Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

UN KIL DE MĂSLINE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prin anii 81-83 ai secolului trecut am scris această schiţă, nuvelele "Primă trimestrială", "Un om cinstit" şi "M.R.L.". Evident, nu puteam să le public. Între timp, le-am uitat şi, din păcate,ultimele două nuvele le-am pierdut. Sper să rescriu din memorie măcar nuvela "Un om cinstit", pe care am considerat-o reprezentativă în zugrăvirea moravurilor din perioada comunistă.Până atunci,prezint cititorilor o mostră de viaţă din acea perioadă mult hulită,în care arăt cum se "descurcau" românaşii noştri, consideraţi de toată lumea ca fiind extrem de inteligenţi. 
  
UN KIL DE MĂSLINE 
  
-Ei, da, stimată tovarăşă soţie! Sunt un om cu relaţii, un om cheie, în relaţie cu toţi oamenii cheie din oraşul acesta, Dar nu vreau, nu-mi permit principiile mele de om corect să descui şi să mă folosesc de aceste relaţii. Şi…să mai ştii ceva: nu suport să mă aibă cineva de nas. La urma urmei…n-am nevoie, dom’le! Ce, fără relaţii nu se poate? 
  
-Uite că nu se poate, stimate tovarăşe soţ aiurit! Scârba de Iliasca îşi fâţâie sub nasul meu pantalonii veluraţi. Are şi blugi, tovarăşa…Originali…De unde? De la magazin? Ei, aş! Să crăp, nu alta, când am auzit-o pe matracuca de Ştefăneasca, cum mieuna la telefon: trimite-mi acasă, dragă, nişte caşcaval şi smântână! Dacă o întreb, se fandoseşte: am şi eu, dragă…relaţii. 
  
Până şi bleaga aia de Aioanei, femeia de serviciu, mă! Am auzit-o pe hol fonfăind: am o relaşie! Cu laptele n-am probleme, că mă rezolvă relaşia. Moaima dracului! Are şi ea o… „relaşie”. 
  
-Ei, şi? Ce vrei să spui? 
  
-Păi, aia e, că tu îi cunoşti pe toţi mahării oraşului şi nu vrei să apelezi. Ce-ţi pasă! Serviciul, şedinţele, ziarul şi cafeluţa. Atâta ştii! Dumnealui, ditamai directorul, nu vrea să ştie că eu, umila lui soţie, nu are de unde să facă rost de carne, de brânză, că băiatul lui vrea şi el blugi ca lumea, că mie mi-au zdrobit picioarele butucii ăia de pantofi, că… 
  
-Destuul! Că înnebuneşti omul. 
  
-Daa, omul cu relaţii!..Prăpăditule! Pârlitule! Uite, vine revelionul şi eu n-am o măslină. Dar Ştefăneasca…şi curcan şi măsline cât prunele…Are bărbat cu relaţii. 
  
-Termină, că turbez! De unde vrei să-ţi aduc măsline? Crezi că elevii au cules toamna asta de pe câmp măsline? Pă ce pământ trăieşti? Bunică-mea făcea de Anul Nou o copaie de scovergi şi se veselea toată noaptea cu bunicul. Iar dumneaei… măsline! Tuşeşte fără măsline la masă. Dacă ne-am boierit. 
  
-Nenorocitule!..Lasă că am să-ţi fac şi eu scovergi. Marele director, om cu relaţii, mănâncă în noaptea de revelion scovergi. Chiar, am să ţi-o fac! Bine că mi-ai spus. 
  
-Gata, cucoană, m-ai scos din papuci! Vrei măsline? Până ajungi la bucătărie, vei avea măslinele pe masă. Cât prunele! 
  
-Tuu, măsline? 
  
-Eeu, măsline! 
  
-Am să văd măsline…când mi-oi vedea ceafa. Pârlitule! Eşti un om de nimic! Ni-mic, ăsta eşti! 
  
Şi soţia tovarăşului director ieşi din sufragerie, trântind uşa cu putere. Eroul nostru căzu zdrobit pe fotoliu. Oftă adânc: 
  
-Ia să-i arătăm dumneaei, tovarăşa, ce relaţii avem noi. Uite-aici, telefonul, unealta asta miraculoasă a omului cu relaţii. Să scoatem şi agenduţa, caieţelul ăsta magic. Şi…să-ncepem! 
  
Îşi frecă palmele şi formă un număr: 
  
-Alo, tu eşti, Georgică? Bună, mă, băiatule! 
  
-Să trăiţi, tovarăşe director! N-aţi mai trecut deloc pe la noi. Să vedeţi ce mai facem, dacă avem ceva deosebit. 
  
