Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Fragment 2- TUNARII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
S-a urcat repede în maşină, lăsând pe ţigani cu gura căscată. Bucuros, a cumpărat o sticlă de şliboviţă şi când a sosit acasă, madam Firuţa a fierto. 
  
--Şi zici că ai dat tunul, eroule? i-a spus, sorbind tacticos fiertura îndulcită şi pipărată. Mototolea, răsturnat pe canapea şi cu picioarele ridicate pe un scăunel, mustăcea, sorbind încet din păhărel: 
  
--Semitunul! Adică, ce zic eu semitun? Sfertitun, mamă! Că eu am planuri mari cu tunul acesta. Vrei să afli planul meu de afaceri? 
  
--Auzi la domnul capitalist, se minună madam Firuţa. Planul de afaceri. Ia spune, eroule! 
  
Tot mustăcind, eroul sorbea fiertura cu un aer de om plictisit: 
  
--Tu crezi că eu fac drumul ăsta, numai pentru cele patru amărâte de milioane? Eu vreau capital, mamă, nu mă încurc cu firimituri. Mai întâi, în drumul ăsta, vreau şi eu să cumpăr doi porci. Din primul tun, am făcut socoteala, scot vreo şapte-opt milioane. P-ormă, la următorul drum, nu mai iau ţiganii, că-mi fac relaţii printre gospodari. Atunci cumpăr vreo cinci porci şi îmi dublez capitalu’. Ai înţeles?Şi, după ce am făcut capitalu’, pot să gândesc şi planu’ de afaceri? Pot! 
  
--Ce afaceri? a întrebat doamna Mototolea, uluită de talentul financiar al scumpului ei soţior. Sorbind calm din pahar şi cu priviri plictisite în tavan, „finanţistul” Mototolea spuse : 
  
--Când ai capital, mamă, poţi face orice afacere. Esenţa capitalismului este capitalul. Ai capital? Eşti mare! N-ai capital? Eşti zero! Un mare zero prin care toţi privesc ca printr-o gaură. Planul de afaceri? Scârţ! Un moft cu care se ocupă specialiştii, economiştii, băă! Le dai şi lor banu’ să mănânce o pâine. Dar eu nu le dau nimic, pentru că la planuri de afaceri sunt doctor. Ştii câte idei am în cap? Îmi sfârâie căpăţâna, mamă, îmi sfârâie căpăţâna! 
  
Coana Firuţa îl asculta uluită. Emoţionată, exclamă: 
  
--Mă Tricuţă, mamă, ştii ce am crezut eu despre tine până acum? 
  
--Ce-ai crezut, mamă? Da să-mi spui sincer! 
  
--Sincer, sincer? 
  
--Sincer, mamă! spuse Mototolea tot atât de nepăsător, mai turnându-şi încă un păhărel. Nu mă supăr deloc. 
  
--Eu am crezut, încă de când m-am măritat cu tine, că eşti… un dobitoc. Ei şi ce, mi-am zis, este dobitocul meu drag şi fac ce vreau cu el, pentru că îl iubesc. Însă, abia acum observ că tu eşti un dobitoc genial. Nimeni nu şi-a dat seama cât geniu ai tu. Dar, n-ai avut noroc, mă! A, nu! Să nu crezi că n-ai avut noroc cu mine! Am spus aşa…noroc, în general. Însă, întrevăd că în urma acestui tun, va ploua şi peste noi cu noroc. 
  
Tricuţă jubila, sorbind radios din ţuiculiţa fierbinte. După câteva sorbituri, madam Firuţa continuă: 
  
--Am o mare îndoială, mă, Tricuţă. Mi s-a înfipt ca un cui în ceafă. Dar, dacă ţiganii se reped la tine, te ciomăgesc, îţi iau ultimul bănuţ şi-ţi dau cu şutu’-n fund? Sau, mă rog, îţi fură maşina sau bateria. Că ţiganu’, n-alege. 
  
Mototolea zâmbi superior, tot cu ochii în tavan: 
  
--Vezi că nu gândeşti? Păi, ţiganu’ e negustor, fă! El vrea, ca şi mine, să dea un tun cu porcii, nu cu o baterie de maşină. Apoi, în caz că îl paşte păcatu’ să se dea la mine…ştii brişca aia pe care o folosesc vara la pepeni? O port mereu cu mine. Să-ncerce! Ştii cum îl înţep?..Măă, şi este ascuţită brişca mea!..Vrei să ţi-o arăt? 
  
--Lasă, mă! râse Firuţa, amuzată de brişca lui Tricuţă. Acum observ că marile genii ale omenirii au fost oameni mici. Bunăoară Napoleon, Ştefan cel Mare şi alţii… Mici şi curajoşi. 
  
--Aşa ca mine, se umflă în pene cocoşul Trică. Însă, mamă, trebuie să-mi dai două milioane de la rezervă. 
  
--Care rezervă? sări îngrijorată Firuţa. Vrei să investeşti planetarele? Exclus! Nu atinge Fondul de reparaţii! 
  
