Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

TUNARII-4-ultimul fragment
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
--Ce-ai făcut măi, omule? Cum ai intrat în blestemata asta de groapă? 
  
Şi Mototolea îi povesti bătrânului, cu lux de amănunte toate păţaniile prin care a trecut. Moş Ion îl privea cu milă când povestea şi-i spuse uimit: 
  
--Ce porci, măi omule, că baba Maria de la casa aia, merge în două bastoane şi are doar vreo cinci-şase găini. I-am dat eu acum o lună câteva coşuri de porumb, ca să aibă cu ce le hrăni. Nici pomeneală de porc. 
  
Mototolea rămase cu gura căscată şi îngăimă moale: 
  
--Poate, vecinii ei… 
  
--Fii serios! N-are nimeni de vânzare porci pe la noi! Că noi…cu livezile, păşuni… Porumb, foarte puţin. Cumpărăm de la câmpie, de prin părţile voastre. Am auzit eu pe unul, acu’ două zile că vrea să-şi vândă porcul. Dar, nemernicul , cerea 50 de mii pe kilu’ în viu. 
  
Iar a rămas Mototolea cu gura căscată: 
  
--Cinci zeci? Păi, în părţile noastre e mai ieftin. Şi ţiganii, ce informaţii or fi avut? 
  
Moş Ion îl privi cu milă: 
  
--Lasă dumneata afacerea! Stai puţin să văd de ce întârzâie flăcăii! 
  
Deşi vârstnic, Moş Ion era încă verde. Înalt, spătos, îmbrăcat curat, cu pantaloni albi, strânşi pe picior, căciulă albă, miţoasă şi palton scurt de dimie îmblănită, urcă scările cerdacului şi intră în casă, unde cei trei, cu ochii lucind, încă se mai certau pe procente. 
  
--Bine, mă, cât mai discutaţi, cât vă mai certaţi, când omul ăla aşteaptă să-l scoateţi din apă? 
  
--Dă-l în mă-sa! rânji Vasile Curcă. Dacă ieşea cu banu’ de la început, poate făceam ceva. Acu’, să aştepte, până facem socotelile. 
  
Moş Ion rămase cu gura căscată şi cu căciula în mână, mormăind derutat: 
  
--N-am înţeles! Adică…i-aţi cerut bani? 
  
Cei trei începură să râdă cu hohote. Iliuţă îl întrebă: 
  
--Ce-ai rămas ca la dentist, nea Ioane? Afacerile sunt afaceri! 
  
--Ai rămas în urmă cu tehnica! râse şi Vasilică. 
  
--Bă, tată, sări şi Floricel, dacă nu te pricepi, stai în banca ta! 
  
Şi flăcăii continuară să râdă, fapt ce îl înfurie pe moş Ion, care urlă cu voce tunătoare: 
  
--Bââăăă! Orătănii nenorocite! Cum de vă mai rabdă pământul? Aţi uitat să fiţi oameni, mă? 
  
Urletul şi fulgerele din ochii lui moş Ion spulberară zâmbetele de pe feţele celor trei, care amuţiră şi înţepeniră, ca nişte statui. Erau total anesteziaţi şi lipsiţi de voinţă. Doar Vasilică îngăimă speriat: 
  
--Ce te bagi în afacerile noas?.. 
  
--Bââăăă! Repetă urletul moş Ion. Nu mă face să-ţi scap un dos de labă în afacerea…Doamne, iartă-mă, că m-am înpărtăşit! Şi copiii ăştia… 
  
--Am să te spun lu’ tata, scânci Iliuţă. 
  
--Să mă spui, mă ghiorlane, dar nu mai înainte de a-ţi arunca în dovleacul ăla găunos câţiva pumni. Să ştie şi taică-tău ce lighioană eşti. Gata, bătu din palme moş Ion, echipaa-rea! Adu, Floricele, pantaloni vechi, cizmele de cauciuc, să ne pregătim cu toţii! 
  
--Dar să ştii că eu nu aduc tractorul, mormăi Iliuţă. 
  
--Nici nu ţi-am cerut, deşteptule! spuse moş Ion, în timp ce se schimba. Apoi, dădu comenzile, ca la armată, fără să lase loc de comentarii. 
  
