Văzându-l atât de direct, şi Iarna trecu la subiect: 
  
- Te-nvinuiesc, nebunule, că ai aruncat vorbe nesăbuite în urechile proştilor! I-ai instigat împotriva mea! De unde ai scos aiureala că Primăvara mă va înlocui? Nu ţi-ai dat seama cât de grave au fost zvonurile tale? 
  
“Aha! Asta era!” îşi zise Moş Vreme, care-şi aduse aminte de vizita lui Mărţişor. 
  
- Hei, frumoasă prinţesă din Ţara de Fum, ţara Vânturilor Veşnice, îi zise Moş Vreme, este o greşeală când află viitorul cei cărora le urzeşti destinul. Mereu m-am ferit să le spun viitorul pentru că fiecare doreşte să-l schimbe şi să-l facă precum îi este dorinţa, în zădărnicirea lucrării mele. 
  
- Atunci, îl certă Iarna, ce nebunie te-a îndemnat să-i spui unui supus de-al meu că eu voi fi înlăturată de la conducerea ţării de vrăjitoarea Primăvara? 
  
- Nu i-aş fi spus dacă n-ar fi venit la mine cu disperarea tuturor supuşilor tăi pe care îi chinuieşti şi-i urgiseşti. Când valul disperării i-a luat pe toţi, când se tânguie şi se jelesc, când umbrele-ntristării îi orbesc, de piatră să fi fost şi tot le-aş fi aprins un licăr de speranţă. 
  
- Speranţa, deci! Asta era! spuse rânjind Iarna. Te-a cuprins mila de ei, boşorogule, şi i-ai amăgit cu “un licăr de speranţă”, o minciunică, să plece liniştiţi. 
  
- Viitorul ce-l urzesc nu este “minciunică”, nechibzuito! El este scris în legile Firii din cărţile Marelui nostru Creator. 
  
- Minciuni sfruntate de-un boşorog senil! Tot mai insişti că ursita mea e să fiu de Primăvară învinsă? Află, moşneag nenorocit, că legile tale mint, că sunt puternică, de neînvins şi-am alungat-o pe cea care ai ursit-o să mă învingă. Şi chiar dacă în cartea ta sunt scrise aceste prostii, voi şti să mă bat nu numai cu Soare-Împărat, dar şi cu Dumnezeu, Creatorul tău, şi voi întoarce destinul urzit de tine în favoarea mea. 
  
Moş Vreme s-a uitat uluit la ea.Nu-i venea să creadă ce-i auzeau urechile. Ridică ochii în sus, împreunând mâinile a rugă şi zise: 
  
- O, Doamne, Creatorul meu! de ce m-ai pus ca să urzesc Destinul acestei lumi? De ce atâtea împotriviri ale tiranilor de pretutindeni şi din toate timpurile? De ce nu-şi dau seama că prin nelegiuirile lor strică armonia şi echilibrul rostuirii Tale? Dă-le măcar înţelepciunea să-nveţe din istoria tiranilor căzuţi! 
  
- Nu mă amăgi cu istorii şi rânduielile Creatorului tău! urlă Iarna. Cosmosul este Haos unde Forţa învinge şi face Rânduielile. Dacă în cărţile tale nu scrie asta, să le scrii chiar acum! Îţi poruncesc să-mi faci viitorul aşa cum voiesc eu! 
  
Bătrânul sta neclintit, privind-o pe nebună cum s-a dezlănţuit. Zise calm: 
  
- Atâta încrâncenare eu n-am mai întâlnit! 
  
Iarna văzu cu turbare că Moş Vreme nu execută porunca sa. De atâta furie nu mai gândi şi, fără să vrea, începu să dea agitată din mâini în dorinţa de a-l vrăji: 
  
- Nu-mi execuţi porunca, moşneag nenorocit? Te voi preface-n stâncă, sau într-un bloc de gheaţă. Statuie cu vârtelniţă, cu sclave la picioare! În vârf de munte te agăţ! Te fac sperietoare! 
  
Dar vraja nu se împlini. Turbată, începu să dea cu biciuşca în moşneag fără să observe că în realitate Moş Vreme era o umbră prin care biciul trecea ca prin aer fără să-l atingă. 
  
Cele două femei încetară lucrul la vârtelniţă privind îngrozite la Iarnă. Moşneagul-fantomă, ca o statuie albă, o privea cu milă: 
  
- Nu încerca, nebuno, să-ţi biciui viitorul! Şi nu-ncerca, turbato, să-l întorci din drum! Supune-te legilor Firii şi pleacă chiar acum! Ia-ţi fioroasele creaturi şi du-le în Ţara de Fum! 
  
Obosită şi speriată, Iarna îi spuse gâfâind: 
  
- Umbră blestemată, de îmi eşti duşman, mă voi lupta cu tine şi cu cei pe care îi trimiţi împotriva mea. Să ştii că sunt puternică şi, dacă Firea se va întoarce împotriva mea, voi lupta chiar şi împotriva Firii. 
  
Furioasă, aruncă un munte de zăpadă în vârtelniţa lui Moş Vreme, viscolind-o cu suflarea-i turbată. Apoi ieşi ca un uragan dând peste cap vânturile de la răscruce, şuierând şi făcând cărări de zăpadă prin Ţara Norilor, ajungând în Palatul de Gheaţă Veşnică frântă de oboseală. Chemă garda şi trimise după Negru-Cioară. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOR-23 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!