Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

FLORICICA MAMEI-2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A trecut vremea şi au mai rămas doar două săptămâni până la Crăciun. Fraţii ei împreună cu alţi trei colegi repetă înfriguraţi colindele de Crăciun şi pluguşorul. 
  
Dar nu prea le ştiu, se bâlbâie, se încurcă. Atunci intervine Floricica, chicotind, spunându-le cuvintele uitate de ei. 
  
-De ce râde asta mică de noi, mă? îi întreabă pe fraţii Floricicăi, cei trei colegi. 
  
Se repede la ea fratele cel mare : 
  
-Băi, asta mică, dacă mai râzi, să ştii că te ciufulesc, te apuc de nas, îţi rup urechile. 
  
-Dacă nu ştiţi pluguşorul, ce să vă fac? 
  
-Să taci! Că te dau afară dezbrăcată. Ai să mori de frig! Ai înţeles? 
  
A tăcut speriată Floricica, dar a murmurat : 
  
-Da…da… eu nu te spun lu’ mami? 
  
-Dacă mai apuci. Până vine mama… afară-i frig, mori imediat. Şi noi o să spunem că tu ai ieşit afară fără voia noastră. 
  
Ca să o convingă a tras-o de urechi şi de codiţe şi a dat-o afară pe hol. Ea s-a plâns mamei, care i-a certat. 
  
-Dacă ştie aşa de bine colindele, mai bine o luaţi cu voi. 
  
-Ba nu, ba nu, bâzâiau ei. Să stea acasă că e mică! 
  
-Şi dacă vă rup eu urechile şi vă înroşesc fundul, o luaţi? Dacă nu…de sărbători vă încui în casă. N-am să vă las nici să colindaţi şi nici afară, la săniuş. 
  
Urlau bieţii băieţi, disperaţi, uitându-se urât la Floricica. 
  
-Băi, asta mică, eşti o pacoste pentru noi! Asta eşti, o pacoste! 
  
La urletele lor, maică-sa le-a răspuns impasibilă, categorică: 
  
-Să ştiţi că nu glumesc, dacă nu o luaţi şi pe ea. Până vin eu, măcar puţin prin blocul nostru şi prin vecini. Apoi o lăsaţi acasă şi vă duceţi singuri. 
  
-Da’ tu vii târziu. Şi noi…ce să facem cu ea până atunci? bâzâiau ei. 
  
-Fiţi liniştiţi că am să vin mai devreme. 
  
Au tăcut băieţii, gândindu-se cum să scape de…pacoste. Ăl mai mare i-a şoptit celuilalt : 
  
-Las’ că am eu ac de cojocul ei. Ai să vezi!! 
  
A doua zi când s-au întors de la şcoală şi au început repetiţiile, ăl mare i-a spus : 
  
-Băi, asta mică, repetă şi tu cu noi, că te luăm la colindat, aşa cum a spus mama. 
  
-Mă luaţi şi pe mine ? a sărit în sus de bucurie Floricica. Cu ce mergem, cu ce mergem ? 
  
-De Ajun cu Steaua şi de Anul Nou cu semănatul. Hai, la repetiţie ! 
  
Seara, când a aflat vestea cea bună, mama a răsuflat uşurată şi i-a îmbrăţişat cu drag : 
  
-Ştiam eu că am copii cuminţi şi ascultători! 
  
-Da’ să ne aduci o stea, mamă ! au rugat-o băieţii, cei « cuminţi ». Şi grâu pentru semănat. 
  
-Pentru grâu, nu-i problemă, vi-l aduc mâine. Însă, steaua o vom face împreună, că mă pricep. 
  
Le-a adus mama grâu şi cele trebuincioase pentru stea. Cu multă dragoste i-a îndemnat să facă o stea frumoasă, aşa cum le-o plăcea lor. 
  
S-au bucurat băieţii şi Floricica. Împreună cu mama lor au făcut o stea, aşa cum văzuseră ei într-o ilustrată de sărbători. I-au spus şi tatei la telefon, ce stea frumoasă au făcut ei. 
  
