Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞOR-16
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap.XX 
  
Vestitorii PRIMĂVERII 
  
Căpitanul ZEFIR porunci locotenetului SABIE de RAZE să însoţească pe voinicul GHIOCEL şi ceata sa de flăcăi, cu o gardă de luptători cu raze, călări pe cai albi împărăteşti. Locotenentul SABIE de RAZE era un vechi luptător ce însoţise pe împărat în nenumărate expediţii şi cunoştea foarte bine drumul până-n ţara împărătesei IARNA. 
  
El se îngriji şi de flăcăii voinicului GHIOCEL. Le dădu cai înaripaţi din grajdurile împărăteşti şi arme de luptă cu raze. Ce mândrii erau flăcăii pe caii înaripaţi ai lui SOARE-ÎMPĂRAT! Tolbele le erau pline cu clopoţei de argint, vrăjiţi de prinţesa PRIMĂVARA, care se transformau în ghiocei când erau aruncaţi pe pământ. 
  
După ce terminară pregătirile, ceata de flăcăi, însoţită de garda de luptători, plecară la drum lung. Un alai de păsări se luă după vestitori, făcând zarvă mare, în zborul lor spre Ţara Zăpezilor. 
  
În fruntea alaiului, pe un cal alb înaripat, în costumul său alb, de mătase sclipitoare, viteazul Ghiocel zbura printre nori, având alături pe credinciosul locotenent Sabie de Raze. Mult mai pe urmă, cârdurile de păsări făceau mare larmă cu ţipetele lor. Cântau flăcăii cântece de dor, iar luptătorii, cântece de slavă pentru împăratul lor. Veselindu-se mereu, nici nu îşi dădură seama când văzură-n zare troienile viscolite. Locotenentul îi spuse lui Ghiocel: 
  
-Iată că am ajuns şi în Ţara Zăpezilor! De-acum, voinicilor, vom coborâ în zbor lin, direct prin lunci, pe râul îngheţat. Vom trece prin câmpii şi prin păduri, prin sate şi oraşe, până la Palatul de Gheaţă Veşnică. Din săbiile noastre şi din scuturi vom slobozi mănunchi de raze, ce vor zbura în jurul nostru, ca să topească nămeţii uriaşi. 
  
-Iar noi vom arunca în jur fermecaţii clopoţei ai prinţesei Primăvara, le zise Ghiocel flăcăilor. 
  
Coborâră în zăpadă, lângă trei sălcii, cu trunchiurile sfârtecate. Pe râul îngheţat, trei Vânturi Lăţoase patinau şi suflau cu turbare în stuful de pe mal. În laţele lor de pe frunte se încurcaseră ciulinii, care îi zgâriau pe turbaţii nespălaţi atunci când suflau, fapt ce-i înfuriau şi mai mult. Când văzură ceata flăcăilor, se luară după ei: 
  
-Uite la ăştia, ce haine frumoase au! Hai să le furăm! 
  
Şi se aruncară asupra vestitorilor, suflându-le în faţă să-i orbească şi să le fure hainele. Dar Sabie de Raze îi trăsni drept în laţele pline de ciulini. Şi ciulinii luară foc, speriindu-i pe lăţoşi, care o luară la fugă pe valea râului îngheţat. Încurajaţi, flăcăii şi luptătorii strigară bucuroşi: 
  
-Uraa! Trăiască Primăvara şi Soare-Împărat! 
  
Luptătorii începură un dans ciudat, lovindu-şi săbiile de scuturi, din care ţâşneau mii de raze ce se revărsau în jur, topind zăpada şi încălzind pământul. În dansul lor magic, luptătorii înaintau cântând: 
  
-Slavă, ţie, Soare- Împărat!/Fii veşnic binecuvântat!/Din zâmbetul tău izvorăşte viaţa/Lumină şi căldură tu ne-ai dat./ Hei, hei! Trăiască Soare-Împărat! 
  
