Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞOR-12
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul XVI 
  
Mărţişor vorbeşte cu Soare-Împărat 
  
Prin peretele străveziu al cuptorului, siluetele lui Mărţişor şi Norocel se zăreau ca două fantome, năluci agitate ce se mişcau de colo-colo prin ceaţa alburie. Strigau disperaţi, dădeau cu pumnii în pereţii cuptorului şi erau într-o permanentă mişcare. Peisajul acesta îi dădu fiori căpitanului Foc-Nestins, care ordonă căpcăunului din zona apropiată: 
  
- Ce te holbezi? Scoate-i imediat din cuptor! 
  
Căpcăunul execută, apăsând butoanele care deschideau uşa cuptorului. Mărţişor şi Norocel ţâşniră afară din cuptor. 
  
- În sfârşit, eliberaţi! răsuflă uşurat Norocel. 
  
- Am ordin să vă duc la Majestatea Sa, Soare-Împărat! se repezi la ei Foc-Nestins. 
  
Mărţişor şi Norocel rămaseră cu gura căscată pe pereţi, mai ales când văzură tronul împărătesc învăluit în nouri albi. Se ciupiră ca să vadă dacă nu sunt morţi sau dacă nu visează. Dar căpitanul Foc Nestins le articulă câteva scatoalce în ceafă: 
  
- În genunchi, nenorociţilor! 
  
Mărţişor şi Norocel înţeleseră că nu visează. Erau chiar în faţa lui Soare-Împărat. Se aruncară în genunchi, cu capul plecat. 
  
- I-am adus, Majestate! zise Foc Nestins şi se retrase la perete. 
  
Ceilalţi demnitari priveau prizonierii, curioşi să vadă cum arătau figurile acestor nemernici care tulburaseră liniştea tuturor. Împăratul îi privi şi el curios. Îi trecuse furia şi voia să vadă cum arată zurbagiii care stârniseră atâta tărăboi şi-i aduseseră pe cap atâtea griji. Privindu-i mai atent, observă că are în faţă nişte muritori prăpădiţi, nedemni de atenţia sa. Pe câte milioane dintr-aceştia nu-i luminase şi-i încălzise cu razele sale prin trecerea sa nesfârşită pe cărările Universului? Îi privise cu milă, cu simpatie, când îi vedea că se bucură, sau cu scârbă şi furie, atunci când observa că săvârşesc nelegiuiri. Îşi întorcea faţa de la ei şi trecea mai departe. Nu era menirea lui să aibă grijă de aceşti viermi care se bucurau totuşi de lumina şi căldura razelor sale. Îi părea rău că a dat atenţie unei muritoare ca Speranţa, fiica acelei nevrednice bătrâne. Dar tocmai cu această muritoare a zămislit pe frumoasa Primăvara, mult iubita lui copilă. Şi Primăvara… sufletul lui, pentru care este în stare de orice, să-i spună că este îndrăgostită de… cine? De prăpăditul ăsta? Nu se poate! A greşit el o dată cu Speranţa; fiica lui nu are voie să greşească! Iar îl apucă furia, trăsnind şi fulgerând, limbile de foc aruncându-se printre nori ca nişte bice, spre Mărţişor şi Norocel. Speriaţi, aceştia o luară la fugă, dar soldaţii din gardă îi prinseră şi-i aruncară în genunchi în faţa împăratului. 
  
- Ei, tu, cel care te numeşti Mărţişor, ce vrei să-mi spui? 
  
- Iertare, Majestate, îngăimă Mărţişor, n-am vrut şi nici nu vreau să vă supăr! 
  
- Nu vrei să mă superi? Dar cine mi-a călcat împărăţia şi a intrat în Grădina Fericirii Veşnice fără de voia mea, cu gândul să-mi fure fata? 
  
- Iertare, Majestate! Nu am vrut! 
  
- Cum n-ai vrut, dacă ai făcut ce ai făcut? După nelegiuirile făcute, acum ai obrăznicia să mă minţi? 
  
- N-am minţit şi nu mint niciodată, Majestate! Am rugămintea să-mi daţi puţin din nesfârşita voastră bunătate şi cu răbdare să-mi ascultaţi povestea! 
  
- Hai, spune, am să te ascult! 
  
- Mult prea bunule şi luminosule împărat, pe vremuri, treceai prin ţara noastră, iar oamenii şi copiii îţi aduceau cântări de slavă pentru lumina razelor tale. Apoi ne-ai părăsit. Neîndurata Iarnă amarnice şi cumplite suferinţe ne-a adus. 
  
- N-a plâns destul Durerea pentru voi să vă aline suferinţa? 
  
- O nu, mărite împărat, şi lacrimile ne-au îngheţat sub biciul nemilosului slujitor al Iernii, fiorosul Ger Sticlos. 
  
- Dar, poate, v-a rămas Speranţa, acea misterioasă cu chipul îngeresc care vă aduce liniştea şi bucuria. 
  
- Nu înţeleg rostul cuvintelor voastre, dar linişte şi bucurie nu mai are nimeni în ţara mea. Cât despre îngeri… Doar îngerul morţii îi însoţeşte pretutindeni, atunci când slujitorii Iernii colindă ţara în lung şi-n lat. 
  
- Dacă lacrimi nu aveţi şi nici Speranţă, oare cine te-a trimis în împărăţia mea? 
  
- O, prea mărit împărat, cei bătrâni m-au trimis la Moş Vreme, înţeleptul din creierul munţilor, la răscrucea vânturilor, dincolo de Ţara Norilor şi de Cetatea Vulturilor. 
  