-Nu prea am timp, mă! 
  
-Păi…dacă vă aprovizionaţi din altă parte. 
  
-Se poate, mă, Georgică? Eu…numai de la magazinul tău. Dar, în ultima vreme am fost foarte ocupat. 
  
-Mă bucur că doriţi să ne mai onoraţi magazinul. Vă salut şi…mai poftiţi! 
  
-Alo,alo, Georgică, stai mă! Nici nu mă-ntrebi ce vreau? Uite, vine revelionul şi am nevoie de un kilogram de măsline. 
  
-Păi, dacă ziceţi că ne vizitaţi magazinul, când vă faceţi cumpărăturile, treceţi pe la raionul de… 
  
-Lasă, mă, prostiile! Ştiu că este greu, dar… 
  
-Nici un dar, tovarăşe director, nici un dar! Pentru dumneavoastră mă dau peste cap şi-ntr-o săptămână aveţi kilu’ de măsline pe masă…la mine-n birou. Se poate să nu vă servesc? Treceţi pe la spate! 
  
-Mulţumesc, Georgică, mulţumesc! Ştiam eu că nu mă refuzi. Altfel, cum o mai duci, mă? Merge planu’, merge? 
  
-Merge pe dracu, tovarăşe director! Ce să vând, rafturile? Dacă aţi putea dumneavoastră să interveniţi la tov director al nostru să ne repartizeze şi nouă ceva mai mult din mărfurile de care aveţi nevoie. Apoi, să vorbiţi cu mnealui să ne mai reducă din planu’ ăsta, că ne-a cocoşat şi… 
  
-Bine, bine, pa! 
  
-Staţi, staţi, să vă mai spun! Să-l rugaţi să ne ridice ambalajele astea, că nu mai avem unde.. 
  
-Bine, bi… 
  
-Şi să vorbiţi cu tovarăşul director să-mi ridice sancţiunea, că eu nu sunt vi… 
  
-Bine, pa, te salut, pa,pa! (Trânteşte precipitat telefonul).Oftează uşurat: ia uite, dom’le, câte trebuie să mai fac eu pentru un kil de măsline! Însă.. trebuie să recunosc că băiatul are dreptate. Toţi trag de el şi nimeni nu-l ajută. Ia să vorbesc cu directorul lui! 
  
-Alo, Georgescule! Bună, mă, ce mai faci? Ocupat, ocupat? Mai rezişti, mă, mai respiri? 
  
-Aaa! Să trăiasă tov director! Cu bunăvoinţa dumneavoastră, mai respirăm şi noi. Cu ce ocazie deranjul? 
  
-Scuză-mă că te supăr dragă, dar am trecut pe la magazinul tău…Alimentara 105…Unde este gestionar Georgică…băiatul nostru… 
  
-Ahaa, pezevenghiul!.. 
  
-De ce îl persecuţi, mă, că e băiat bun? Îi dai marfă puţină, nu-i ridici ambalajele, îl sancţionezi… 
  
-Uite-al dracului porc, ajunse cu râtul pân-la tine! Îl ştiam eu tupeist, dar nici aşa. Spune-mi sincer, l-ai rugat să te servească cu ceva? Fereşte-te de el că e mare pungaş! 
  
-Păi, cum să-ţi spun…m-aş feri eu, dar…aş avea nevoie de un kilogram de măsline…de revelion… 
  
-Bine, mă, pentru un kilogram de măsline să mă chinuieşti cu Georgică ăsta al tău? Lasă, dragă, te servesc eu! Ce, asta-i problemă? Şi nu te mai amesteca în tărâţele mele! Trimite pe cineva la mine să-i dau un bilet pentru Casa de Comenzi! Te duci tu la Georgică şi nu apelezi la mine?! Dacă noi nu ne ajutăm! 
  
-Mulţumesc, dragă Georgescule! Ştiam eu că eşti amabil, dar nici chiar aşa. Te sărut, pa! 
  
-Auzi? Te servesc că eşti un băiat bun, de-al nostru! Apropo! Îl cunoşti pe doctorul Ketangiu? Ştiu că eşti în relaţii bune cu el. Fă-mi, te rog un serviciu! Roagă-l s-o primească pe cumnată-mea. Are o problemă complicată…Ştii…Ca femeile…Şi doctorul ăsta este un kentangiu de mare calibru. La el nu ţine cu două-trei pachete. Başca, darul cel mare. 
  
-Ei, lasă! Chiar nu mai ai tu acolo la rezerve câteva cartuşe pentru domnu’ doctor? 
  