În mijlocul formaţiilor de luptători, flăcăii aruncau din tolbă clopoţeii fermecaţi, cântând în mersul lor legănat: 
  
-Hei, voi! Hei, voi!/ce-aţi amorţit în gerul cel cumplit,/Treziţi-vă, treziţi-vă! Zâmbiţi!/În razele de soare,/vă luminaţi, vă încălziţi/şi vă-mbrăcaţi în floare!/Căci noi, căci noi, venim cu o solie/ca vestitori ai Primăverii/v-aducem bucurie. 
  
Şi dacă te uitai în urma acestui marş al bucuriei şi veseliei, rămâneai vrăjit: după ei, zăpezile se topeau, firele de iarbă scoteau grăbite căpşorul din seminţe, îşi lungeau gâtul, înghesuindu-se să-şi scalde frunţile în razele gingaşe care le sărutau. Şi era o aglomeraţie la sărutul razelor, ca la vedetele care dau autografe!.. Mugurii, firele de iarbă, gâzele, iepuraşii, păsărelele, iezii, mieii, toţi şi toate se înghesuiau să fie sărutaţi de raze: 
  
-Sărută-mă pe mine! Hai, pe mine! Şi pe mine! 
  
Bucuroase şi jucăuşe, razele sărutau în dreapta şi-n stânga: 
  
-Hai, şi tu! Bine, pe tine! Şi pe tine! 
  
În acest fel, pe lunci şi pe câmpuri se aşternu un covor de verdeaţă uriaş,smălţuit cu milioane de floricele de diferite culori şi nuanţe, prin care se jucau gâze cu mantii multicolore, sidefate. Păsările din urma alaiului începură să ţipe de bucurie, să cârâie, să se zbenguie şi să alerge de colo-acolo. 
  
În marşul lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulţime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest făţândache făcea pe fiorosul şi se străduia să bage spaima în toate vieţuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta şi-n stânga. Îmbrăcat, ca şi maestrul său, cu o manta cenuşiu-alburie, cu ochii vineţii-sticloşi şi nasul roşu, mare şi ascuţit, rânjea cu colţii rari şi gălbejiţi, ca o sperietoare, ţipa piţigăiat, agitându-se: 
  
-Vă rup, vă sparg, vă amorţesc!Pe toţi vă amorţesc! Ha, ha, ha! 
  
Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit şi începu să se agite mai tare, ţipând şi azvârlind cu biciul în ei: 
  
Ha, haa! Şi pe voi vă amorţesc! Pe toţi vă amorţesc! 
  
Dar Sabie de Raze, printr-un salt şi o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână şi-i scută nasul ascuţit, din care începu să-i ţâşnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere şi o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLŢ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici şi luptătorii cu raze, zănatecul de lup, care se considera un viteaz de neînvins, începu să urle amarnic şi prelung: 
  
-Auuu! Vă ronţăi ca pe surcele! Vă fac rumeguş, nătărăilor! 
  
Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei şi să urle, arătându-şi colţii cei mari şi ascuţiţi. Dacă văzură uriaşa namilă cu fioroşii colţi, mult mai mari decât statura lor, flăcăiaşii noştri o luară la fugă înfricoşaţi. Spumegând, caii lor îşi întinseră aripile să zboare. Dar Ghiocel scoase sabia şi strigă: 
  
-La luptă, căpitane, să rupem colţii javrei! 
  
Când îl văzu că zboară către el, lupul Colţ Fioros făcu un salt uriaş deasupra viteazului Ghiocel. Dar acest puse pavăză scutul de foc, din care muşcă lupul, frigându-şi botul. În cădere, lupul începu să urle de durere. Apoi Ghiocel îl lovi cu sabia, crestându-i o ureche. Atunci sări în ajutorul lui Sabie de Raze, care era un luptător profesionist şi, cu o lovitură măiastră, îi reteză lupului un colţ. Văzându-se încolţit şi de ceilalţi luptători, lupul dădu înapoi. După încă o lovitură a lui Ghiocel, îi luă părul foc şi atunci o luă la fugă, dându-se de-a berbeleacul prin zăpadă ca să stingă focul ce-l pârlea. Fugărit, plin de sânge şi pârlit, ajunse la Palatul Împăratului Codrilor, unde BABA CLOANŢA ronţăia copacii sfârtecaţi de Pui de Ger. 
  
