Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Fenomenul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fenomenul „ŞAISPREZECE NOIEMBRIE” sau „Trezirea la democraţie” 
  
Toată lumea s-a întrebat la sfârşitul zilei de 16 noiembrie 2014: ce s-a întâmplat cu poporul român? Lumea politică românească a fost derutată de rezultatul votului, iar străinii au fost uimiţi când au văzut pe români stând la cozi interminabile, chiar şi zece ore, în unele locuri în ploaie şi frig. Pentru ce? Culmea, să voteze! Lumea fusese obişnuită cu acest neam blajin, tolerant, că suportă cu stoicism nedreptăţile, chiar şi samavolnicii, uneori jigniri şi umiliri care i le aduceau străinii, unde executau fără să crâcnească munci penibile pe bani puţini. 
  
În ţară, oamenii politici îi ştiau răbdători şi uşor de manipulat, amăgiţi cu pomeni electorale, obţinându-le cu uşurinţă voturile. Şi acum?... Este drept că,uneori, aceşti blajini mai răbufneau prin demonstraţii de stradă, luând în coarne guvernul sau chiar pe şeful statului, atunci când îi supărau. La furie îi tăbârceau până îi scoteau de pe scena puterii pe cei consideraţi vinovaţi. În locul celor plecaţi intrau ceilalţi, din opoziţie, care le confiscau supărarea. Iar politrucii prezentau supărarea poporului ca pe o victorie a lor, continuând sub altă formă politica predecesorilor de spoliere şi dispreţ faţă de masele populare. Cât priveşte pe demonstranţii protestatari, datorită cărora preluaseră puterea, noii politruci cocoţaţi în scaunele deciziilor, în cel mai bun caz îi uitau, fără să le pese de revendicările lor. Îi amăgeau cu promisiuni, lăsându-i să protesteze din când în când, spunându-le că acesta este dreptul lor democratic pe care-l respectă. Erau convinşi că trebuie lăsată mămăliga să explodeze periodic, ca ei să-şi vadă liniştiţi de afaceri. Însă acum…mămăliga a explodat la vot, contrar aşteptărilor. 
  
Să vedem ce s-a întâmplat cu această mămăligă, care a răsturnat toate calculele hârtiei: 
  
-după lunga perioadă de întuneric comunist, când a ieşit la limanul democraţiei, în mentalitatea sa era fixată gena istorică a „tătucului conducător”. De atâtea secole era condusă de voievozi şi domnitori. O perioadă, istoric relativ scurtă, a gustat şi din democraţia cu parlamentari care s-au bălăcit ca şi astăzi, în mocirla corupţiei. De aceea, populaţia acestui neam, dintotdeauna şi-a dorit un conducător AL EI; votat de EA, care să-i îndeplinească dorinţele. Da, aşa a fost învăţat poporul român! Să fie condus de un om drept, cinstit şi înţelept, curajos şi demn, dar subordonat numai LUI, care să-i respecte drepturile, libertăţile şi, mai ales, să le reprezinte în faţa tuturor, INTERESELE. 
  
De aici confuzia atâtor „filosofi” şi „prooroci” care au considerat că poporul român este un „stupid peuple”. Alţii au considerat că democraţia românească este „originală”, ghilimelele dându-i un sens peiorativ. Greu de priceput poporul român, dacă nu-i cunoşti istoria! Din păcate, nu se poate afirma că politicienii noştri nu au cunoscut-o. S-ar putea să-i fi cunoscut firea, dar au încercat să-l adoarmă cu abile cântece de leagăn mincinoase, în care torceau promisiuni duioase, împletite cu denigrările adversarilor politici, că…le-au lăsat „dezastruoasa moştenire”, imposibil de remediat într-un singur mandat. Apoi, politicienii noştri au ştiut că poporul nostru vrea să fie condus BINE, ca să trăiască BINE. Pe canavaua acestor dorinţe le-au brodat politicile mincinoase, BINELE înţelegându-l pentru ei şi ai lor, nu pentru popor. 
  
Din nefericire, toate partidele au adoptat această tactică, în care, aşa zisele principii şi obiective erau aceleaşi, nuanţate abil în coloraturile lor politice. De aici a apărut traseismul politic, practicat fără jenă şi mustrări de conştiinţă, pentru că, în realitate, aşa zisele principii şi obiective erau mincinoase, doar vopseaua politică a respectivului partid, le dădea acele străluciri de curcubeu, spre extazul fraierilor creduli şi visători. 
  