-Măi, se pare că n-au mai sosit vapoarele şi…nimeni nu mai mişcă. Uite-aşa, mi s-au epuizat rezervele. Dar eu te-am rugat să mă serveşti numai dacă poţi. Nu te oblig. Ştiam că-l cunoşti, pa! (telefonul se-nchide brusc). 
  
-Auzi, tâlharul! El, nu mai are kent! Dacă i-am cerut măsline…Dacă nevastă-mea vrea măsline…Dar, ce pot să fac?..Hai, la domn’ doctor! (formează un număr): 
  
-Alo, domnu’ doctor? Să trăiţi! 
  
-Bună, dragă! 
  
-Cred că m-aţi recunoscut. Vă cer scuze pentru deranj! Vin la dumneavoastră cu o rugăminte. Să vedeţi…O cunoştinţă de-a mea…cu o complicaţie… 
  
-Aaa, ştrengarule, te ţii de pozne!? La vârsta dumitale…Ha, ha, ha! 
  
-Nu e chiar cunoştinţa mea…Adică, a…mea. Şi…a mea. 
  
-Lasă, dragă, nu te mai codi, că vreau s-o cunosc şi eu. 
  
-Nu, domnu’ doctor, nu e ce vă-nchipuiţi, e vorba de altă complicaţie. 
  
-Ce complicaţie, domnule? 
  
-Păi, asta e, s-o vedeţi dumneavoastră. 
  
-Uite,dragă, eu mă grăbesc că am operaţie. Trimite-o la mine cu un bilet din partea dumitale şi…nu-i nicio problemă. Doar…ne cunoaştem. 
  
-Vă mulţumesc din suflet, domnu’ doctor! Ştiam eu că nu mă refuzaţi. Să trăiţi! 
  
-Pa, dragă! A, era să uit. Fii drăguţ şi trimite-mi un băiat de-al dumitale să-mi verifice maşina. Nu ştiu ce are la carburator. 
  
-Domnu’ doctor, eu nu sunt director la Auto-Service. 
  
-Nu? Scuză-mă, dragă! Dacă nu poţi… 
  
-Ba, pot, domnu’ doctor! Se poate? Am relaţii. Unde-aveţi maşina? 
  
-Aici la spital. Cheile sunt la sora Maria. Eu mă grăbesc, intru-n operaţie. Pa, dragă, pa! (închide telefonul). 
  
-Sora Maria!? Hmm!Simpatic, domnu’ doctor! Şi-mi spune mie că…la vârsta…Dar, ce să facem? Trebuie să reparăm la sora Maria. (formează un număr). 
  
-Alo, tovarăşul Şaibă? 
  
-El! 
  
-Aa! Să trăiască tovarăşul şef al celui mai mare atelier de reparaţii din… 
  
-Lasă, bă, sorcoveala, că mai e până la Anul Nou! De ce mă deranjezi la ora asta? 
  
-Ascultă, măi tovarăşe! Trebuie să sprijinim medicina oraşului… 
  
-Ce vorbeşti, dom’le? 
  
-Domnu’ doctor Ketangescu are operaţie. Şi, maşina defectă. Trimite un băiat de-al tău la spital, la… 
  
-Sora Maria? Mă, tătuţă, mă! Află că medicina oraşului s-a cocoţat pe umerii mei, cu tot kentul vostru. Da’, nu-nţeleg de ce te ocupi tu de maşina lu’ sora Maria…ă-ă…vreau să zic, a lu’ dom’ doctor. Nu putea să-mi dea dânsul un telefon? 
  
-Mă, fii băiat deştept! Nu pe dom’ doctor serveşti, ci pe mine. 
  
-Ee, asta-i altceva. Pentru că…te cunosc şi…mă cunoşti…Nicio problemă! 
  
-Te sărut, dragul meu! Ştiam eu că eşti băiat bun. Te pup de o mie de ori! 
  
-Lasă-mă, cu pupăceniile tale! Nu-i nevoie. Mai bine, fă-mi un mic serviciu! 
  
-Aoleu, ce serviciu? 
  
-Tu îl cunoşti pe Sucitu…Profesorul de matematică, mă! Am băiatul la el şi îl persecută mereu cu note proaste. Roagă-l tu să mediteze băiatul! Să-l pregătească…în mod special. Că…şi eu voi fi receptiv la cerinţele exigente ale dumnealui. 
  
-Bine,dragă, asta-i problemă? Sigur că se face! Te sărut, pa! Mormăie: al dracului Şaibă! Să pun eu obrazul, ca să-i treacă clasa golanul. Dacă am vrut măsline, hai să…medităm băiatul! 
  