-Aoleu, stăpână, mor, m-au lovit, m-au rănit şi m-au pârlit! 
  
-Ce ai, mă, blendărache? Ce ţi s-a întâmplat? 
  
Dar când văzu cum arată javra sa uriaşă şi vitează, se înfricoşă şi strigă: 
  
-Nu te mai boci, potaie puturoasă, spune cu cine te-ai luptat? 
  
-Cu luptătorii lui Soare-Împărat! Sunt mulţi şi puternici. Să fugim! Nu-i vreme de pierdut! 
  
-Văleleu! se văicări baba, alergând de colo-acolo căpiată. Iute pe mătură şi, spre palat, să duccem îngrozitoarea veste împărătesei noastre! Încălecă pe mătura fermecată, pe care se urcă şi namila de lup pârlit şi cu un colţ rupt, şi zburară speriaţi spre Palatul Iernii. 
  
Iar vestitorii Primăverii, văzând că izbândiră-n luptă, când uriaşul lup o rupse la fugă urlând, cu păru-n vâlvătăi, se bucurară şi strigară: 
  
-Trăiască Ghiocel şi locotenentul nostru! Trăiască Primăvara şi Soare-împărat! 
  
Începură iarăşi să cânte, iar chipeşii flăcăi să arunce clopoţeii fermecaţi prin întreaga pădure. Eliberaţi din strânsoarea chingilor de ger, bieţii copaci îşi dezmorţiră trunchiurile, îşi îmfipseră rădăcinile mai adânc, să sugă seva dătătoare de viaţă, apoi îşi înălţară crengile cât mai sus, să fie sărutate de raze. Unii, mai curajoşi, îşi prinseră pe crengi ghemotoace de muguri gingaşi, care sclipeau sub sărutul razelor. 
  
Jerbelede raze sclipitoare răspândite de soldaţii lui Soare-Împărat, uralele şi cântecele lor, au trezit din amorţeală toate vietăţile pădurii: 
  
-Mor, mor! Cine m-a trezit din soomn? A mormăit ursul slăbănog, ieşind agale din bârlogul său, ameţit de razele jucăuşe, care îi încălziseră cojocul. 
  
-Ce se-ntâmplă, ce se-ntâmplă? Se-ntrebau căprioarele mirate, când razele le sărutau boticul delicat şi ochişorii umezi. Şi iepurii, şi veveriţele şi bursucii se uitau în jur speriaţi, dar veseli, când poznaşele raze se jucau cu ochişorii, codiţele sau urechiuşele lor. Toţi şi toate vietăţile au intrat în jocul razelor, mirate că nu le mai biciuie Pui de Ger, că blăniţa lor se încălzeşte şi, în jurul lor, clopoţeii de argint se transformau în delicate flori de ghiocel. 
  
În curând tot codrul se trezi la viaţă şi se pomeni cântând odată cu vestitorii Primăverii: 
  
-Trăiască Primăvara şi Soare Împărat, atâta veselie şi viaţă ei ne-au dat! 
  
În acest timp Ghiocel striga, aruncând clopoţeii fermecaţi pe sub copaci şi prin poienele însorite: treziţi-vă şi vă bucuraţi, că vine frumoasa prinţesă Primăvara,fiica lui Soare-Împărat, cu iubitul ei Mărţişor! Ei vor alunga pe vrăjitoarea-împărăteasă şi pe slujitorii săi. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOR-16 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1511, Anul V, 19 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!