- Ştiu cine este acest Moş Vreme! 
  
- El mi-a spus, prealuminate, că numai prinţesa Primăvara, fiica voastră, ne va scăpa ţara şi oamenii ei de chinurile cumplitei Ierni. 
  
- Şi tot acest Moş Vreme ţi-a spus s-o furi şi să duci Primăvara-n ţara ta? 
  
- Nu, Măria Ta, nu mi-a spus şi nici eu nu m-am gândit la o astfel de nelegiuire. Eu sunt doar mesagerul lui Moş Vreme. 
  
- Atunci, de ce cu atâta viclenie ai pătruns în Grădina Fericirii Veşnice? 
  
- O, Majestate, drumul până-n ţara voastră l-am făcut pe-o pană fermecată dăruită de vulturi, iar pana m-a purtat prin nori. Eu le-am spus norilor dorinţa mea că vreau să ajung la frumoasa Primăvara, salvatoarea noastră. Iar norii m-au învăluit şi m-au purtat până în Grădina Fericirii Veşnice. 
  
- Hei, vrăjitor viclean, cum vrei să-ţi cred minciunile sfruntate? Prin vrăji ţi-ai făcut sclavi toţi norii. Cum oare ai adormit paznicii grădinii, agerii căpcăuni ai mei? De astea n-ai spus nici o vorbă! Dar faptul că ai vrăjit-o pe prinţesă, de asta nu spui nimic? 
  
- Dimpotrivă, prealuminate, cu frumuseţea ei prinţesa m-a vrăjit! Văzându-i chipul îngeresc, eu de ea m-am îndrăgostit. Ca drept dovadă a iubirii mele, inima i-am dat cu preţul morţii. 
  
- O inimă vrăjită, nemernice viclean, care i-a frânt voinţa şi i-a dat dorinţa de a pleca cu tine-n ţara ta. 
  
- Când inima i-am dăruit, ştiam că am să mor. Şi am murit Dacă am înviat şi mai trăiesc, numai dorinţa prinţesei a fost. Doar ea, cu puterile-i vrăjite, m-a însufleţit! Şi dacă mă iubeşte, care-i vina mea? 
  
- Eşti vinovat că inima i-ai dăruit şi iubirea i-ai furat! Acea iubire destinată numai mie. 
  
- O, Majestate! De când în lumea asta este vinovat cel ce iubeşte şi inima îşi dăruieşte? Şi dacă-i prea mare îndrăzneala unui simplu muritor s-o iubească pe prinţesă, eu nu pretind să mă iubească. Am venit aici ca mesager al lui Moş Vreme şi al nefericiţilor din ţara mea, iar Măria Voastră şi prinţesa veţi face ce veţi crede. Dacă nemărginita voastră bunătate şi a prinţesei mi-ar permite, doresc să vă fiu slujitor. Şi dacă veţi crede că nu merit mila voastră şi nu merit a vă fi slujitor, eu, fără supărare, voi pleca în ţara mea şi voi aştepta venirea voastră, aşa cum ne-a spus Moş Vreme. 
  
-Iertare nu poţi avea, mişele, pentru îndrăzneala ta! Basmul cu Moş Vreme nu pot şi nu vreau să-l cred. În uneltirea voastră de a vă înlătura conducătorii, noi nu vă ajutăm. Şi nici un prost exemplu nu vom da supuşilor noştri în sprijinirea celor răzvrătiţi. 
  
Apoi, de unde să ştiu că nu sunteţi chiar spioni diversionişti trimişi de nemernica Iarnă ca să atragă în cursă prinţesa noastră. Şi, pentru toate astea, trebuie să fiţi pedepsiţi! 
  
- Să înţeleg, prealuminate, că faţa o întoarceţi de la cei năpăstuiţi? Atunci, daţi-mi voie să le duc cumplita veste de a îndura la nesfârşit chinurile nemiloasei Ierni, până când oasele lor vor albi pe câmpiile troienite. 
  
- Nu, ticălos viclean! Oriunde răzvrătiţii sau spionii se pedepsesc cu moartea. 
  
Mărţişor se înfioră la auzul acestor vorbe. Aşadar, împăraţilor nu le pasă de cei mici şi oropsiţi. Se uită în jur. Toţi demnitarii îl priveau cu mânie ca pe un răufăcător. Vălul disperării îl învălui imediat. Căzu cu faţa la pământ, strigând: 
  
- Îndurare, Majestate, îndurare! 
  
- La cuptoare cu ei, la cuptoare! tună împăratul. 
  
Căpitanul Foc Nestins întrebă precipitat: 
  
- În care cuptor îi aruncăm, Măria Ta? Că vrăjitorii ăştia nu ard! 
  
- Trebuie să ardă, dacă asta voiesc eu! tună împăratul. Am stabilit că lupta o vor da ceilalţi viteji ai noştri. 
  
- Cum porunceşte Măria Ta! Vom lupta în ordinea ce-aţi dat! strigară voinicii luptători înfierbântaţi de ură. Să-ncepem lupta chiar acum! 
  
- Nu acum, mai aşteptaţi! îi potoli împăratul, ridicând mâna. Duceţi prizonierii la cuptoare şi-i lăsaţi în paza căpcăunilor. Până atunci ne mai gândim, mai chibzuim. 
  
Soldaţii din gardă înşfăcară pe Mărţişor şi pe Norocel, cu toată împotrivirea lor disperată şi ţipetele lui Norocel. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOR-12 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!