Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Fragment 2- CHIOŞCARII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
--Cum ai putut să fii aşa de idiot să-ncepi negocierea de la o sută de milioane? Nu trebuia să-i oferi nici măcar zece. Doar ţi-am spus să nu faci paşi fără comanda mea. Mâine te duci să-i spui că ţi-ai făcut socotelile şi nu-i dai mai mult de zece. Dacă vrea. 
  
--Şi dacă nu vrea, ce fac mamă? Nu-i mai cumpărăm chioşcul? 
  
--Dacă nu vrea, faci stânga-mprejur, tâmpitule! Lasă-l cu buza friptă! 
  
--Păi, şi noi o să fim cu buza friptă. 
  
--Of, făcu disperată madam Firuţa, dând ochii peste cap. Trache, Trache, când, Doamne-iartă-mă, ai să-nveţi ce-i aia negociere? 
  
A doua zi, Mototolea s-a prezentat la magazin: 
  
--Nae, azi noapte m-am gândit: chioşcul tău, cu mărfuri şi vad comercial, cu tot, nu face mai mult de zece milioane. Atât şi nimic mai mult! Ultimul cuvânt! 
  
Şi dădu să plece, conform directivei coanei Firuţa. Aţâţat, Nae strigă după el: 
  
--Stai, nea…că şi eu m-am gândit azi noapte. Şi eu mi-am dat seama că magazinul meu, cu vad comercial, cu tot, face opt sute de milioane. Atât şi nimic mai puţin! Mai gândeşte-te! 
  
--Mai gândeşte-te tu, spuse Mototolea din uşa magazinului. Dacă vrei să te salvezi de la faliment. 
  
--Ha, ha, ha! râse zgomotos Nae. Eu, faliment? Când ai să-ţi vezi ceafa! a mai strigat după el, deşi, se gândi la cei câţiva furnizori, cărora le era dator peste o sută de milioane şi îl tot ameninţau cu penalizările şi acţionarea în judecată. 
  
--Şi acum ce facem, mamă? a-ntrebat moale pe madam Firuţa, negociatoarea şefă. 
  
--Aşteptăm, ce să facem? Că aşa-i la negociere. Cine are nervii tari, aşteaptă. Stai cuminte, banii noştri sunt în bancă, dobânda curge şi-i înmulţeşte…Să-l văz pe el cum fierbe în suc propriu. Cum îl ştiu lacom din fire, o să-i lase gura apă la nada care i-am întins-o. Am să ţi-l joc eu… 
  
--Dar inflaţia? Ne toacă banii, mamă! Băiatu’ vrea să dea la facultate…Fata e-n ultimul an la liceu…Mâine-poimâine se termină şi şomajul meu…Iar capitalistu’ îşi vede de afacere şi se întăreşte încet-încet. 
  
Între timp, toţi locatarii blocului aflaseră de negociere şi ca de obicei în astfel de cazuri, se împărţiseră în două tabere. Cei care ţineau cu micul capitalist: 
  
--Are dreptate, domnule, să ceară atâta. Păi, ce, e lucru puţin să-ţi faci vad comercial? Şi, odată format, vadul comercial face toţi banii. Şi ce bani!..Un purcoi, nu alta! 
  
Ceilalţi, care nu-l suportau pe îngâmfatul capitalist, ofticaţi de-atâta invidie pe el, protestau furioşi: 
  
--Terminaţi, domnule, cu vadul comercial! Ce vad? Au poluat trotuarele cu gheretele lor mizerabile. În loc să-şi caute serviciu şi să muncească, aşa cum muncesc toţi oamenii cinstiţi din ţara asta, ce fac ei? Iau de acolo marfa şi ţi-o vând cu preţ dublu. Iar capitalistu’ nostru s-a ghiftuit. Păi, noi l-am ghiftuit, că-i plătim ca proştii preţurile alea umflate, în loc să cumpărăm direct de la depozite. Nesimţitul!.. Şi lacomul!..Nu se mulţumeşte că i-a oferit omu’de zece ori mai mult de cât face caşcarabeta lui. 
  
Bineînţeles că respectivele opinii ajunseseră la urechile celor doi preopinenţi. Aşa că, atunci când îi călcă pragul să cumpere (cică) un bec, Nae l-a informat pe Mototolea: 
  
--Nea Moto, preţul a crescut la un miliard. Văd că nu te grăbeşti şi inflaţia te calcă pe picioare. Mişcă, domnule, mişcă! 
  
