Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞOR-13
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul XVII 
  
Soare-Împărat la prinţesa Primăvara 
  
Soare-Împărat era supărat, dar şi foarte îngrijorat. Îşi neglijase treburile împărăţiei de când acest amărât de Mărţişor îi răscolise Grădina Fericirii Veşnice şi-i furase tihna. 
  
- Voi, slujitori ai mei, grăi înalţilor demnitari de faţă, aţi văzut cu cine ne-am pierdut vremea şi pentru cine ne-am lăsat treburile! 
  
- Să-i lichidăm mai repede, Majestate! Să-nceapă lupta! urlau războinicii. 
  
- Destul! zise întristat împăratul. Mergeţi fiecare la treburile voastre! Pentru lupta cu tâlharul, vă chem eu când va fi cazul. 
  
Plecară demnitarii, iar Soare-Împărat rămase singur să cugete la cele întâmplate. 
  
- Cum a îndrăznit nenorocitul ăsta să-mi fure timpul şi tihna? Şi cum îndrăzneşte nemernicul să-mi fure fata? A, îl voi strivi fără milă, ca pe un vierme! Le voi spulbera cenuşa ca pe o urâtă amintire! Dar… 
  
Se ridică şi începu să se plimbe în jurul mesei ovale, cu mâinile la spate: 
  
- Ce fac cu prinţesa, vrăjită de nemernicul Mărţişor? Trebuie s-o forţez să-l uite şi să mă asculte! De când copiii nu mai ascultă de părinţi? Nu! Mai bine s-o iau cu binişorul, s-o mângâi şi s-o fac să mă iubească aşa ca mai înainte. Ia, să vorbesc cu ea! 
  
Porni spre iatacul prinţesei unde era închisă şi păzită de soldaţii căpitanului Zefir. Intră în camera plină de flori şi păsări în mijlocul cărora sta tristă pe un divan frumoasa prinţesă. Florile aveau corolele închise, iar păsările triste stăteau tăcute şi zgribulite, privind la stăpâna lor nefericită, într-o tăcere de cavou. La această privelişte, sufletul împăratului se acoperi cu cenuşa întristării. Se aşeză pe divan, lângă prinţesă, mângâindu-i pletele aurii: 
  
- Cine a furat prinţesei mele veselia şi bucuria? De ce nu mai râde fata mea la vederea părintelui ei drag? 
  
- Chiar, de ce? aruncă săgeţi albastre din frumoşii ochi prinţesa. 
  
Vorbele acestea aprinseră fulgerele mâniei împăratului, care sări în picioare, plimbându-se furios prin cameră. 
  
- De ce mă superi, copilă răsfăţată? Ţi-am dat şi frumuseţe şi putere! Ţi-am dat palate şi grădini! Şi mii de slujitori! Am revărsat asupra ta oceane de iubire! Împărăţii întregi ţi-am aşternut în cale! Ce trebuie să fac să merit zâmbetele tale? 
  
- Nu mie mi le-ai dat, părinte drag şi iubitor! Ci ţie! Ţi le-ai făcut cadou, să-ţi mângâie privirea!Să-ţi bucuri sufletul cel egoist şi rece! Stăpân pe focul şi căldura lumii! Tu te făleşti cu globul ce poate încălzi mulţimi de necăjiţi? Dar sufletul tău este ca gheaţa din împărăţia Iernii! Încearcă să-ţi topeşti muntele de gheaţă din suflet, de vrei să încălzeşti puţin pe cei din jur! 
  
Împăratul turbă la auzul vorbelor pline de mânie ale fetei. Alerga prin cameră, ca un leu în cuşcă. Aceasta este răsplata iubirii sale? Zadarnic sacrificiul său şi grija pentru fericirea ei? După ce se linişti, îi zise: 
  
- Copila mea, ţi-am dat o fericire veşnică şi n-am dorit să-nduri tu toate suferinţele din lume. Te-am ferit de lacrimi, de ură, de sărăcie şi de durere! Şi de umilinţele ce le însoţesc! Dacă am dorit să fii veşnic fericită, înseamnă că am fost egoist? Ce tristă răsplătire a sacrificiilor mele! 
  
