Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Fragm.1- nuvela
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

CHIOŞCARII  

Dumitrache Mototolea este şomer de aproape un an. Culmea este că singur a cerut să fie dat în şomaj. Fusese amăgit cu cele peste două sute de milioane de lei, compensări, bani grămadă, cu care spera să încropească o afacere. Că…uite, vecinul Nae Mărunţelu a fost deştept! A avut curaj prin 1991. Imediat după revoluţie a tras tare cu şoferia particulară, chiar dacă,după un an, curgeau şuruburile din maşina lui. A făcut capital? A făcut! Mai o bişniţă cu ţigări, mai o deplasare la turci cu rulmenţi, mai o plasare de blugi prin toate consignaţiile, s-a făcut cocă de bani. Da ce cocă! Băga mâna în buzunar când trebuia să cumpere un bec sau o cutie cu chibrituri şi scotea un pumn de bancnote care-i scăpau printre degete. Cei din jur se aplecau să le culeagă şi i le dădeau respectuos:  

-V-au scăpat pe jos, domnu’ Nae!  

-Şi ce dacă! răspundea el nepăsător.  

Vorba e, că peste doi ani a defrişat gardul viu din faţa blocului, a adus un camion de bolţari şi a făcut acolo un chioşc, spre ciuda vecinilor care au protestat, că n-are autorizaţie, că le-a distrus mândreţe de gard viu care producea oxigen, că…Mofturi de vecini invidioşi.  

-Băă, a răcnit el la vecini, vă îmbrac în bani şi vă omor. Pe toţi vă omor şi vă plătesc!  

N-a mai îndrăznit nimeni să cârâie. Iar el, Mototolea, trăgea la şaibă până se spetea, în nenorocita de uzină căpuşită de toţi directorii. Muncea din zori până seara târziu şi venea acasă cu un amărât de salariu, tot mai subţire, care nu-i mai ajungea nici măcar să-şi plătească întreţinerea. Când trecea leşinat pe lângă chioşc, „domnu’ Nae” râdea zeflemitor:  

-Obosit, obosit, nea Mototolule? (auzi la el: nea Mototolule). Apoi, îl compătimea:  

-Ce să-i faci, nea…aşa se mănâncă o pâine albă în ţara asta!  

Îi trăgea în gând o înjurătură. Acasă se plângea nevesti-si: uite, mă, ce îmi zice mie, nemernicul ăsta de capitalist!  

-Şi ce, n-are dreptate? îi replica madam Firuţa, nevastă-sa, o femeie voinică de aproape doi metri şi lată ca un mal. Bravo lui că s-a făcut capitalist! A fost ager şi a dat tunul la ţanc. Acum îl invidiezi că a fost fâşneţ? E bărbat de milioane, visul tuturor femeilor, mă! Ce, ca tine?  

-Ce vrei, fă, să mă fac şi eu capitalist?  

-Ai vrea tu, prăpăditule! Dar…ai curaj să dai tunuri?  

-Făă, află că-n armată eu am fost artilerist! Tunar autentic, nu ca…capitalistu’.  

-Tu!..îl privea cu milă madam Firuţa, văzându-l aşa pricăjit, mărunţel, subţirel…Tu şi tunar, prăpăditule! Taci din gură, că te râd toate curcile!  

Aşa s-a hotărât Dumitrache Mototolea să dea şi el un tun şi să se facă mare capitalist. Când i-a propus şeful de atelier (care îi cunoştea visul de tunar), i-a spus fără să clipească:  

-Da, şefu, dacă-mi dă sute de milioane, başca şomajul, plec cu ochii-nchişi!  

-Mă, nea Mototolea, s-a fandosit şeful, să nu crezi că eu…Întotdeauna te-am apreciat. Că eşti om de bază în atelierul nostru şi la toţi le-am spus: băă, să-mi tăiaţi o mână dacă am să-l dau în şomaj pe domnul Mototolea! Fără experienţa de aur a dumnealui, atelierul nostru moare. Pe toţi vă dau afară, chiar dacă ar fi să rămân numai cu dânsul. Aşa că…te rog să nu pleci! Cu lacrimi în ochi, ce s-a mai rugat şeful de el, aproape în genunchi. Dar, l-a trecut primul pe listă. Dacă aşa a fost să fie!..se scuza cu tremur în glas şeful, în faţa celorlalţi.  

Şi aşa s-a pomenit Mototolea mare şomer, cu două sute de milioane în cont. Când a aflat madam Firuţa ce ispravă a făcut scumpul ei bărbăţel, l-a pupat în creştet, pe chelie: aşa, Tricuţă! Fii şi tu o dată bărbat! Se vedea clar că e mulţumită. Că aşa-i spunea când era mulţumită de el: Tricuţă. Chiar când făceau dragoste (este adevărat, cam rar…). Însă, când venea seara cu ochii lucind şi spunea spăsit de la intrare: săru’ mâna, mamă! madam Firuţa rânjea ca un dulău, căruia i-a furat cineva osul: Trachee! Bietul Trică şoptea duios:  

-Ce-am făcut, mamă?  

