Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞOR-9
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap.XII 
  
Sosirea lui Soare-Împărat în Grădina Fericirii Veşnice. 
  
Poate nu s-ar fi rupt pânza acestei ciudate vrăji, dacă cineva nu ar fi strigat: 
  
- Soseşte… Majestatea Sa… Soare-Împărat! 
  
Aşa era. Puternicul Împărat îşi adora la nebunie unica sa fiică. După ce termina treburile împărăteşti, se retrăgea cu suita sa în Grădina Fericirii Veşnice, pentru a petrece câteva clipe de odihnă, cu mult răsfăţata sa fiică. Fericirea din grădină o gusta din plin când se juca cu Primăvara, în uralele de veselie ale prietenilor şi slujitorilor fiicei sale. Nici în ruptul capului n-ar fi acceptat Soare-Împărat vreun străin să-i tulbure liniştea şi fericirea fiicei sale. De aceea pusese pază straşnică la ziduri pe fioroşii căpcăuni . 
  
- Soseşte… Majestatea-Sa… Soare-Împărat! trâmbiţară străjerii palatului şi toată lumea se trezi buimacă din vraja dragostei aprinsă de inima lui Mărţişor. Se dezmetici şi Primăvara când alaiul împăratului se apropie de palatul său. 
  
Din trăsura de aur sclipitor, trasă de 12 cai înaripaţi, coborî luminosul împărat îmbrăcat într-o armură din aur scânteietor, pe umeri o mantie purpurie cu reflexe liliachii, iar la cingătoarea din nestemate un paloş din flăcări albastre. Fermecatul glob de foc, izvorul puterii sale, din care ţâşneau flăcări şerpuitoare, plutea desupra coroanei de aur, de pe fruntea sa. Prinţesa îşi aranjă rochia, organiză garda şi ieşi voioasă în faţa împăratului: 
  
-Bine ai venit, Măria Ta, în lumea bucuriei şi veseliei! 
  
Faţa împăratului radia o lumină orbitoare, orice muritor fiind nevoit să plece fruntea la trecerea lui. Numai Primăvara putea să-l privească şi să-i zâmbească. De astă dată prinţesa se zăpăcise cu totul şi nu-şi dădu seama că tot mai ţinea de mână pe Mărţişor. Soare-Împărat se încruntă când o văzu de mână cu flăcăul, care zâmbea şi el. Atitudinea lui Mărţişor l-a înfuriat cumplit şi vru să-l trăsnească cu paloşul, dar îşi dădu seama că nu se cuvine să facă el asta. Slujitorii aşteptau porunca: 
  
- Cine-i nemernicul pe care-l ţii de mână? zise împăratul mânios. 
  
Amândoi căzură în genunchi, plecând fruntea. Primăvara ridică ochii şi spuse cu glas rugător: 
  
- Iartă-mă, tată! El este prietenul meu, Mărţişor, care mi-a dăruit o inimă de foc cu puterea miraculoasă a Iubirii. Iartă-l şi lasă-mă cu el! 
  
- Iubire? Dar eu ţi-am dăruit fericirea veşnică! tună împăratul. 
  
- Însă mi-ai ascuns taina Dragostei! îi replică Primăvara. 
  
Pentru prima dată chipul luminos al Soarelui s-a întunecat. Întunericul se lăsă în jur şi se stârni o furtună devastatoare, care smulse copacii şi acoperişul palatului. Toţi fugeau ca disperaţii cât mai departe de mânia împăratului. Norocel luă de mână pe prinţesă şi pe Mărţişor şi vru să fugă cu ei, dar slujitorii împăratului aruncară spre ei jeturi de flăcări şi toţi trei fură înlănţuiţi cu cercuri de foc. Căzură leşinaţi în nesimţire sub strânsoarea acestor cercuri. În câteva clipe toată grădina era un câmp pârjolit peste care uraganul purta trunchiuri de copaci, ghirlande de flori, pulbere de petale şi dale sparte de gresie şi marmură. Numai Soare-Împărat rămase în picioare, cu pletele-n vânt, privind împietrit la spulberarea fericirii pe care o dorise veşnică. Câtă risipă de raze a făcut pentru această grădină! Cât a ferit-o de toate primejdiile! Cum a putut străinul, om de rând, să-i cucerească grădina şi fiica mult îndrăgită? Răcni ca o fiară rănită, ţipătul lui transformându-se într-un tunet, amplificat de hăurile văzduhului. 
  