- Nu, dragul meu părinte, n-ai greşit! Din suflet eu îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dăruit! Mi-ai dat ce n-a visat nici un copil din lume. Dar nu pot înţelege, dacă dragostea ta pentru mine este nemărginită, de ce nu-mi dai voie să iubesc pe cel care mi-e drag? 
  
- Cum poţi să te îndrăgosteşti de un amărât de muritor? Atâţia tineri viteji şi chipeşi, de rang înalt, care te-adoră ca pe o zeiţă, nu te atrag? 
  
- Ba da, părinte, i-am admirat şi le-am zâmbit! Cu ei, în jocuri am râs, m-am bucurat, dar nici unul dintre aceştia nu mi-a dăruit inima, ştiind că va muri. Acest umil muritor a făcut acest gest. Nu mi-a cerut nimic în schimbul vieţii lui, doar să îndeplinesc vrerea Destinului, spre binele altor fiinţe, nu al lui. Oare nu-i mai vrednic decât oricare viteaz? 
  
- Tu nici nu ştii, copilă naivă care eşti, ce vrăjitor viclean, ascuns şi mincinos este acest Mărţişor! Primăvara făcu ochii mari, iar Soare-Împărat continuă: 
  
- El este un periculos spion al Iernii, nemernica duşmancă! În ura ei faţă de mine şi invidia ce-o roade pe frumuseţea ta, doreşte să te atragă cu amăgiri deşarte şi să mi te omoare. 
  
- Nu pot să cred că adevăr e-n vorbele ce-mi spui! Eu am încredere în Mărţişor, în omul care mi-a dăruit inima. 
  
- Cum poţi să ai încredere într-un spion? Ce garanţie au vorbele lui şi gesturile deşarte de vrăjitor viclean! 
  
- Mărţişor nu-i vrăjitor! El este un om cinstit, simplu şi generos! Şi e în stare să se sacrifice pentru amărâţii care suferă, care merită iubirea noastră, tată! 
  
- Amărâţii muritori? Tu nu-i cunoşti de ce sunt ei în stare! Răi, mici la suflet, şireţi şi ticăloşi, ei pe nimic se vând, mint şi ucid. În urma lor curge murdăria, precum o dâră-mbăloşată în urma unui melc. 
  
- Spui vorbe la mânie, dureroase! Nu te cred! 
  
- Nu crezi? De vrei, am să te iau cu mine şi să-i priveşti de sus, să vezi de ce sunt în stare în nimicnicia lor! 
  
- Nu, tată, nu le cunoşti viaţa şi nici suferinţa lor! 
  
- Suferinţa lor? Priveşte-i, dacă vrei! Şi ai să afli cum se urăsc, cum se bat, se mint şi se ucid. Trăiesc în permanentă ură şi se ceartă. Din ce motive? Fleacuri! De-ar fi înţelepţi, ar face cu ale mele raze un rai prin locurile unde trăiesc. Acum ai înţeles pe cine iubeşti şi unde vrei să mergi, copila mea curată şi naivă? 
  
Primăvara priveşte năucă şi ameţită de vorbele tăioase şi pline de mânie ale tatălui ei. Să fie, oare, aşa? Ea a trăit numai în Grădina Fericirii Veşnice, iar tatăl său a călătorit prin lume mii de ani. El poate şti mai multe despre aceşti muritori. Aşa să fie, oare, iubitul ei, Mărţişor? 
  
- Nu, tată, eu nu cred! Respect îndelungata-ţi experienţă, dar nu-i vrăjitor acela ce face un gest suprem. Şi nici viclean ademenitor nu putea să fie în suprema jertfă! Tu-mi spui cum sunt acele fiinţe muritoare? Dacă faţa ţi-ai întors de la ei, cum vrei să fie buni şi înţelepţi? Suferinţele şi disperarea lor s-au agăţat de firavul fir al Destinului şi mi-au trimis pe Mărţişor, gingaşul mesager al rugăminţii lor. De piatră daca-aş fi şi tot ar trebui să vin în ajutorul lor. Tu-mi vorbeşti de fericire, dar nu-nţelegi ce este! Ea veşnică şi împlinită fi-va când altora aduce fericire. Şi-aceştia sunt atât de mulţi şi de neajutoraţi!… Ce faci cu oceanul de apă, când nu dai o picătură celui însetat? Crede-mă, tată drag, că nu renunţ la gândul meu şi la dragostea ce-i port lui Mărţişor. 
  