Mototolea a zâmbit compătimitor: 
  
--Mi-e milă de tine, Nae, când văd că ţi se topeşte stocul. În curând o să vinzi şi rafturile. Am să-ţi cumpăr unul, că-mi trebuie la cămară. Dar să ştii că am scăzut şi eu oferta la cinci milioane. Nici un leuţ în plus! 
  
În realitate se plictisiseră amândoi de acest soi ciudat de negociere. Îşi pierduseră răbdarea şi fiecare aştepta să cedeze celălalt. Primul a făcut pasul tot Mototolea, un pas considerat de Nae complet greşit. 
  
--Uite ce e, Nae, hai să fim serioşi! Să începem negocierea de la oferta mea de o sută de milioane şi cererea ta de patru sute… 
  
--Ce vorbeşti, nea…De ce să nu începem de la ultimele sume aruncate de fiecare. Respectiv, oferta dumitale de cinci milioane şi cererea mea de un miliard. 
  
--Nu se poate Nae, nu ajungem la nicio înţelegere. Hai să mergem în sus şi în jos prin dublare! 
  
Nae rămase derutat: nu înţeleg nimic. Cum, prin dublare? 
  
--Uite, explică Mototolea, eu urc de la cinci la zece milioane, tu cobori de la un miliard la cinci sute de milioane. Eu urc de la zece la douăzeci, tu cobori la două sute cincizeci… 
  
--Nu mai urca deloc, a urlat Nae, că te poticneşti, iar eu nu sunt fraierul tău! Urcăm şi coborâm în acelaşi pas, milion la milion. Şi unde ne întâlnim, batem palma. 
  
Mototolea nu era obişnuit cu lovituri neaşteptate şi, cum nu prea-i fugea mintea, a preferat să fugă acasă la şefa. Coana Firuţa îl făcu din nou cu ou şi cu oţet, însă, de data asta preluă iniţiativa pe cont propriu. Şi-a închingat formele într-un corset rezistent, a pus o rochie strâmtă şi scurtă, pentru a-şi evidenţia farmecele şi, astfel aranjată, s-a prezentat la „magazinul” lui Nae, revărsându-şi sânii pe tejgheaua de sticlă: 
  
--Bine, domnu Mărunţelu, se poate să ne persecuţi? 
  
--Vai de mine, stimată doamnă, dar cu ce v-am persecutat? 
  
După acest schimb de amabilităţi s-a trecut la upercuturi şi lovituri dure, cu zâmbetul pe buze. Nae, galant, a tot cedat până la patru sute, pe urmă, a luat o atitudine de catâr insensibil la tot arsenalul diplomatic al coniţii Firuţa, însoţit de ocheade subtile, avansuri insinuante şi tot felul de mişcări ale torsului dumneaei. Mai mult, dânsa a sărit pârleazul celor mai gingaşe intimităţi, aruncând în dreapta şi stânga cu… „dragul meu Năică”, „iubitul meu vecinel” şi alte asemenea delicateţuri, de care, până la urmă, obositului „Năică” i se făcu acru. Exasperat, aruncă un: „uite ce e, cucoană, ai început să mă enervezi! Ca să terminăm odată, scad la trei sute optzeci de milioane şi…nicio vorbă-n plus, că nu ştiu ce fac! Doamna Mototolea şi-a dat seama că nu mai poate întinde coarda, că acesta e sfârşitul pe care nu şi l-a dorit. Oftând, a zis moale: bine Năică, fie cum zici tu, dar…în rate. Vorbele astea iar l-au scos din pantofi pe Nae, dar, până la urmă a acceptat două sute milioane cheş, restul plătibil în şase luni, cu o condiţie: să-i preia şi stocul de marfă, plătibil în acelaşi termen. Strânsă cu şurubul, coana Firuţa a pus şi ea o condiţie: cheltuielile cu întocmirea actelor şi taxele aferente, să le suporte cel care primeşte banii din afacere. Nae ştia că făcuse o afacere excelentă şi a acceptat imediat condiţia. După adălmaşul de rigoare, împănat tot cu delicateţurile pomenite şi cu multe promisiuni din partea lui Nae, că… „în caz că ne merg afacerile, să ne asociem şi să dezvoltăm un lanţ de chioşcuri-magazine, cu care să „înlănţuim” tot oraşul, părţile înflăcărate au procedat la inventarul mărfurilor din stoc. Gestionarul primitor a fost domnul Mototolea, proprietarul chioşcului, care a avut prilejul să-şi demonstreze calităţile sale de „adevărat” comerciant. Bineînţeles că Nae a avut grijă să care toate mărfurile bune în garajul său, lăsând pe stoc numai mărfuri greu vandabile, cu defecte de fabricaţie, sau cu termene de garanţie expirate, într-un cuvânt, ciurucuri. Domnul Mototolea a semnat procesul verbal de predare-primire, fără absolut nicio obiecţie, deşi a examinat cu multă atenţie fiecare marfă, deşi a pus întrebări exigente predătorului: 
  