(formează alt număr): alo?! Domnu’ profesor Sucitu? 
  
-Chiar el! Aa, să trăiască cel mai mare constructor al socialismului din oraşul nos… 
  
-Lasă, dragă, sorco…lasă! Uite de ce te deranjez. Ştiu că eşti cel mai bun profesor. Amicul meu, tovarăşul Şaibă de la Auto-Service, are băiatul la dumneata şi vrea să il pregăteşti aşa…mai special, ca să nu…mă-nţelegi. Tov Şaibă face orice sacrificiu când e vorba de matematică. 
  
-Mă simt jignit că tovarăşul Şaibă nu a apelat direct… 
  
-Nu, dragă! Dacă rezolvi problema asta, pe mine mă serveşti, nu pe el. Poţi să faci ceva? 
  
-Se poate să vă refuz, domnule di-rector! Chiar mă gândeam să vă dau un telefon. Am şi eu o problemă. Mă pregătesc pentru grad şi…dumneavoastră îl cunoaşteţi pe tov inspector Soreanu. E cam al dracului şi mă tem să nu…Dacă aţi sta de vorbă cu el, ar putea să dea un calificativ rezonabil. 
  
-Nicio problemă! Tocmai pe dumneata să nu te sprijin? Tânăr, talentat, de perspectivă…Pa! 
  
Formează alt număr, mormăind: trebuie să sprijinim matematica, tovarăşi! Tinerii superdotaţi… 
  
-Alo, tovarăşul Soreanu? Ce mai faceţi? Tot cu educaţia, cu inspecţiile? Mereu cu probleme… Apropo! Iertaţi-mă că vă deranjez. Ştiţi…profesorul Sucitu…de matematică…Îl cunoaşteţi. Este un adevărat talent. 
  
-Mai sunt şi alţii. 
  
-Dar ăia sunt recunoscuţi, şi-au luat gradul. Chiar mai multe. Or, profesorul Sucitu trebuie sprijinit. Ştiţi, că şi dumneavoastră aţi fost sprijinit…dacă…vă aduceţi aminte. 
  
-Sucitu nu are nevoie de sprijin. Este un profesor bun. Va lua gradul. Mai ales că mă rugaţi şi dumneavoastră, sigur va lua gradul. Vă asigur că voi face totul ca omul nostru să fie gradat. Pot eu să vă refuz? Tocmai pe dumneavoastră care aţi fost lăudat de tovarăşul prim-secretar în plenara… 
  
-Ei, lăsaţi!...Am şi eu meritele mele. 
  
-La care îndrăznesc să apelez şi eu. 
  
-Aoleu şi dumneavoastră? 
  
-Am o mică rugăminte. Dacă vreţi să interveniţi la tovarăşul prim-secretar cu o chestie. 
  
-Nu, nu! Ce chestie? Ce credeţi că pot să mă duc la tovarăşul prim-secretar cu tot felul de chestii, cu interese particulare? Cu fitile? 
  
-Stai, domnule, nu te enerva! Este o problemă în care am dreptate. Ascultă!.. 
  
-Dacă ai dreptate, de ce nu te duci dumneata la el? Să fiu eu bumbăcit în locul dumitale? Umblaţi toţi cu intervenţii, cu relaţii! Peste tot, numai cu relaţii! 
  
-Iată uite cine vorbeşte! N-ai intervenit dumneata pentru Sucitu? Este al patrulea telefon pe care îl primesc pe ziua de azi. Faceţi cu toţii presiuni asupra mea. Nu ştiam că profesoraşul face parte din clanul vostru. Ei, lasă, că îl aranjez eu. O să vadă el grad…Mafioţilor! Caracatiţe nenorocite! 
  
-Caracatiţe? Mafi-oţi? Alo,alo! Na, că a-nchis! Auzi, domnule, mafioţi!! Eu, mafiot!! De ce i-am dat telefon ăstuia? Chiar. De ce dau eu telefoanele astea? La doctor, pentru doctor, pentru Georgică, sora Maria…Ce caut eu în mocirla asta unde mă sufocă, vorba ăstuia, caracatiţa? Ce caracatiţă?..Şi pentru ce? Pentr-un kil de măsline? Măsline pentru revelion?.. Nu-mi trebuie! Nimic, nimic, nimic!.. Scoveergi! 
  
Năstase MARIN 
  
Galaţi, octombrie 1982 
  
Referinţă Bibliografică:
UN KIL DE MĂSLINE / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1436, Anul IV, 06 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!