Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

LIMBA ROMÂNILOR-7 (ultimul episod)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
17.-APOCALIPSA LIMBII ROMÂNILOR? 
  
La capăt de drum 
  
Ajuns la capătul acestui periplu prin labirintul limbii românilor, plin de mirări şi întrebări, încerc să înţeleg rostul călătoriei mele: am găsit răpunsurile căutate? M-am luminat cu ceva? Desigur, nu am pretenţia să „rezolv” problemele constatate pe întreg parcursul periplului. Pentru asta trebuie să fii specialist. Însă, prin acest cuvânt nu trebuie înţeles că „specialistul” este doar lingvist, ci şi istoric, probabil şi cunoscător al altor discipline tangente cu problemele limbii. Dar nici nu am avut aceste pretenţii. De la început am spus că expun doar mirările şi întrebările cu privire la problemele limbii mele natale. Cu părere de rău, trebuie să arăt că am constat următoarele: 
  
• Am rămas tot în ceaţa îndoielilor privind originea limbii române şi a cuvintelor româneşti. Multă derută provocată de confuziile atâtor teorii controversate şi unele, probabil „elaborate” cu mistificări. În ce mă priveşte, am reuşit doar să le scormonesc şi să constat cât de şubrede sunt. M-am resemnat, în speranţa că va ieşi ceva lumină din gâlceava specialiştilor. Poate arheologii şi istoricii vor mai descoperi ceva probe care să-i ajute pe lingvişti în demersurile lor. 
  
• Nu s-au luat în considerare creaţiile populare, mitologia strămoşilor noştri, activităţile lor milenare, credinţele, ritualurile, obiceiurile lor, care ar fi clarificat acele „origini necunoscute”, precum şi alte etimologii ale cuvintelor româneşti. 
  
• De-a lungul timpului, snobismul a făcut mult rău limbii române, prin agresiunea cu barbarisme şi coruperea ei prin introducerea acestora în limbajul curent. Necazul e că nu s-a învăţat nimic din efectele acestui fenomen, deşi marii scriitori români au criticat această meteahnă deplorabilă a românilor. 
  
• Ce este mai grav, actualii snobi promovează în continuare barbarismele, de data asta din limba engleză, într-un ritm mult mai intens decât odinioară „bonjuriştii”, fenomenul având o dezvoltare exponenţială faţă de trecut. Există atâta persuasiune în folosirea englezismelor de către toţi membrii societăţii româneşti, încât toate căile de comunicare şi transmiterea mesajelor sunt sufocate de englezisme care provoacă nedumerire şi neînţelegere din partea receptorilor, necunoscători ai limbii engleze. 
  
• Culmea este că majoritatea barbarismelor, atât cele din limba franceză (celebrele „furculision”) cât şi cele din limba engleză sunt cuvinte provenite din limba protolatină, stră, stră, străbunica limbii daco-române, nişte neologisme la mâna a doua, întrucât respectivele sunt deja neologisme din franceză. Să exemplific cu câteva: gravitation, energy, comedy, security, fantasy, industry, family, opportunity, company, liberty, paternity, economy, valley şi, mă opresc, că şirul lor este interminabil. 
  
Mă întreb, ce-a adus nou în comunicare această literă străină „y”? Cu ce a crescut forţa cuvântului, dacă i-am adăugat „y” în coadă? Sigur că este efectul snobismului. Cum s-ar simţi insul, pe pieptul şi spatele căruia scrie „security”, dacă l-am eticheta şi l-am striga cu banalul cuvânt de… „paznic”? 
  
Ţara lui Papură Vodă 
  
Asta e, trebuie să mă resemnez! Toţi ne dăm mari, deştepţi, interesanţi, cunoscători de limbi străine şi nu mai putem strănuta decât englezeşte. Din această cauză, străinii care vin la noi şi încropesc o activitate, mă rog, pun de-o afacere în România, pretind ca românii să comunice cu ei numai în engleză sau în limba lor. De asemenea, contractele, actele de birou, corespondenţa, etichetele mărfurilor, afişele promoţionale, acţiunile de marketing şi toată comunicarea din societatea lor să se facă numai în limba engleză sau în limba lor. De aceea impun la angajare ca salariaţii români să cunoască limba engleză. De ce acţionează aşa? Pentru că au observat că România este Ţara lui Papură Vodă şi românii se fac cu multă uşurinţă preş sau stau capră repede. De aceea străinii pretind orice fiecărui român, dornic să mănânce o pâine amară la patron. Culmea, mai pretind să le spună la tot pasul mulţumesc, pentru ceea ce le fac. Bineînţeles, pe englezeşte! 
  
Să precizez: nu am nimic cu învăţarea şi cunoaşterea, dacă este posibil la perfecţie, a limbilor străine. Chiar consider absolut necesară şi benefică pentru TOŢI românii, CUNOAŞTEREA a, cel puţin, două limbi străine. Să citească ziare, reviste şi cărţi străine, să converseze cu străinii din România în situaţii particulare, sau pe limba lor, în ţara lor, dar şi la noi în ţară, când trebuie să le dovedească politeţea şi ospitalitatea românească. Apoi, pentru a comunica uşor cu străinii, atunci când lucrează în ţara lor, ca să le dovedească respectul cuvenit. Dar să nu fie OBLIGAŢI să le vorbească englezeşte sau în limba lor, atunci când românii vor să muncească în România. Avem nevoie de puţină demnitate, dacă vrem să mai avem identitate românească. Dacă am fi fost cuceriţi şi ne-am fi pierdut suveranitatea, aş fi înţeles.Dar, aşa? Când noi înşine insistăm să facem preş limba română pentru intrarea triumfală a limbii engleze pe teritoriul românesc, nu mai înţeleg nimic. 
  