-Miroşi de la o poştă. Iar te-ai înhăitat cu beţivanii ăia. Că ţi-am spus de atâtea ori: mă, îţi arde gâtleju’? Cumpără, mă, o votculiţă, o jumate, acolo. Şi bem şi noi acasă ca oamenii serioşi.  

S-a cuminţit Trache şi a-nceput să vină acasă cu sticla de votcă în buzunar.  

-Aşa, Tricuţă, mamă! Uite ce băieţel dulce eşti! Şi doamna Mototolea îl ajuta pe Tricuţă să termine votculiţa chiar în seara respectivă. Că dânsa, cum este voinică…are grijă să nu se îmbete „băieţelu’ ”.  

Acum, când a văzut dumneaei că „familia” are în cont peste două sute de milioane, başca şi carnetul acela de CEC cu alte milioane şi-a frecat palmele:  

-Acum, Tricuţă, să trecem la afaceri! Să intrăm şi noi, mă, în economia de piaţă!  

-Gata, mamă! Nomber uno, chioşcul lui Nae.  

-Nomber ono, bă, tăntălache! Mai învaţă şi tu limba engleză, dacă vrei să fii bişniţarmen! Asta e nomber ono! Că nomber doi, întâi te duci matale la Registrul Comerţului să faci sereleul şi apoi, nomber trei, adică ultimul, te ocupi de chioşcul lui Nae.  

-Am înţeles, mamă! Fac sereleul şi pe urmă…Dar, nu se poate între timp? Că, ăştia cu birocraţia lor te duce cu sereleul o juma’ de an, pe când chioşcul, ţaca-paca! I-l suflu lu’ Nae şmecheru’ în doi timpi şi trei mişcări.  

-Bă, da’ deştept te crezi tu! Ce, Nae Mărunţelu e un tont? Ce-ţi închipui, că orice idiot este negustor? Că vrei tu, asta e altceva. Dar să ştii drăguţă că chioşcul se obţine greu, după multe calcule şi negocieri, hă, hăă!  

-Şi, care-i strategia, mamă? Că tu le ai cu chestiile astea.  

-Fii atent, comanda la mine! Mai întâi, îl învălui câteva zile cu filajul. Câţi clienţi îi calcă pragul, câţi cumpără, ce cumpără, de ce valoare, ca să-ţi dai seama pe ce cai aleargă afacerea lui. Dar filajul, nu-l faci, mă, ascuns după copaci, ca un agent tâmpit. Intri matale în magazinu’ omului şi…c-o fi, c-o păţi, cum mai merge treaba, Nae, ce se mai vinde, mai rezişti, mă?.. poante d-astea. Să nu te-apuci să faci tu comentarii, că e bine, mă, sau, e rău, mă! Tu îmi raportezi mie şi eu bag seama cum stă treaba cu magazinu’ lui. Că tu…ce să-ţi mai spun?  

-Bine, dar când îi fac propunerea să-mi vândă chioşcul?  

-Bă, da’ bătut în cap mai eşti! Eu aleg momentu’ decisiv! Hai, pe cai!  

Călare pe directivele strategice ale preţioasei sale jumătăţi, Dumitrache Mototolea a alergat, nomber ono, la Registrul Comerţului. Acolo, i s-a făcut părul măciucă (din ultimele fire din chelie). Cozi interminabile, taxe exorbitante, teancuri întregi de acte, fiecare act cu alergătură, iar în privinţa termenului…toate apropiate de Paştele Cailor. Trebuie să fi făcut o mutră îngrozitoare, disperată, pentru că a fost „ochit” de un tip milos:  

-Bag seamă, tataie, că eşti la ananghie. Află că firma „noastră” tocmai cu asta se ocupă: îi ajută pe neajutoraţi. S-a îngrozit când tipul i-a cerut un avans de zece milioane. Bani cheş.  

--Chiar aşa, fără acte?  

--Se poate, tataie, să n-ai încredere? Firma „noastră” este specializată în acte sereleu şi, în câteva zile, ţaca-paca, ai sereleul în palmă.  

Deşi avea portofelul doldora, domnul Mototolea n-a avut curajul să numere în palma necunoscutului atâtea milioane,cu toate asigurările date,că…  

--Să întreb pe şefa.  

Acasă, „şefa” l-a lăudat: în fine, ai fost şi tu o dată înţelept. Că, de regulă…La loc comanda şi întreabă şi tu în dreapta şi în stânga! Culege informaţii. Nu uita că în economia de piaţă informaţia este principala armă.  

I-a fost milă unui tânăr dezgheţat, tovarăş de suferinţă la interminabilele cozi:  

--Tataie, de ce nu-ţi faci matale Asociaţie Familială? Costă mai puţin şi se face mai repede.  