--Bine mă, Nae, de ce au conservele astea capacul bombat? 
  
--Sunt conserve speciale, nea… 
  
--Nae, la ce foloseşte tărăşenia asta, mă? 
  
--La gâdilat purecii pe burtă, nea… 
  
--Ha,ha,ha! râdea Mototolea şi trecea în inventar cele zece bucăţi de… „tărăşenii”, bune de…ha,ha,ha! 
  
Dar Nae nu s-a mulţumit doar să-l fraierească pe nepriceputul negustor. „Grijuliu” cu clienţii, a sesizat Oficiul de Protecţia Consumatorilor, cum că vânzătorul de la unitatea…vinde mărfuri degradate care periclitează sănătatea cumpărătorilor. Făcea dovada reclamaţiei sale cu o conservă cu capacul bombat, cumpărată „chiar azi” de la infamul vânzător. 
  
Desigur că avusese grijă, după ce Mototolea semnase procesul verbal, să-i spună, bătându-l prieteneşte pe umăr: 
  
--Nea Moto, ai făcut afacerea vieţii dumitale. Ai să câştigi cu magazinul acesta, de ai să mă pomeneşti. Şi ca să-ţi meargă bine la vânzare, dă-mi voie să fac eu safteaua negoţului. Te rog să-mi vinzi o cutie de conserve de aia… „specială”! 
  
Mototolea l-a servit râzând şi, după încasarea contravalorii mărfii şi-a pleznit bancnota pe frunte: să fie într-un ceas bun, Nae! 
  
--Ce faci, bă, aşa se vinde? 
  
--Ce…mai trebuie? a întrebat speriat Mototolea. 
  
--Păi, nu-mi dai bon? Vrei să faci evaziune fiscală, ai? 
  
--Ha,ha,ha! a râs Mototolea, dându-i bon, fără să ştie că-i dădea dovada prostiei sale. 
  
A doua zi, Nae Mititelu a intrat în magazin însoţit de inspector: 
  
--Uite, domnule inspector, de aici am cumpărat marfa! 
  
A rămas năuc Mototolea. Ce inspector?..Ce mar?.. După ce s-a prezentat, inspectorul i-a spus ce faptă gravă săvârşise. Mototolea s-a înfuriat, arătându-i contractul de vânzare-cumpărare şi procesul verbal de predare-primire. 
  
--El e tâlharul, el e ticălosul, domnule inspector! El să plătească! 
  
A sărit înfuriat, Nae: 
  
--Vedeţi cât este de măgar, domnule inspector? Eu îi dau marfă bună, rog a se verifica procesul verbal, iar el, nemernicul, a schimbat marfa în cârdăşie cu furnizorul necinstit şi ne face de râs pe noi, negustorii cinstiţi, care ne câştigăm amărâta de pâine cu sudoarea… 
  
--Bine, bine, i-a retezat inspectorul vorbăria băloasă, care, se nimerise să fie un om cumsecade. Şi-a dat rapid seama că nepriceputul de Mototolea căzuse în plasa nemernicului de Nae. Om inteligent, a rezolvat cazul în mod elegant. A spus calm: 
  
--Domnule Mototolea, conform prevederilor legale, vă rog să primiţi imediat marfa de la client şi să-i returnaţi contravaloarea încasată! 
  
Mototolea s-a executat fără să crâcnească. Apoi, inspectorul s-a adresat lui Nae: 
  
--Domnu’ Mărunţelu, vă mulţumim pentru sesizare. Sunteţi liber! 
  
--Cuum? a-ntrebat supărat Nae. Nu-i confiscaţi marfa? Nu o distrugeţi? Nu-l amendaţi? De fapt, ăsta e caz penal, domnule inspector şi vă rog să procedaţi în consecinţă! Altfel, voi face sesizare organelor competente. 
  