--Atunci, dădu din cap Tricuţă, tu vrei să fac din rahat bici şi să pocnesc din el? 
  
Până la urmă, madam Firuţa se lăsă convinsă de micuţul său geniu financiar, că banul trebuie să circule, dacă vrei să se înmulţească. Şi îi dădu cele două milioane economisite, numai ea ştia cum. 
  
Pe la trei noaptea, Mototolea i-a trezit pe ţigani, care se aruncară bezmetici şi cu ochii cârpiţi pe banchetele maşinii. Demară în viteză, strigând la ei: 
  
--Cu suta vă duc, băă, cu suta! 
  
Într-adevăr, şoseaua era liberă, dar nu se zvântase. Însă Mototolea, cu experienţa de taximetrist, reuşea s-o strunească pe bătrânică şi s-o biciuiască atât cât trebuie. Era o noapte sticloasă, cu un cer plin de stele, din care picura un geruleţ pişcător dar şi un şuvoi de energie, care umplea inimile celor din maşină cu speranţe şi bună dispoziţie. 
  
--Ai să vezi, omule, că reuşim, bălmăjea mereu mustăciosul de lângă el. Ai să vezi că ne merge din plin. 
  
--Sigur că reuşim, îi ţinea hangul Mototolea. De asta să fii convins! 
  
Cu aşa bună dispoziţie, nici nu au băgat de seamă când au trecut de Târgovişte, că se luminase demult, însă o ceaţă deasă le dădea impresia că tot mai era noapte. Ţiganii, deşi se lăudau că ei cunosc la perfecţie satul cu porcii ieftini, mai mult l-au încurcat pe Mototolea, care tot îi întreba: 
  
--Spuneţi, bă, cum se numeşte satul cu porcii? Aţi mai fost pe-acolo, sau nu? 
  
--Haoleu, şefu’! îl cunoaştem ca pe…De câte ori n-am fost noi p-aicea… 
  
--Băă, voi sunteţi surzi? Cum îi zice satului? 
  
--N-are importanţă, spuse mustăciosul. Este-n drumul nostru, mergi înainte! 
  
Lui Mototolea i se scurseră pe şira spinării nişte broboane de îndoială. 
  
--Băă, unde mă duceţi voi? De ce m-am luat eu după nişte hăbăuci? Opri maşina. Mustăciosul deschise portiera, se uită în peisajul pâclos un minut şi ceva, apoi îi spuse calm lui Mototolea: 
  
--Nu te speria, omule, că noi ştim unde ne ducem! Hai, porneşte, că am văzut nişte babe cu lumânări în mână! Astăzi e duminică şi se duc la biserică. Dacă biserica e pe-aproape, acesta e satul! Îl ştiu foarte bine. De la biserică o cotim la stânga, până la o casă cu poartă verde. 
  
Apoi o luăm la dreapta pe o uliţă ce urcă la deal şi, în vârful dealului este casa gospodarului cu porcii. O casă arătoasă cu un cerdac frumos. Ştiu eu cum arată. Hai, dă-i bătăi! 
  
Încurajat de această descriere precisă, Mototolea porni. Într-adevăr, după o sută de metri se văzu în ceaţă turla bisericii. Mustăciosul spuse convins: 
  
--Uite biserica! Ţi-am spus eu că ştim unde mergem? Acum faci la stânga! 
  
Mototolea a mers o distanţă bună, până a văzut o uliţă desfundată, plină de hârtoape şi mocirlă. Maşina, e drept, obosită şi de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape şi noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârţâie şi să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: 
  
--Bre, da’ maşina matale boncăluieşte ca un cerb în călduri. 
  
Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: 
  
--Unde dracu’ este poarta verde că…de când mergem… 
  
Mustăciosul îl îndemna mereu: înainte, tot înainte! Mototolea a mers tot înainte până a ieşit din sat. A tras o înjurătură înfiorătoare, de au înlemnit ţiganii. Mustăciosul, o tot bâlbâia: 
  
--Cred că poarta era albastră. Şi, nu mai ţin minte…Trebuia s-o luăm la dreapta. Întoarce! 
  
Abia a-ntors maşina suduind amarnic (fir-aţi ai dracului de ţigani tâmpiţi!). Toţi tăceau mâlc, cu ochii spre porţile gospodarilor, până când rotofeiul din spate exclamă: uite poarta verde, dar este pe dreapta! Mototolea opri maşina şi-l dojeni pe rotofei: 
  
--Normal că e pe dreapta, tâmpitule, că acum ne întoarcem, nu mergem înainte. Dar, unde-i uliţa? 
  
Mustăciosul spuse foarte calm: 
  
--Mergi înainte, şefu’, că dăm noi şi de uliţă! 
  
Într-adevăr, găsiră şi o uliţă care urca la deal. Desfundată, cu şleauri adânci…Mototolea ezită să intre pe ea şi opri maşina: 
  
--Gata, fraţilor, aici mă opresc! Mergeţi pe jos la gospodarul cu porcii şi vă descurcaţi! 
  