-Să-mi cântaţi şi mie « Steaua sus răsare ! » Poate va răsări şi steaua noastră. 
  
-Îţi cântăm, tăticule, îţi cântăm. De Crăciun, îţi cântăm… 
  
Dar, din ce în ce mai îngrijorat, băiatul cel mic l-a întrebat pe cel mare : 
  
-Ce facem, mă cu pacostea asta mică? Ai de gând s-o luăm cu noi ? 
  
-Ce, suntem fraieri ? a zâmbit şiret cel mare. 
  
-Păi !? 
  
-Ai să vezi ! 
  
Şi, ăl mare a rugat-o pe mama să le cumpere şi trei crizanteme. Să fie albe şi mari. 
  
-Ce vă trebuie vouă crizanteme ? s-a mirat mama. 
  
-Păi…nu cântăm şi « florile dalbe » ? Dacă avem crizanteme albe…mari… 
  
A înţeles maică-sa şi nu prea. Dar, ca să nu le strice bucuria, le-a cumpărat şi trei crizanteme. În ziua de Ajun, după ce le-a împodobit căciulile cu mărgele de hârtie, le-a spus : 
  
-Am să încerc astăzi să vin mai devreme, aşa cum v-am promis. Voi să colindaţi pe aici, pe aproape şi, când se înserează, o aduceţi pe Floricica acasă ! Aşa cum ne-am înţeles. 
  
-Aşa facem, mamă ! au răspuns băieţii într-un glas. 
  
La prânz, după ce au mâncat şi s-au pregătit de plecare, au îmbrăcat-o pe Floricica, i-au împodobit căciuliţa cu nişte mărgele, i-au umplut buzunarele paltonaşului cu grâu şi i-au dat crizantema cea mai mare. 
  
-Băi, asta mică, dacă mergi cu noi, tu ai să sorcoveşti gospodarii cu sorcova asta mare… 
  
-Asta nu e sorcovă,le-a spus mirată Floricica. 
  
Apoi : 
  
Parcă de Anul Nou…la bunici… 
  
-Lasă, mă, proasto, ce ştii tu ! Asta e sorcovă şi acum se colindă şi cu steaua şi cu semănatul şi cu sorcova. Le facem pe toate. N-ai auzit că suntem în secolul vitezei ? 
  
Floricica nu mai înţelegea nimic. Habar nu avea de secolul vitezei. Nedumerită, privea la ei şi la crizantema din mâna sa. 
  
-Asta nu e sorcovă, nu e sorcovă ! repeta ea înciudată. 
  
-Lasă, bă ! Sorcovă, crizantemă…tot aia e! Dai cu ea omului în cap şi spui sorcova. Uite ce pămătuf are ! Mare şi moale. Ia să vezi! « Sorcova, vesela… » 
  
Şi o sorcoviră ei cu crizantemele lor, ca să o convingă. Floricica începu să râdă şi se lăsă convinsă de această demonstraţie practică. 
  
Când ajunseră în faţa blocului, băiatul cel mare îi spuse : 
  
-Băi, asta mică, noi ne ducem după colegi, să-i luăm! Apoi făcu pe supăratul : că le-am spus să ne aştepte aici, da’ văz că n-au mai venit. Da’, să stai cuminte, auzi!? 
  
-Ba merg şi eu cu voi! 
  
-N-ai să mergi, pentru că ei stau departe şi o să te doară picioarele. 
  
-Ba, nu mă dor. Merg cu voi! 
  
-Ştii ce-a spus mama, că trebuie să colindăm cu tine doar în blocul nostru şi pe la vecini. Aşa că… uite cheia, că noi mai avem una şi…aşteaptă-ne aici sau în casă, că noi venim repede cu colegii. 
  
Şi ăl mare îi agăţă cheia de gât, spre nedumerirea şi supărarea Floricicăi. Nu-i dădu nici un pic de răgaz să gândească şi să riposteze. Se răsti autoritar la ea: 
  
-Să nu te mişti, bă, asta mică! 
  