--Faci ce vrei, s-a enervat inspectorul, însă, te rog să părăseşti imediat magazinul şi, lasă-mă să-mi termin treaba! 
  
A plecat Nae, făcând mărunţel din buze. Apoi inspectorul: 
  
--Bine, domnule Mototolea, de ce intri în jungla negoţului dacă nu-i cunoşti legile elementare? 
  
Bietul Mototolea îl privea ca o bovină cu piciorul rupt. Parcă i-ar fi cerut să-i panseze rana. Îngăimă: 
  
--Şi acum…ce să fac, domnule inspector? Să-l dau în judecată? 
  
--Stai cuminte! l-a repezit inspectorul. Să limităm răul, care se poate întinde ca un pârjol. Hai să verificăm toate mărfurile cu care te-a fraierit! 
  
A încheiat un proces verbal de distrugerea mărfurilor cu termenul de garanţie expirat, i-a tăiat o chitanţă pentru jumătate din amenda minimă (pe motiv că e la prima abatere) şi l-a sfătuit s-o achite în termen de o oră, că altfel plăteşte dublu. Bietul Trache a alergat la un prieten, care i-a împrumutat suma respectivă şi a ieşit din rahatul (vorba lui) în care-l băgase Nae. Apoi, inspectorul cel cumsecade i-a spus: 
  
--Cască ochii, domnule Mototolea şi fereşte-te ca de foc să vinzi astfel de mărfuri, ca astea cu care te-a pricopsit domnul negustor Nae. 
  
L-a instruit cum să verifice mărfurile, cum să urmărească vânzarea lor, cum să prevină expirarea termenelor de garanţie la mărfurile din stoc şi alte taine ale unui comerţ corect. 
  
--Şi nu mai crede, domnule Mototolea, că negoţul este fotbal sau politică. De fapt şi în branşele astea trebuie să ai har de la Dumnezeu, să te pricepi şi să fii corect, adică să le respecţi regulile. 
  
Mototolea asculta cu ochii holbaţi, ca un şcolar şi îngăima din când în când: da!..da!.. 
  
Văzându-l aşa de ascultător, inspectorul hotărâ să-l ajute: 
  
--Uite, domnule Mototolea, am să-ţi dau adresele şi telefoanele câtorva furnizori serioşi, care să-ţi livreze marfa pe datorie şi să le plăteşti după vânzare. Ai priceput? Să le ceri includerea în contracte o clauză ca plata să se facă „după vânzare” şi nu „la vânzare”, că nu-i tot una. Am să intervin şi eu la dânşii să-ţi folosească magazinul pentru testarea vânzării şi promovarea mărfurilor. Dar, să nu te împingă necuratul şi să-i păcăleşti, că tot eu intervin să te execute. Şi, să ştii că ei se pricep să execute pe negustorii incorecţi, nu…ca Nae Mărunţelu. 
  
--Am înţeles! a murmurat Mototolea, tot cu ochii holbaţi. Dar, îndrăzni el, aş vrea să mă răzbun pe ticălosul de Nae. Cum… 
  
--Lasă-l în plata lui Dumnezeu! i-a retezat-o inspectorul. Dumneata să-ţi vezi de negoţul dumitale şi…să ai grijă să-ţi achiţi datoria la termen, că te jupoaie el. Şi, încă, perfect legal. Încă o dată îţi spun: vezi-ţi de treabă! 
  
De data asta, Mototolea a ascultat cu stricteţe sfaturile înţeleptului inspector, trimis parcă de îngerul său păzitor. Însă timpul se scurgea foarte repede şi Nae trecea aproape zilnic pe la magazinul său. 
  
--Ce să fac, Nae? De unde să scot atâta bănet? 
  
--Nu mă interesează, nea…Dacă te-ai băgat în rahatul acesta, vorba matale. 
  
Şi-l teroriza cu termene scurte, că altfel…Bietul Mototolea alerga la „şefa”: 
  
--Ce ne facem, mamă? 
  
