Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞOR-20
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul XXIV 
  
Mărţişor şi Norocel prizonieri la palatul de Gheaţă Veşnică 
  
Odată ieşit de sub zăpadă, Mărţişor se rugă de Negru-Cioară să-l scoată şi pe Norocel, îngropat alături de el. 
  
-Care, mă, sfrijitul ăsta? întrebă un Vânt Lăţos. 
  
-Da, spuse Mărţişor, este fratele meu.. dacă mă luaţi prizonier, nu mă despărţiţi de el. 
  
-Ha, ha, ha, râseră namilele, să luăm şi pipernicitul! 
  
- Legaţi-i! urlă Negru-Cioară. 
  
Matahalele se năpustiră asupra lui Mărţişor, care-l ţinea îmbrăţişat sub el pe Norocel. Răpus de cei care s-au repezit asupra lui, se dădu prins şi legat cu frânghii de gheaţă. După ce îl legară şi pe Norocel, îi luară pe sus şi zburară cu toţii la palat. Pe drum se înţeleseră să nu-i spună absolut nimic lui Prăpădenie, ci să intre cu toţii în sala tronului şi să-i predea direct împărătesei pe cei doi prizonieri. Apoi să-i raporteze cum s-au luptat şi cum au învins. La palat, în faţa intrării la sala tronului, generalul îi aştepta crăcănat şi cu biciuşca în mână. Cum îi văzu, le strigă de departe: 
  
- Gata, vitejilor? Aţi învins? Aveţi prizonieri? 
  
Grupul de namile înaintă în formaţie compactă cu prizonierii la mijloc, toţi cu capul în jos, făcându-se că nu văd şi nu aud. Când observă cum înaintează, cu capul în jos, Prăpădenie răcni: 
  
- Hei, orbeţilor, cu voi vorbesc! Capul sus că vă plesnesc! 
  
Dar namilele, în frunte cu Viscorilă, se repeziră în el ca berbecii, îmbrâncindu-l şi trântindu-l într-o parte. Intrară buzna în sala tronului unde împărăteasa sta la bârfă cu Baba Cloanţa Cotoroanţa şi încă două babe. 
  
- Huo, sălbaticilor! Aşa se intră în sala tronului? urlă împărăteasa înfuriată, punând măna pe harapnic. 
  
Negru-Cioară făcu o plecăciune: 
  
- Majestate, am învins! Fiţi mândră de vitejii voştri! Am adus şi prizonieri, aşa cum ne-aţi poruncit. 
  
Namilele îi aruncară pe Mărţişor şi Norocel în faţa împărătesei. Aceasta îi examină curioasă fiind deosebit de impresionată de înfăţişarea lui Mărţişor. Negru-Cioară se simţi dator să facă precizările: 
  
- Acesta e tâlharul terorist, haiducul Mărţişor, şi ăsta sfrijitu’, frate-său Norocel. 
  
- Şi vrăjitoarea? îl întrerupse împărăteasa. 
  
- Ne-a scăpat scorpia, Măria Ta! se tângui Nor Vânăt. A fugit ca o laşă. 
  
- V-a scăpat? urlă Iarna. Ce-am poruncit eu comandantului? 
  
Atunci observă că lipseşte generalul Prăpădenie. 
  
- Unde este comandantul vostru? Generale, unde eşti? 
  
Din spatele matahalelor, generalul Prăpădenie, cu uniforma şifonată şi chipiul cu cozorocul într-o parte, apăru în faţa împărătesei. Până să deschidă gura, Viscorilă se precipită: 
  
- Generalul nostru n-a fost la război cu noi. 
  
Prăpădenie îl fulgeră cu privirea zicându-şi în gând: lasă că te altoiesc eu, umflatule! Acum, ce putea să mai zică? Luă poziţia de drepţi cu mâna la cozorogul strâmb: 
  
- Trăiţi, Majestate! Am condus ostilităţile de la Cartierul General. Cu privire la vrăjitoare am dat dispoziţii clare şi precise: să fie prinsă! Dar dobitocii ăştia, îi ştiţi cum sunt… Daţi-mi voie să-i articulez după regulament, ca să priceapă. 
  
Împărăteasa strângea biciul în mână gata să-l altoiască, dar se gândi că nu se cade la rangul ei să facă aşa ceva de faţă cu subordonaţii lui şi mai ales de faţă cu străinii ăştia. Totuşi, mânia din ea se revărsă şi se repezi la general începând să-i smulgă decoraţiile, aruncându-le în grupul matahalelor. 
  
- Dobitoc eşti tu! Pe deasupra şi laş! La fiecare vorbă smulgea câte o decoraţie pe care namilele o prindeau din zbor şi se băteau pe ea ca un grup de cerşetori în care arunci cu monede. Chihoteau pe înfundate şi tot pe înfundate îşi cărau pumni. 
  
- Eu te-am crezut viteazul vitejilor, continuă împărăteasa, iar tu nu eşti decât un laş mizerabil. Afară, nemernicule! 
  
Se întoarse către matahale: 
  
- Afară şi voi, nepricepuţilor! 
  
