Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞOR-21
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul XXV 
  
Mărţişor şi Norocel în Temniţa Troienelor Uriaşe 
  
Bietul Mărţişor! Când fu aruncat în prăpastia troienelor uriaşe, văzându-l şi pe Norocel zburând cu capul în jos pe lângă el, îşi zise: 
  
- Gata! Acum totul s-a sfârşit! 
  
De ce-a crezut el în spusele lui Moş Vreme? Sau… poate că a avut dreptate! Uite, pe căpitanul Zefir nu l-a prins! Sigur a scăpat şi iubita lui! Poate a salvat-o căpitanul! Poate, de data asta, Soare-Împărat se va înfuria şi va veni chiar el cu armatele sale s-o pedepsească pe nemernică. Dar… ţi-ai găsit! Îl ştia cât de ticălos este şi cât se va bucura că a scăpat de el. Pe cine să se bizuie? Pe războinicii ăia ai lui pe care i-a bătut? Va încerca Primăvara să-l înduplece? Ştia cum o pedepsise. Poate… căpitanul Zefir! S-a dovedit a fi cel mai bun prieten al lui… Şi gândurile negre se încolăceau ca şerpii pe creierul lui. Îl dureau umărul şi spatele de când a căzut în prăpastie. Auzi mai întâi ca nişte şoapte, apoi din ce în ce mai tare, nişte gemete. Erau gemetele prizonierilor, cu capete sparte, mâini rupte, picioare ologite, care se chinuiau şi îşi rugau moartea să-i ia. 
  
- Cine sunteţi, frăţiorilor? îi întrebă Mărţişor. Cum aţi ajuns aici? 
  
- Noi ne-am împotrivit nelegiuirilor acelor slujitori ticăloşi ai vrăjitoarei şi bestiile ne-au aruncat aici. Dar voi? 
  
- Eu sunt Mărţişor şi ăsta micu e prietenul meu, Norocel. (Bietul de el era îngheţat bocnă şi nu mai putea să-şi descleşteze fălcile ca să se văicărească.) 
  
- Mărţişor, strigă unul. Auziţi, fraţilor, el este Mărţişor, cel care s-a dus după Primăvară, la Soare-Împărat. 
  
- De unde ştii tu de Primăvară şi de Soare-Împărat? 
  
- De la unul Ghiocel, vestitorul Primăverii. Când am aflat că vine, atunci ne-am răsculat şi noi. Acum… uite unde am ajuns! 
  
- De la Ghiocel? Ce ştii de el? Unde este? 
  
- Nu mai ştiu nimic. Probabil că l-au ucis. 
  
Câţiva săriră pe Mărţişor: 
  
- Ei, ia spune, ce făcuşi cu Primăvara? De ce nu vrea să vină? zise altul. Te-ai luat şi tu după zvonuri, ca noi? 
  
Pe bietul Mărţişor îl apucă disperarea. Povesti nenorociţilor din jur toate păţaniile lui. Le spuse că nu mai are nici o speranţă, că el şi Norocul lui (amărâtul de băiat) au fost aruncaţi în groapa asta de unde nu există scăpare. Mormanul de zăpadă azvârlit de Nămeţilă îi sufoca, iar Vânturile Lăţoase suflau sălbatec deasupra. 
  
- Nu se poate! Nu se poate! începură să ţipe cei din jur. Noi am luptat degeaba? Trebuie să te duci să aduci Primăvara, dacă zici că te iubeşte! Trebuie să fugi de aici! 
  
- Cum? îi întrebă Mărţişor. 
  
- Te vom ajuta noi! strigară toţi în cor. 
  
- Voi? Amărâţilor! Nici să gemeţi nu mai aveţi putere! Nu mai puteţi nici să vă târâţi! 
  
Câţiva se târâră până la el şi, cu dinţii, îi roaseră legăturile de gheaţă şi-l dezlegară. Încurajat, Mărţişor procedă la fel cu Norocel, îl frecă până îl dezgheţă şi-l luă în cârcă. 
  
- Vă mulţumesc, fraţilor! Le zise Mărţişor tovarăşilor de suferinţă. Dar nu văd cum voi ieşi de aici! 
  
- Să faci din noi o scară de trupuri vii! 
  