Madam Firuţa nu mai rânjea la el ca de obicei:Tracheee! Recunoştea şi partea ei de vină cu nenorocita de strategie. Auzi la ea: filaj şi negociere! Mai ales că, după ce încheiase contractul de vânzare-cumpărare cu Nae, o vecină binevoitoare îndrăznise s-o compătimească, zâmbind batjocoritor: 
  
--Bine, doamna Firuţa, de ce v-aţi vârât capul în saramura lui Nae? Nu l-aţi mirosit că îşi bate joc de voi cu vadul comercial? 
  
--Ce vrei să spui? s-a uitat sfidător la ea Firuţa. Că magazinul nostru nu are vad comercial? 
  
--Doamne-fereşte! s-a apărat vecina binevoitoare. Însă puteaţi să cumpăraţi chioşcul acela 
  
din capătul străzii, de la văduva lu’ Ţăcănitu’. 
  
--Auzi? Las-o în petice că măcăie! s-a ofensat Firuţa.Chioşcul ăla părăsit cu geamurile sparte şi unde îşi fac nevoile toţi vagabonzii? 
  
--Da, acela. Pentru că nu cere pe el decât două milioane. 
  
--Ha, ha, ha! Aţi fi vrut voi să râdeţi de noi, dar…n-o să vă dăm ocazia. 
  
--Dimpotrivă, a ripostat binvoitoarea, dacă investeaţi în el cincizeci, şaizeci de milioane, îl făceaţi farmacie, nu alta. 
  
A tăcut Firuţa şi a-nghiţit în sec. Tâmpită, tâmpită, da’…avea dreptate. A dat fuga la văduva lui Ţăcănitu’ şi a-ntrebat-o dacă mai vinde chioşcul. 
  
--Bineînţeles! a răspuns respectiva. 
  
--Cât? a-ntrebat Firuţa înciudată. 
  
--Nouăş’nouă! a spus tipa semeaţă. 
  
--Eşti nebună! i-a retezat-o tăios Firuţa. 
  
--Da? a dat cu clanţa văduva. Dar Nae a fost nebun când v-a cerut miliardul? Dar voi cum aţi fost, când aţi dat ,cât aţi dat? De ce n-aţi venit la mine când ceream două milioane? Şi acum să mă las când chioşcul meu are un vad comer… 
  
--Taci dracului cu vadul tău! a repezit-o Firuţa. Am fost noi o dată nebuni! 
  
Şi i-a întors spatele, lăsând-o pe nebună cu vadul ei comercial, cu tot. Însă Nae nu le dădea răgaz şi Firuţa ştia că se îngroaşă gluma. I-a dat toate economiile din firavul ei salariu de femeie de serviciu la o şcoală. Mai rămăseseră câteva luni şi din şomajul lui Trache. Întreţinerea n-o mai plătiseră de când cumpăraseră chioşcul. Copiii îşi luaseră lumea-n cap. Băiatul nu mai avea nicio speranţă cu facultatea. Serviciu nu putuse să obţină nicăieri…La magazinul părinţilor? Ha! Trebuie să fiu şi eu tâmpit ca ei? Aşa că…Italia l-a chemat! 
  
În ce priveşte pe fată…A scâncit ea cât a scâncit că-i trebuie una, alta… Cine s-o mai asculte, dacă hăbăucii de părinţi erau ocupaţi cu…magazinul? A găsit ascultare şi înţelegere la un derbedeu de pe altă stradă, care a cules-o şi…dusă a fost. Gurile rele spun că a luat-o în Spania la produs. A făcut ceva tevatură madam Firuţa. S-a burzuluit şi Mototolea, ca un tată şifonat, dar atât. Magazinul nu le-a permis să se ocupe serios de problemele copiilor. Mai ales că Nae bătea din pinten: banii, că vă jupoi! 
  
Biata Firuţa şi-a amanetat toate bijuteriile. Fleac! Doar câteva milioane. A-ncercat să se împrumute de la vecini. Toţi o ocoleau sau o refuzau politicos: de unde, doamna Firuţa, de unde? Iar Nae, aproape în fiecare zi: banii!..banii!.. 
  
Simţeau că înnebunesc. A alergat Mototolea în satul său. Frate-său, care stătea în casa părintească, i-a dat vreo zece milioane, contra unei chitanţe, prin care Mototolea se angaja să renunţe la drepturile sale de moştenire asupra casei. Când i-a dat banii, frate-său i-a zis: 
  
--Ţine, frate-meu! Trebuie să ne ajutăm între noi când suntem la ananghie! 
  