Văzând cum arăta uliţa, ţiganii nu îndrăzniră să coboare din maşină direct în mocirlă: 
  
--Hai, mă, nene, păi de ce te-am plătit? 
  
--Nici un pas în plus, ţipă Mototolea, mă lăsaţi dracului cu porcii voştri! 
  
--Parcă ziceai că vrei să cumperi şi mata, rânji mustăciosul. Cine nu riscă… 
  
Mototolea înghiţi găluşca. De asta acceptase să facă drumul ăsta. Ca să dea şi el un tun. Şi acum, dă înapoi? Nu se poate! Cine nu riscă…Nu este el omul care să se lase învins tocmai acum. Nervos şi cu priviri oţelite, porni motorul şi demară în forţă,cu roţile pe coama şleaului, accelerând cu pedala la podea, să omoare motorul şi alta nu. Maşinuţa, cu tot arsenalul de piese hodorogite, se opinti cu toată forţa gâfâită a obositului ei motor. Cu trosnituri şi pocnituri ajunse până aproape în vârful dealului, când, deodată îi apăru în faţă o băltoacă aproape cât toată lăţimea uliţei. Nu mai putea fi evitată, nici ocolită şi nici maşina nu mai putea fi oprită, că nu s-ar mai fi urnit din acel loc. 
  
Mototolea închise ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. maşina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roţile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu acceleraţia, degeaba se opinteau jigăriţii de cai (ne)putere, că maşina devenise barcă pe valuri, nemişcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neştire pedala de acceleraţie, scrâşnind din dinţi şi mârâind, ca o placă stricată de gramofon: 
  
--Cine nu riscă, nu…cine nu riscă, nu…cine nu…nu! 
  
Speriaţi, ţiganii amplificară hărmălaia: 
  
--Haoleeu, haoleeu! Ce faci, dom’lee! Haoleeu, ne îneeci! Măiculiţăă, unde eşti? 
  
Mustăciosul încercă să-i liniştească: 
  
--Ho, mă, ho! A intrat omu’ la necaz,trebuie să-l ajutăm! Săriţi repede din maşină şi…să ne vedem de drumul nostru! 
  
Speriat că este părăsit, Mototolea ţipă la ei: băă, ce vreţi să faceţi? Mă lăsaţi aici? 
  
Mustăciosul îi spuse calm, ca să-l liniştească: 
  
--Lasă, omule, că tu ştii ce ai de făcut! Ne vedem la casa aia frumoasă, din capătul uliţei. Uite-o acolo! Hai, mă, că noi n-avem timp de pierdut! 
  
Staţi, băi, fraţilor, să mă împingeţi, să ieşim din groapă! Am venit împreună, mergem împreună! 
  
--Şefu, da’ n-a fost asta înţelegerea noastră! îi bătu obrazul mustăciosul. Noi te-am plătit să ne transporţi. Dacă nu mai poţi, ne pare rău, dar noi trebuie să plecăm, ca să câştigăm timp şi îţi uşurăm maşina, să ieşi mai repede de aici. Iar matale, nicio grijă, ca profesionist ce eşti, ai să scoţi maşina fără noi. Hai mă, că pierdem timpul! 
  
Cei de pe bancheta din spate săriră în băltoacă. Mustăciosul îi mai reproşă lui Mototolea: 
  
--Vezi, din cauza matale ne murdărim într-un hal fără de hal. La întoarcere îţi scădem din tariful stabilit. 
  
Şi se aruncă şi el în băltoacă după ceilalţi, strigând la Mototolea: 
  
--Grăbeşte-te, să nu întârzâi prea mult aici! 
  
Lui Mototolea îi venea să arunce cu ceva după ei. O rangă, manivelă, cricul, ceva. Dar nu avea nimic la îndemână. Îşi repezi căpăţâna în volan. Avea nevoie de ceva tare să-l lovească, să-şi spargă nenorocitul ăsta de cap genial. Cum nu prevăzuse acest risc? Dar… putea să-l evite, să nu rişte? Păi…cine nu…Ce tâmpenie! Auzi, cine nu riscă…Nu putea să stea naibii acolo jos şi să-l refuze categoric pe mustăcios? Cine nu riscă…Însă, cum voiai să dai tunul, dobitocule, dacă nu riscai? Dar, nu era mai înţelept să fi lăsat maşina acolo jos şi să fi urcat numai el până aici, la faţa locului? Nu ar fi văzut că nu se poate? Ar fi căutat altă soluţie. Acum caută un loc de dat cu capul, ca să găsească mintea românului, a de pe urmă. Ce-ar zice madam Firuţa acum:Trache,Trache, Trache, micul meu mare geniu, caută soluţia şi ieşi din rahat, nu te mai văicări atâta! 
  
--Cum, mamă? se pomeni că boceşte cu voce tare. Şi observă pe gardul din dreapta o căciulă cu doi ochi pişicheri care luceau lacom. 
  
Referinţă Bibliografică:
Fragment 2- TUNARII / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!