- Ooo! Blestemul tău, Durere, de ce m-ajunse şi mă cuprinse? De ce m-ai blestemat, Durere? De ce îmi răscoleşti mânia? De ce mă faci să explodez şi să ard tot Universul? Dă drumul lacrimilor tale să curgă şiroaie, să-mi stingă furia şi să mă liniştesc! 
  
Se porni o ploaie torenţială care stinse pârjolul şi inundă grădina. Slujitorii reveniră la Soare-Împărat, iar căpitanul Foc Nestins îndrăzni cu o întrebare: 
  
- Şi acum ce facem, Majestate? 
  
- Luaţi-i pe cei doi străini şi aruncaţi-i în temniţa cuptoarelor! Faceţi-i scrum! Iar pe fiica mea s-o duceţi în închisoarea din turnul palatului. 
  
Toţi se înfiorară, dar poruncile trebuiau executate, deşi nu erau clare, deşi nimeni nu-şi dădea seama de ce s-a supărat aşa de mult. Soare-Împărat se urcă în trăsura lui şi se-ntoarse vijelios la palat. 
  
Căpitanul Zefir organiză o gardă de doisprezece străjeri cu poruncă s-o ducă pe prinţesă în iatacul ei din palat, cu trăsura sa trasă de cei doisprezece porumbei, acolo s-o dezlege, dar să încuie uşa şi s-o păzească. 
  
Apoi, împreună cu căpitanul Foc Nestins şi gardienii săi, luară pe Mărţişor şi Norocel pe care-i duse la palat, în sala cuptoarelor solare. Aceste cuptoare, celebrele cuptoare ale lui Soare-Împărat, foloseau, probabil, la reîncărcarea cu energie a globului său de foc. Spun “probabil” pentru că nu mă pricep la energia solară. Ce rost aveau aceste cuptoare, la ce foloseau şi cum le folosea împăratul, nimeni nu ştia şi din cauza aceasta nici eu nu ştiu. Cert este faptul că, imediat cum intrai în palat, pe o scară laterală din holul principal, care ducea în sala tronului, dădeai într-un coridor luminat cu lămpi albastre. În capul coridorului era o uşă de granit pe care era înscris numărul 666. Când au ajuns în faţa acestei uşi, căpitanul Foc Nestins a strigat: 
  
- Sunt 011, deschide 666! 
  
Uşa cu pricina s-a deschis, intrând într-un perete lateral. În faţă a apărut un nou coridor pardosit cu gresie neagră., iar pereţii şi plafonul dintr-un metal roşu-strălucitor. Temperatura era ridicată şi atmosfera sufocantă. Prizonierii începură să transpire şi să tuşească. 
  
- Ce zici, căpitane Zefir, spuse Foc Nestins, îi aruncăm în cuptorul cel mare sau în cel din faţa noastră, că e mai aproape? 
  
Când auziră de cuptor, prizonierii începură să tremure. Norocel începu să scâncească şi să chiţăie precum un şoricel în gura pisicii. Căpitanului Zefir i se făcu milă de ei. Începuse să-i simpatizeze de când le ştia povestea, astfel că spuse: 
  
- Eu zic să nu ne grăbim! Majestatea-Sa a dat acest ordin la mânie. Când se-nfurie, e-n stare să-i omoare pe toţi din jur. Când îi trece, îi pare rău. 
  
- Ba eu zic că ordinul e ordin. Se execută, nu se discută. Vrei să ne pedepsească? 
  
- Uite ce este, căpitane Foc Nestins! Îmi asum toată răspunderea pentru neexecutarea ordinului. Îl cunosc pe împărat. 
  
- Dacă spui aşa, tu răspunzi! 
  
Şi căpitanul Foc Nestins ordonă soldaţilor: “Stânga-mprejur!” şi “Marş înainte!” 
  
Căpitanul Zefir dădu ordin căpcăunilor “Cap Pătrat”, paznicii cuptoarelor, să păzească cu străşnicie periculoşii prizonieri. Apoi, cei doi căpitani ieşiră din sala cuptoarelor, închizând uşa automată după ei. 
  
-va urma- 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞOR-9 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!