Însă, există o zicală românească: toate, până în trei ori! Marea greşeală a politicienilor a fost când au crezut că poporul doarme şi atunci le-au transformat imnul naţional în cântec de leagăn mincinos, pentru a-şi continua nestingheriţi fărădelegile (deşteaptă-te române!...) 
  
Plecând de la aceste stări de fapt, să vedem ce s-a întâmplat pe 16 noiembrie, după cel de-al doilea tur de scrutin? Se ştie cum a decurs primul tur, când Ponta spulberase puzderia de candidaţi, iar al doilea pretendent la preşedinţie păstra distanţa la mai mult de zece procente. În euforia sa, încrezător că poporul este o masă amorfă de alegători, Ponta şi-a permis să o „modeleze” în procente zdrobitoare împotriva contracandidatului său. Cu emfază, şi-a permis să ceară liderilor de partide învinşi, procentele lor, folosind un troc murdar: îmi dai alegătorii tăi, îţi dau ceva firimituri de putere, în cuantumul procentelor cedate. Adică, în 
  
mintea acestor politicieni mizerabili, votanţii lor nu erau oameni, ci nişte fracţii de procente, necesare cumpărării unei ciosvârte de putere. Scandalos dispreţ! De unde principii politice şi respect faţă de alegători? Aroganţă imbecilă, care a înfuriat votanţii împotriva acestor traficanţi de procente. Şi mânia lor a mocnit până în turul doi când i-au pedepsit cu ştampila de vot. 
  
În dispreţul lor faţă de blândul popor, comersanţii de „Putere” nu şi-au închipuit că acest uriaş, ameţit cu minciuni găunoase, se poate trezi din „somnul cel de moarte” şi să arunce în ei cu ştampila. 
  
De fapt, dispreţul lor era manifestat încă de la mega-lansarea în campania electorală în care creaseră imaginea învingătorului sigur („ţineţi minte trei cuvinte!..”). De aceea, la sfârşitul turului unu, cu aceeaşi aroganţă insuportabilă, premierul „devenit” preşedinte, înainte de sfârşitul alegerilor, şi-a permis tranzacţionarea şi a postului de prim-ministru pus în locul lui. Troc făcut tot la târgul murdar de putere: funcţie, contra alegători cedaţi. Nu şi-a închipuit că obrăznicia poate fi pedepsită de mânia celor jigniţi, cărora le solicita votul, cu „mândria sa de român”. Dacă era aşa de mândru cu ei, de ce-i dispreţuia? 
  
Prin pomenile electorale şi atragerea în campanie a clerului ortodox, a jignit un mare segment din electorat, de oameni oneşti de alte confesiuni, dar tot cetăţeni români, discriminaţi.De asemenea a supărat şi pe majoritatea românilor ortodocşi, jigniţi la rândul lor, de astfel de gesturi politice, când minţi că vei fi preşedintele care uneşte (pe cine?). Nu şi-a dat seama că românii „cei mândri” altceva aşteaptă de la viitorul lor preşedinte. 
  
Nu în ultimul rând, poporul român a fost nemulţumit de proasta organizare a alegerilor din diaspora, când s-a creat impresia că românilor din străinătate li se fură dreptul de a vota, ori era o încercare de obstrucţionare a exercitării acestui drept constituţional. Acest fapt a jignit şi înfuriat chiar şi pe fraţii lor din ţară. Or, pentru turul doi, guvernul nu a înţeles prioritatea rezolvării acestei probleme. Premierul candidat a considerat că nemulţumirile celor din diaspora reprezintă o manevră a contracandidatului său. De aceea s-a făcut că rezolvă problema, în loc să elimine acest focar de mânie populară, printr-o simplă ordonanţă de urgenţă. 
  
De fapt, din beţia prezumtivei victorii „sigure”, nu putea să-şi dea seama de greşelile menţionate mai sus. Se vedea încununat cu laurii de preşedinte peste un popor minţit şi manevrat cu abilitate. Văzuse că nu crâcneşte atunci când îi pune-n cârcă noi taxe, chipurile, spre „binele” lui. Pe de altă parte, devenise cloşcă de penali, care îl doreau preşedinte protector, să-i scape de nesuferitele gratii. 
  
Dar rezultatul scrutinului doi al alegerilor nu trebuie considerat neapărat o victorie a lui Klaus Iohannes, ci mai degrabă o pedepsire a lui Victor Ponta de către poporul mânios, pentru lanţul de greşeli şi desconsiderare a sa, popor minţit şi manevrat cu abilitate. Cu această tactică poţi înşela un om, un grup de indivizi, dar nu un popor, în majoritatea sa. Mai ales când îl înfurii cu dispreţul tău, cu vorbe mincinoase şi cu atitudinea de cloşcă a răufăcătorilor. 
  