Tot aşa l-a ajutat şi un verişor, care i-a dat vreo cincizeci de milioane, pe două hectare lângă sat, la şosea, moştenite de Firuţa de la părinţi. S-a mirat Mototolea: e prea mult, băă! L-a bătut pe umeri vărul său: 
  
--Dacă nu ne ajutăm noi, vere, între noi, rudele! Atunci, cu cine? Cu străinul? Că străinul…te sfâşie ca câinele. Ca câinele te sfâşie străinul! 
  
A plâns emoţionat Mototolea, îmbrăţişându-l. Peste doi ani a aflat că hectarele sale de la şosea, vărul său le-a vândut cu cincizeci de mii de euro. O fi ştiut el ceva, sau…numai norocul? A avut şi el baftă, zicea Mototolea, că a fost milos cu mine. Aşa îi ajută Dumnezeu pe cei miloşi. Oricum, rudele l-au ajutat la necaz şi, aproape de termen, a reuşit să-i plătească lui Nae. Însă, tot mai avea datorie, aşa că Nae înteţise vizitele la magazin. De câte două-trei ori pe zi, cum deschidea uşa, rânjea: 
  
--Banii! Banii, nea Moto, că… 
  
Tremura Mototolea pentru că termenul fatal se apropia şi se întreba buimac: cum o să mă jupoaie Nae? 
  
Şi a venit termenul apocaliptic, cu Nae intrând pe uşa magazinului la prima oră: 
  
--Ei, nea…în cât suntem azi? Ce mai avem de dat, de primit? Să facem socotelile! 
  
Bietul Trache a-nceput să plângă ca o babă: 
  
--Beleşte-mă, Nae, dar nu pot să-ţi mai dau nici măcar o leţcae! 
  
--Hai, fii bărbat, nea!..a rânjit Nae. N-am venit să te belesc, ci să găsim împreună o soluţie ca să-mi recuperez banii, că şi eu am greutăţi. 
  
Lui Mototolea i-a mai venit inima la loc şi a holbat ochii la el: 
  
--Ce…soluţie? 
  
L-a privit lung Nae, tăcând câteva minute. Apoi, a făcut ochii mici: 
  
--Bine măi, nea Moto, ce-ai crezut despre mine, că sunt un om rău, ai? Păi, în economia asta de piaţă, dacă eşti bun, aşa cum crezi mata, eşti un om terminat. Normal, acum trebuie să-ţi scot magazinul la licitaţie şi să-mi recuperez banii pe care mi-i datorezi. Este, că aşa-i în economia de piaţă? 
  
--Aşa-i! a confirmat moale Mototolea. 
  
--Este, că nu-i rău cine procedează aşa? 
  
--Este! a mormăit Trache. 
  
--Atunci, află măi, nea…bunul meu vecin, că eu nu te voi executa după regulile economiei de piaţă! Nuu! Şi, ştii de ce? Nu ştii! Pentru că, mai înainte de a fi negustor, eu sunt om, băă! Sunt OM, cu majuscule, căruia să-i pupi tălpile, băăă! Un om căruia i se face milă de tine, bă! 
  
--Mulţumesc mult de tot, Nae, că mă ierţi de datorie, a început să plângă Mototolea. Ştiam eu că în pieptul tău de negustor bate o inimă mare de Om. 
  
Şi dă să-l pupe. Dar Nae s-a ferit: 
  
--Stai, nea!..Văd că n-ai înţeles nimic. Mă crezi atât de prost ca să pierd o grămadă de bani? S-avem rezon! Nuu, stimabile! Înţeleg numai să-ţi fac un bine, aşa cum ai vrut şi dumneata să mă ajuţi cu magazinul. 
  
--Adică? a holbat din nou ochii Mototolea. 
  
--Adică să găsim momentan o posibilitate de reducere a unei părţi din datorie şi… pentru ce mai rămâne, uite, să nu zici că nu sunt om. Te mai păsuiesc încă şase luni. Primeşti mâna de ajutor pe care ţi-o întind? 
  
Şi întinse mâna spre Mototolea. Bietul Trache, care văzuse razele speranţei lucind câteva clipe printre norii groşi de disperare, privea în gol ca un nebun. Ce putea să facă? Întinse maşinal mâna, pe care Nae i-o scutură cu putere şi întrebă cu voce străină: 
  
--La…cât o evaluezi? 
  
Referinţă Bibliografică:
Fragment 2- CHIOŞCARII / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1394, Anul IV, 25 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!