Mânia împăratului se transformă în ciudă şi-ar fi făcut totul scrum în jurul său, dar se abţinu, plimbându-se cu mâinile la spate: 
  
- Că eşti naivă, ţi-am iertat! Dar nu-ţi pot ierta nesocotinţa! De altfel, trebuie să ştii că am pedepsit pe Mărţişor şi pe însoţitorul său, spulberându-le cenuşa în cuptor. Iar tu, de vrei s-ajuţi nefericiţii, du-te! Poţi să pleci! Însă, cum vei lupta cu nemiloasa Iarnă, cu slujitori săi, cu viscolul şi gerul? Ce arme vei avea împotriva lor? La prima lor suflare în sloi de gheaţă te vor transforma. Şi-atunci, pe nefericiţi, cum îi vei mai ajuta? 
  
- Nu cred că Mărţişor şi Norocel sunt morţi! De când inima lui bate în pieptul meu, o legătură tainică ne leagă, pe care nimeni nu poate s-o-nţeleagă. Detest dorinţa ta de răzbunare fără rost! 
  
- Dar eu te iubesc şi de primejdii vreau să te feresc! 
  
- De mă iubeşti aşa cum tot te lauzi, ajută-mă să plec în ţara lui cu el! Şi dacă eşti aşa cum spui, un tată grijuliu cu fiica lui, dă-mi arme pe potrivă şi vitejii tăi, pe care-i lauzi şi vor ca să mă apere. 
  
Soare-Împărat a înţeles că n-o poate îndupleca pe fiica lui cu vorbă bună. Era clar că, pentru el, fata e pierdută. Doar o pedeapsă aspră o va putea întoarce din necugetata hotărâre. 
  
- Doreşti să cunoşti puţin greul ce te-aşteaptă? Ei bine, îţi fac pe plac! Te voi închide în Turnul Vânturilor Turbate, unde vei simţi pe pielea ta ce înseamnă să te lupţi cu nemiloasa Iarnă. În ce-l priveşte pe iubitul tău, ei da, eu am glumit! Am tot sperat să mi te răzgândeşti, pentru că Mărţişor te-a părăsit. L-am ameninţat şi-atunci el a plecat în ţara lui, fără să mai întrebe de tine. Te-a părăsit ca un laş. 
  
Primăvara făcu ochii mari, descumpănită. Soare-Împărat continuă încurajat: 
  
- Şi-acum, alege! Vei mai iubi un laş fugar sau vei iubi cenuşa unui nevolnic, ucis în luptă dreaptă de un viteaz de-al nostru? 
  
- O, tată iubitor! Ajunge! Ticăloşia ta s-a cizelat, iar geniul tău cunoaşte metode infernale pentru împlinirea fanaticei dorinţe. De ce atâta vorbă, dacă aşa ai gândit? Dă ordine şi… gata! Totul s-a îndeplinit! Grăbeşte-te şi lasă-mă să plâng! Să plâng iubirea ciudată a necugetatului meu tată, înlănţuit de egoismul său! Să-mi plâng iubirea neîmplinită a nefericitului meu iubit! Să plâng iubirea celor amărâţi, ce în zadar m-aşteaptă! 
  
- A, fiică a Speranţei, nepoată a Durerii, ştiam că, până la urmă, lacrimile te vor scălda, ca şi pe mama sau bunica ta. Voi da poruncă să fii pedepsită, iar Vânturile Turbate îţi vor spulbera lacrimile în cele patru zări ale Universului. Ştiam că aşa se va întâmpla, de s-o-mplini blestemul… 
  
Şi-n durerea-i nemărginită că-şi pierde iubita-i fiică, împăratul dădu ordin ca prinţesa să fie aruncată în Turnul Vânturilor Turbate, din cel mai înalt punct al palatului. Acolo erau închise şi ţintuite în lanţuri de foc acele vânturi-tâlhari care devastau grădinile şi casele din ţara Soarelui. Erau acolo uragane fioroase de care se speriau supuşii împărăţiei numai când le auzeau numele. 
  
S-o plângem pe biata prinţesă aruncată în turnul Vânturilor Turbate şi să vedem ce s-a mai întâmplat cu iubitul ei Mărţişor şi prietenul său Norocel. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOR-13 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1501, Anul V, 09 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!