--Hai, repede cu Floricel, luaţi cei trei dulapi din şopron şi benzile alea striate din tablă, de la 
  
grajd. Apoi, tu Florică, pune hamul pe cal şi ia crucea de la căruţă, cu frânghiile de la loitre! Mişcaţi-vă repede, repede, că… parcă sunteţi nişte mormoloci! 
  
Florică îndrăzni timid 
  
--Tată, crezi că bietul cal va… 
  
--Taci şi execută! i-a retezat-o scurt moş Ion. Leagă frânghiile de bara din spate, iar noi, ăştia trei, ridicăm roţile cu dulapii şi introducem tablele. 
  
--Dar se murdăresc, tată! se smiorcăi Floricel. 
  
--Taaci, puturosule! Toată vara te-am rugat să aduci câteva căruţe cu pietriş, să umpli groapa. Eu am vorbit, eu am auzit. 
  
--Asta-i treaba primarului, a sărit Vasile Curcă. E domeniu public, el trebuia s-o umple, că d-aia l-am ales şi plătim impozite. 
  
--Voi şi impozite? Hai, aici în spate, cu dulapii! Ne opintim la comandă, odată cu calul. Hai, acumaa! Hoop! 
  
După mai multe încercări şi eforturi ale bietului căluţ, biciuit de Floricel, reuşiră să-l scoată din groapă pe amărâtul de Mototolea. 
  
--Mulţumesc, bă, fraţilor! plângea bietul Trache. Să vă dea Dumnezeu sănătate şi noroc. Cât mă costă, unchiule, oboseala căluţului şi a dumneavoastră? 
  
Cei trei se uitară întrebători la moş Ion. Însă acesta dădu din mână: 
  
--Lasă, omule, mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ai scăpat! Ţi-o fi foame sau sete? Hai să te ospătăm şi noi din ce avem! 
  
--Nu, unchiule! Am pachetul neatins, că n-am putut să mănânc de griji. Vă mulţumesc din suflet că m-aţi salvat! Dar…aş vrea să mă duc după ţiganii mei, să văd ce au făcut. 
  
--Du-te, omule, acasă şi lasă-i în grija Domnului! Dacă nu s-au interesat de dumneata până 
  
acum, nu este cazul să te mai interesezi de ei. Cine ştie pe unde or fi în momentul acesta. 
  
--Dar, poate au găsit porci şi… 
  
--Aoleu, măi omule, măi, ce ţi-am spus eu? Mi-am bătut gura degeaba? 
  
Mototolea îl privea cu faţa sa de bovină disperată, parcă i-ar fi căzut tunul mult visat în băltoaca din care ieşise. 
  
--Aşa-i, începu să facă scheme cu sughiţuri Mototolea, dacă aşa a fost să fie…Totuşi, cum să vă mulţumesc, bă, frăţiorilor? 
  
--Du-te, omule, în drumul tău! insistă moş Ion cu milă, văzându-l cât de jalnic este. Dacă vrei să ne mulţumeşti, ajută-i pe cei întâlniţi în cale. Şi în caz că îţi cer ajutor, ajută-i! Bătrâni, copii, soldaţi, oameni sărmani, du-i cu maşina unde-ţi cer şi nu le lua bani, că şi ei sunt nişte prăpădiţi. 
  
După ce a plecat Mototolea, Vasile Curcă nu se lăsă până nu i-o trânti bătrânului: 
  
--Bă, da’ fraier mai eşti, moş Ioane! Crezi tu că nemernicul ăsta de nătăfleţ n-o să le ceară, sau va refuza banii de la sărmanii pe care îi ia pe drum? Păi ce, el n-are cheltuieli cu benzina? Habar n-ai de economia de piaţă! Tot mai crezi că oamenii sunt fraieri ca tine? 
  
--Ce să fac, mă, Vasilică? Tot mai cred, şopti moş Ion, cu ochii pierduţi după maşina lui Mototolea. 
  
Năstase Marin 
  
Galaţi, decembrie 2008 
  
Referinţă Bibliografică:
TUNARII-4-ultimul fragment / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1419, Anul IV, 19 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!