Dincolo de greşelile premierului şi ale susţinătorilor săi, votul românilor a semnalat clasei politice autohtone, dar şi întregii lumi, că s-a trezit la democraţie. La furie, românii şi-au dat seama că puterea lor stă în voturile lor unite. Numai aşa puteau să pedepsească pe mincinosul premier şi gaşca de politicieni corupţi, mincinoşi şi aroganţi, care au sfidat pe cei care-i votează, urmărindu-şi doar interesele de îmbogăţire. 
  
Românii au dovedit încă o dată că nu sunt xenofobi, că patriotismul lor nu înseamnă ură faţă de etniile conlocuitoare sau de alte confesiuni. Pentru ei, important este ca oricare cetăţean al României trebuie să iubească această patrie numită România şi pe locuitorii ei, pe care să-i servească cu cinste, pricepere şi devotament. De aceea au ales un sas, având în vedere bunul renume al acestei etnii, în ceea ce priveşte seriozitatea, vrednicia, cinstea şi priceperea, calităţi de care au dat dovadă de-a lungul veacurilor de convieţuire pe meleagurile noastre. În acest sens există şi o zicală românească: dacă n-ai un cap de neamţ, să-ţi cumperi. Deşi…istoria românilor are şi alte experienţe cu nemţi. Dar…haideţi să avem încredere în înţelepciunea populară! 
  
Trezirea la democraţie a românilor ne-a adus mai multe învăţăminte, atât pentru popor, căt şi 
  
pentru întreaga clasă politică: 
  
-cetăţenii atât din ţară, cât şi din diaspora, şi-au dat seama că nu rezolvă problemele ţării cu lehamitea faţă de politicienii infractori, nici cu tânguieli, cârteli şi înjurături pe marginea şanţului, sau la cârciumă, ci prin mobilizare şi participare efectivă la putere, conştientizând că asta se realizează numai cu forţa votului lor, atunci când sunt uniţi. Că vocea lor se face auzită de politicieni numai când aplică ştampila pe buletinul de vot, nu după cum li se dictează prin pomeni electorale şi promisiuni deşarte, ci după cum le spune intuiţia lor înţeleaptă. 
  
-că nu trebuie să asiste pasivi la circul politic, întreţinut de o parte din media, prezumtiv „ortodoxă”, lăsându-se manipulaţi de abilitatea politicienilor şi de aşa zişii „lideri de opinie”. Că trebuie să gândim, cum se spune, cu capetele noastre, adică să pătrundem dincolo de vorbăria cvasi competentă a „specialiştilor” politici, ţinând cont de bunul simţ şi înţelepciunea populară. 
  
-nu în ultimul rând, trebuie să urmărească modul în care cel investit de alegători ca preşedinte se ţine de cuvânt şi realizează acel …lucru bine făcut. Că ne-a mai promis unul că vom trăi bine şi cunoaştem cum s-a „străduit” în acest sens. 
  
-dacă s-au trezit la democraţie şi au învăţat să rezolve problemele cu instrumentele acesteia, apoi să-l urmărească tot timpul cu mare atenţie pe cel ales, arătându-i calea dreaptă cu demonstraţii paşnice, fără răzvrătiri anarhice, brutalităţi gratuite şi incidente regretabile, provocate uneori chiar de instigatori diversionişti, plătiţi să deturneze mesajul popular şi natura demonstraţiei. 
  
-desigur şi clasa politică trebuie să înveţe adevărata democraţie şi scopul ei de a servi poporul, nu să-l mintă cu promisiuni demagogice. Se pare că ceva au înţeles şi politicienii în urma fenomenului „16 noiembrie”. Dea Domnul să-şi schimbe complet atitudinea, dovedind prin comportamentul lor că sunt cu adevărat în slujba poporului, nu a oligarhilor mafioţi. 
  
-sperăm că s-au trezit şi cancelariile puterilor lumii, văzând în poporul român un partener serios, plin de mândrie şi demnitate de ale cărui interese trebuie să ţină seamă. În acest sens se poate spune mai mult, dar prefer să tac, în speranţa că nu va fi cazul unor vorbe-n plus. 
  
Năstase MARIN 
  
Galaţi, noiembrie 2014 
  
Referinţă Bibliografică:
Fenomenul 16 NOIEMBRIE sau Trezirea la democraţie / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1427, Anul IV, 27 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!