Ne mirăm şi unii se enervează când etnicii unguri pretind să li se vorbească limba în situaţii diferite, deşi trăiesc pe teritoriul României. Până la un punct, au dreptate în sensul că luptă să-şi păstreze identitatea şi trebuie să li se respecte acest drept. Atunci, noi de ce nu vrem să ni se respecte acest drept, măcar pe teritoriul nostru? 
  
Pensionarii-ultimii mohicani 
  
Totuşi, nu mă îngrijorează aşa de mult agresiunea barbarismelor englezeşti. 
  
Dintre ele, limba română va adopta multe neologisme, pentru a-şi dezvolta posibilităţile de comunicare. Dar va rămâne în continuare tot limba română. 
  
Un alt fenomen mă pune pe gânduri: cântecele româneşti nu mai au cuvinte româneşti. Se cântă numai englezeşte. Aici nu mai este vorba de barbarisme. Pur şi simplu, cuvintele româneşti au fost înlăturate în totalitate. 
  
De unde şi de ce atâta furie şi dispreţ faţă de vorbele româneşti? Cred că din dorinţa cântăreţilor şi compozitorilor de a deveni vedete internaţionale. Dar atâţia cântăreţi talentaţi care (încă) mai cântă româneşte şi sunt îndrăgiţi de români au obţinut şi sucese internaţionale. Dacă melodiile sunt bune, n-au decât să traducă textul în oricare limbă. 
  
Văd că şi poeţii îşi publică poemele în ediţii bilingve ca să fie cunoscuţi în Europa. Foarte bine! Însă pot fi citiţi şi de români. Cântăreţii vor în exclusivitate doar pentru Europa. 
  
Din păcate, fenomenul ia amploare şi pare ireversibil, românul de rând având trista perspectivă de a nu mai asculta cântece cu vorbe româneşti. Cine are interesul să creeze o astfel de situaţie? Snobismul şi inconştienţa noastră, ce pot fi speculate cu abilitate de cei cu interese oculte. 
  
Dacă acest fenomen se va transforma în obicei (văd că publicul, din acelaşi snobism inconştient, îl „acceptă”), cred că atunci vor pretinde şi scriitorii să scrie numai în limba engleză, ca să fie şi ei, nu-i aşa, în…trendy. Ce, ei nu vor să fie scriitori europeni? Iar cei care vor „insista” ca să scrie numai româneşte, cum se vor numi? Dacă va fi aşa, avalanşa „englizării” se va rostogoli peste toată cultura românească, încât românii de rând se vor simţi străini în ţara lor, separaţi de ceilalţi români… „culţi”. Ei, şi? Aşa este! Scuzaţi, că am ajuns ridicol cu moftul meu, al vorbirii româneşti în România. În definitiv, cine va mai vorbi româneşte în afară de bătrâni? Noroc că ţara mai are câteva milioane de pensionari! 
  
Care, degeaba vor mai protesta pe străzi, strigând: ho-ţii! ho-ţii! Nimeni n-o să-i mai înţeleagă. Anglo-românii se vor uita la ei cu uimire: ce vor troglodiţii ăştia? Lasă, că şi acum, tot aşa îi privesc. 
  
Mă cutremur la gândul că va fi a doua dispariţie a limbii neamului meu. Dacă (se zice că) limba geto-dacilor a dispărut în urma unui război nimicitor şi o stăpânire romană de 165 de ani, limba română poate dispărea în câteva zeci de ani, fără să se tragă măcar o săgeată englezească. Doar, aşa…din dragoste de americani! Cum vreţi să ajungem anglo-românii, fiii Europei? 
  
Păstrătorii limbii româneşti 
  
Sper ca acest scenariu să rămână doar un coşmar creat de îngrijorarea şi tristeţea mea. Realitatea este cu totul alta. Toţi artiştii talentaţi, toţi oamenii de cultură adevăraţi din ţara asta iubesc limba română, o vorbesc corect, fără barbarisme şi o apără când snobii o stâlcesc cu străinismele lor. Apoi, avem „ofiţerii de gardă” ai limbii noastre, toţi învăţătorii, profesorii, în special cei de limba română, care se străduiesc în anonimatul lor modest, să-i înveţe pe copiii şi tinerii ţării dragostea şi respectul faţă de limba strămoşilor. 
  
Şi mai trebuie să fim liniştiţi cu privire la viitorul limbii române, întrucât toţi românii îşi iubesc limba , pentru că au învăţat-o de la mamele lor. 
  
Să nu uităm cât de mult s-au străduit şi înaintaşii noştri ca s-o apere şi să o păstreze intactă. Să ţinem minte mereu versurile lui George Coşbuc: „Astăzi stăm şi noi la pândă/Graiul vechi să-l apărăm/Dar pe-ascuns duşmanii cată/Să ni-l fure să ni-l vândă/Dacă-n vreme tulburată/Nu ne-am dat noi graiul ţării/Azi în ziua deşteptării/Cum să-l dăm?” 
  
Să luăm aminte şi la cuvintele istoricului Nicolae Iorga: „Acest grai românesc…s-a dovedit în stare să îmbrace orice idee, cât de înaltă, şi orice sentiment, cât de fin, sub foarte multe raporturi şi, mai ales, sub acela al varietăţii şi al unei armonii de o esenţă cu desăvârşire subtilă”. 
  
Iată deci, suficiente motive să cred că limba română va fi nemuritoare, cu toate barbarismele care o lovesc neîncetat. Ea va rămâne veşnic pentru noi, ca… „un fagure de miere” şi ca „un şirag de piatră rară/risipită pe câmpie”. Mult e dulce şi frumoasă!.. 
  
Galaţi, ian.- febr. 2010 
  
Referinţă Bibliografică:
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ultimul episod) / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1441, Anul IV, 11 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!