Apoi către celălalt, care ducea steaua : 
  
-Hai, mă, să plecăm repede, ca să ne întoarcem degrabă la ea! 
  
Până să se dezmeticească Floricica şi să gângurească vreo vorbuliţă, cei doi plecaseră deja. Totuşi, după câţiva paşi, cel mare i-a strigat : 
  
-Du-te în casă, Floricica! Dacă stai afară, ai să îngheţi şi ai să răceşti. Se supără mama pe tine dacă mori. 
  
Până să-i dea replica fetiţa, băieţii se făcură nevăzuţi. 
  
„Nu-i nimic!” îşi zise micuţa. Se întorc ei repede.” 
  
Şi se rezemă de zidul blocului, în aşteptare. Aşteptă…aşteptă…aşteptă…cu multă răbdare. Pentru că răbdarea îi stătea ţeapănă în tot căpşorul ei, sorcovită de toate visele sale parfumate cu atâtea colinde. 
  
Copiii din bloc intrau şi ieşeau, privind-o miraţi : 
  
-Ia uite la asta mică ce împopoţonată e! 
  
-Ce faci mă, cu floarea aia? 
  
Îi privea serioasă şi tăcută, fără să ia seama la vorbele lor. Se gândea a răzbunare pe deştepţii „ăştia” : „las’ că vin ei, fraţii mei! O să vedeţi voi!” 
  
Destul de grăbiţi intrau sau ieşeau din bloc şi oameni sau femei care o cunoşteau pe mama lor. 
  
Alţii, doar o priveau miraţi, fără s-o întrebe, fără s-o ia în râs Se răsteau la ea autoritar. (Doar erau oameni mari). 
  
-Băi, asta mică! Du-te în casă că ai să îngheţi aici şi te bate mă-ta! 
  
Se uita la ei de jos…sfidător…cu ochişorii ei negri şi mari, spunându-le în gând: 
  
„Ei, şi? Ce vă pasă vouă? O să vedeţi voi!” 
  
Şi timpul trecea…iar răbdarea Floricicăi a-nceput să se dezgheţe : 
  
-Off! De ce întârzie atâta? Acuş se face noapte şi nu mai avem când să colindăm. Dacă s-au luat cu joaca? Dacă s-au răzgândit? Off! Ce proşti mai sunt şi băieţii ăştia! Ei nu văd cât de repede trece Ajunul? 
  
În căpşorul ei începură să defileze gândurile negre ca nişte nori înainte de furtună. „Şi mai spuneau că e ceva cu viteză. Atunci, de ce nu se grăbesc? De ce nu mai vin? Nu, că trebuia să ia o hotărâre rapidă! Că…uite, trece Ajunul fără colindele cântate de ea. Proştii ăştia de fraţi n-au decât să piardă Ajunul, dar ea…nuuu! Nu este dispusă. Pentru că…este o fată deşteaptă.” 
  
Cu astfel de gânduri, căpşorul ei a înfiripat cea mai simplă şi logică hotărâre : „Am să colind de una singură! Grâu am, sorcovă…ă… crizantema asta? Colindele le ştiu pe toate. Şi „Steaua sus răsare…ă…ă…”; „Astăzi s-a născut Hristos”; „Trei păstori se întâlniră ă…ă…”; „Trei Crai de la Răsărit”, „Florile dalbe, flori de măr”. Aha, le ştiu pe toate! Ce, singură nu pot să le cânt? Dacă sunt proşti şi întârzie, ce să le fac? Apoi, dacă este aia cu viteza, cum spuneau ei, le spun şi pluguşorul şi sorcova. Uite pluguşorul începe aşa : „Aho, aho, copii şi fraţi!” Ce mai! Îl ştiu pe tot! Cum mi l-a spus bunicu’! Şi sorcova. Ia stai! P-asta o ştiu pe toată? Să vedem : „Sorcova vesela,/ să trăiţi, să înfloriţi/, ca un măr, ca un… Hai că o ştiu! Gata! Încep colinda fără ei. N-au decât să mă caute. 
  
Referinţă Bibliografică:
FLORICICA MAMEI-2 / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!