Mărţişor îi dezlegă şi pe ei. Care mai aveau picioarele şi mâinile întregi se căţărară, deşi cu mare greutate, unul în spatele celuilalt, formând o scară vie pe care Mărţişor urcă cu Norocel în spate. Dar n-au ajuns decât în apropierea unor copaci îngropaţi în omăt şi biciuiţi de Vânturile Lăţoase. 
  
- Hei, fraţilor ! le strigă Mărţişor. Ajutaţi-mă să ies de-aici, să vă aduc Primăvara! 
  
- Cine eşti tu? întrebă un falnic brad. 
  
- Mă cheamă Mărţişor. 
  
Când auzi, un alun din apropiere îşi îndoi tulpina până jos, de care se agăţă Mărţişor, şi-l azvârli până în vârful bradului cel falnic. Acesta se aplecă şi el de câteva ori şi-l aruncă tot mai sus pe Mărţişor, preluat de alţi brazi care-l săltară şi mai sus, către vârful muntelui. Dar Nămeţilă observă mişcarea şi azvârli o avalanşă de zăpadă care-i îngropă pe brazi, cu Mărţişor cu tot. Cu mare greutate şi cu mult efort, Mărţişor scoase afară din zăpadă mâna liberă. Dădu la o parte zăpada, dar Vânturile Lăţoase suflau turbate, azvârlindu-i ace de gheaţă în ochi. Încercă din răsputeri să iasă din zăpadă, dar acum nu-l mai puteau ajuta nici copacii. Se uita disperat în sus, poate şi de data asta se va ivi o minune, ceva (doar avea în spatele lui pe Norocel)! Însă nu se petrecu nici o minune. În jurul său – pustiul alb şi spulberat de urletele Vânturilor Lăţoase. Disperat că ar putea să îngheţe, începu să strige: 
  
- Ajutor! Ajutor! 
  
Dar strigătul lui era acoperit de vuietul turbatelor vânturi. Acum nu mai avea putere nici să strige. Şi gândul cel negru îl străfulgeră: 
  
- Gata! Asta a fost! 
  
Dar Norocel îi spuse: 
  
- Câtă vreme eşti cu mine, povestea nu se termină aşa. Mai speră! 
  
Într-adevăr, Vânturile Lăţoase suflau turbate, încercând să doboare un vultur uriaş. Când îl văzu, Mărţişor începu iar să se agite: 
  
- Ajutor! Vulture uriaş, sunt eu, Mărţişor! 
  
Vulturul auzi ceva. Se uită şi văzu mâna agitată. Dar, în luptă cu vânturile, nu încercă să facă nimic. Se întoarse şi, cu mare greutate, zbură în sus. Iar îl cuprinse disperarea pe bietul Mărţişor.: 
  
- Am spus eu! Gata, s-a terminat! Dar Norocel ţipă: 
  
- Înţelege odată! Dacă eşti cu mine, mai speră! După un timp, apăru un cârd de vreo cinci vulturi care zburau săgeată spre mâna agitată. Împreună, vulturii înfruntară suflul Vânturilor Lăţoase, iar uriaşul vultur îi spuse: 
  
- Apucă de piciorul meu! 
  
Cu o zvâcnire, îl smulse din zăpadă şi Mărţişor se pomeni plutind până în cetatea vulturilor. Aici le povesti toate păţaniile, ghinioanele şi piedicile întâlnite în cale, precum şi disperarea că nu ştie ce să mai facă. 
  
- Cum, nu ştii ce să mai faci? îi spuse vulturul uriaş. O iei de la capăt. De data asta te duc chiar eu la Soare-Împărat. 
  
Până să se dezmeticească Mărţişor cu răspunsul, vulturul uriaş îi spuse grăbit: 
  
- Hai, tu şi Norocel, urcaţi şi… la Soare-Împărat! 
  
Mărţişor şi Norocel se urcară pe spatele vulturului şi acesta zbură ca o rachetă , lăsându-i chiar pe treptele palatului vestitului împărat. 
  
- Îţi mulţumesc, vulturule uriaş! Nu mai credeam… 
  
- Hai! De data asta veniţi cu Primăvara! Vă aşteptăm! 
  
Şi zbură săgeată înapoi. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOR-21 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1523, Anul V, 03 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!