Vitejii noştri ştiau din experienţă că nu trebuie să le mai spună încă o dată ( a doua oară, împărăteasa vorbea cu biciul ). Aşa că făcură stânga-mprejur şi se buluciră spre uşă, ieşind în grabă mare. Nici generalul nu mai comentă ordinul, ieşind din sală pleoştit şi amărât. După el se grăbiră să se facă nevăzute şi babele. Împărăteasa înfuriată rămase singură cu cei doi prizonieri legaţi fedeleş. Se uită la ei scârbită, mirată că ăştia n-au fugit, dar observă că, fiind legaţi, nu puteau să se mişte. Se urcă pe tron, îşi aşeză ţinuta şi le grăi privindu-i de sus: 
  
- Hei, nenorociţilor! Ce-aveţi de spus? Ce-a fost în capul vostru sec când vrăjitoarea-n ţară mi-aţi adus? 
  
- Prinţesa ce-am adus, pe nume Primăvara, grăi Mărţişor, nu este vrăjitoare. Ea este fiica lui Soare-Împărat… 
  
- Duşmanul meu, îl întrerupse împărăteasa. Şi ea uzurpatoarea… Iar tu? îl privi cu dispreţ, tu eşti un trădător. Un nimeni ce se visă, în prostia sa, un mare prinţ consorţiu. Sau poate, de ce nu, chir uns şi împărat. Chiar vrei să ştii ce eşti ? Un prăpădit…rahat! 
  
Mărţişor îndură toate umilinţele cu calm şi demnitate, răspunzându-i: 
  
- Ţi-am îndurat trufia, aşa cum am răbdat atâtea răutăţi şi urgisiri pe care, în ticăloşia ta, supuşilor le-ai dat. 
  
Se înfurie împărăteasa, punând mâna pe bici, lovindu-l peste gură: 
  
- Cum îndrăzneşti, ticălos obraznic? Cu ură îmi vorbeşti? În loc, cu sfiiciune, iertarea să-mi cerşeşti? 
  
- Iertare ţie? Scorpie spurcată! Soarta-ţi este pecetluită. În veci stigmatizată! Din cartea lui Moş Vreme de vei citi, vei afla că Primăvara te va înlocui. 
  
Împărăteasa fierbea. Ar fi vrut să-şi reverse turbarea prin plesnete de bice pe spinarea lui Mărţişor sau să-l fixeze într-un sloi de gheaţă ca pe o muscă în insectar. Să vadă dacă mai poate spune ceva. 
  
Dar chestia aia cu Moş Vreme începe s-o enerveze. Şi flăcăiaşul ăla tâmpit, ce-şi spunea Ghiocel, îi pomenise de acest Moş Vreme. Mai auzise ea de acest moşneag şi de la alţii, chiar trecuse de câteva ori pe la chilia lui din creierul munţilor, dar n-avusese curiozitatea să stea de vorbă cu el. Avea treburi mult mai importante. Şi cealaltă chestie… că va fi detronată de prinţesa Primăvara, fiica Soarelui… Hm!… Slujitorii ei dobitoci n-au fost în stare s-o prindă. I-ar fi sucit gâtul şi-ar fi văzut tâmpitul acesta ce scrie în cărţile lui Moş Vreme. Îl privi pe Mărţişor cu scârbă: 
  
- Cartea lui Moş Vreme? Hai, că-mi placi! Bătrân fără minte, uitat de Dumnezeu, că spune aşa tâmpenii, de el să tremur eu? Să scrie, să vorbească ce-o vrea la balamuc! Doar proştii şi nebunii s-asculte se mai duc. Mi-e milă de tine, cum ai putut să-l crezi? De tine ce ţi-a spus Moş Vreme? Cât ai să trăieşti? Nu crezi că ai să mori? 
  
- Moartea mea nu contează, dar tu vei fi detronată, va trebui să pleci. Încă nu pricepi că Primăvara va veni, cu-armatele tatălui său te va birui? 
  
- Câtă obrăznicie! Mă mir că mă abţin! Destul cu vorbăria şi cu neobrăzarea! Am să te pedepsesc! 
  
Se ridică în picioare, întinse mâna spre Mărţişor şi strigă: 
  
- În vierme te prefac! Dar… nu! m-am răzgândit, prefă-te într-un gândac! 
  
Aşteptă ca vraja să se împlinească, dar se îngrozi când voinicul, deşi legat, sta drept şi zâmbea cu dispreţ. Începu să dea agitată din mâini, urlând: 
  
- Prefă-te în gândac! Prefă-te în gândac! Dar… nimic. Puterea ei de vrajă nu acţiona asupra lui Mărţişor, care-i spuse: 
  
- Nemernico, nu te mai chinui! Că nici cu vraja, nici cu biciul sau cu otrava ta nu mă vei lovi! 
  
Îngrozită, furioasă, disperată, umilită, nu ştia ce să facă. Nu ştia cum să iasă din situaţia ridicolă în care a fost pusă. În neştire începu să ţipe: 
  
- Gărzile! Să vină gărzile! 
  
Intrară vreo douăzeci de matahale. 
  
- Luaţi-i pe tâlhari şi îngropaţi-i în Temniţa Troienelor Uriaşe! Acolo să le îngheţe oasele! 
  
Matahalele se repeziră ca turbaţii la cei doi prizonieri, îi înşfăcară şi ieşiră cu ei în grabă mare. I-au aruncat în prăpastie, iar Nămeţilă a aruncat peste ei un munte de omăt. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOR-20 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1521, Anul V, 01 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!