--Asociaţie? Cu cine să mă asociez?  

--Cu membrii de familie. N-ai familie?  

Avea. Şi cu răbdare, tânărul s-a oferit şi a alergat peste tot pentru el. Nici măcar un „mulţumesc” n-a îngăimat Mototolea. S-a mulţumit să-şi spună în gând: uite, domnule, că mai sunt şi oameni cumsecade pe lumea asta! Acum aşteaptă să-i iasă actele de Asociaţia Familială „Mototolea”. Până să-i iasă actele s-a concentrat pe „nomber doi”, acţiunea de filaj. Chestie care l-a scos din pepeni pe Nae Mărunţelu:  

--Mă, nea Mototoleo, dar dumneata nu mai ai treabă? Una-două, îţi pică mucu’ pe tejgheaua mea. Văz că te-a dat în şomaj şi, în loc să-ţi cauţi de treabă în altă parte, faci umbră la vitrina mea. Care-i şpilul?  

--Poate mă angajezi ca vânzător, Nae, că te văd cam aglomerat. Ce zici?  

--Nţţţ! Pe mine nu mă duce nimeni, nea Mototoleo. Nu vezi că n-ai faţă de negustor? Ce ţi-ai zis mneata: la pahar mă pricep, la fotbal ştiu să-i fluier, la politică să-i înjur. De ce n-aş fi şi vânzător? Păi nu vezi că nu se leagă? Nu vezi că eşti paralel cu negustoria?  

--Dar tu, cum eşti, Nae? Că văz clar: nu prea te calcă muşteriii. Şi mărfurile alea…Mai mult le-ascunzi în rafturi. Zi aşa că ai intrat în rahatul ăsta cu negustoria şi nu mai ştii cum să ieşi.  

--Nea…s-a înfuriat Nae, roşu la faţă, suntem noi vecini, dar nu-ţi permit să mă jigneşti în prăvălia mea. Cauţi ceva? Vrei să cumperi? Arată-mi ce şi scoate banu’! Ai chef să pierzi vremea? Uşa!  

--Măi, omule, eu vin la tine cu gânduri bune, să te scot din rahat şi tu te superi pe mine?  

--Hopaa! Ce gânduri bune, nea?.. Hai, aruncă! Dă pă trompetă!  

--Mă, Nae, eu am simţit mai demult că vrei să scapi de şandramaua asta. Că ţi-e ruşine s-o demolezi şi…ce mi-am zis: hai să fac şi eu o faptă bună! Să scap pe om de belea. Să rămână şi el cu capul sus în faţa vecinilor…  

--I-auzi! s-a dumirit Nae, râzând în hohote. Vrea omu’ să facă o faptă bună şi eu nu mă prind la figură. Hai că eşti simpatic, nea!..  

--Uite ce e! l-a luat tare Mototolea. N-am timp de glume. Scurt pe doi: cât?  

--Ce…cât? s-a oprit din râs Nae.  

--Cât ceri pe coşmelie?  

--Ha! s-a înfuriat Nae. Dumneata vii cu oferta şi eu să-ţi spun cât? Spune dumneata!  

--Ce?  

--Cât? Cât oferi?  

Lui Mototolea nu i-a convenit bumerangul lui Nae. Credea că îl va lua prin surprindere şi-l dă gata. Uite că Nae nu e…Doar îl avertizase doamna Firuţa. Acum el era cel descoperit şi n-apucase să raporteze Firuţei care, oricum, ştia cum să pareze lovitura şi, bineînţeles, să contraatace. Ce putea să mai facă? Să-i spună: stai, să…S-ar fi făcut de râs. Şi nici nu putea evita propunerea, doar el dăduse prima lovitură. Cât, naiba, să-i ofere? Nu făcuse nici un calcul. Doamna Firuţa îi spusese că acum sunt în faza de filaj. Apoi trebuia să urmeze calculele de evaluare. Cine m-a pus să mă grăbesc? Uff, de ce-am sărit peste faze? Ce-o să zică şefa?  

--Ei, nea Moto, ai amuţit? Aruncă! a râs zeflemitor Nae. Parcă ziceai că…  

Mototolea se făcuse vânăt. Turba. Cât dracu’ să-i ofere pe trei ziduri de bolţari, sau, mă rog, de BCA? Că nu prea a fost atent când a zidit. Că el a zidit-o. Apoi, o uşă, geamul ăsta, rafturile…Ei, rafturi! Nişte cadre de cornier cu poliţe de melamină…Spanac! Şi tonetele astea? Scârţ! Cadre de cornier cu geamuri pe ele. Ţi le fac într-o zi. Şi mărfurile?.. Ce mărfuri? În definitiv, n-are decât să le ia. Să şi le bage-n…Cât face, mă, caricatura asta de prăvălie? Caricatură? De vreo doi ani îi stă ca un ghimpe în creier şi-l invidiază pe porcu’ ăsta de…de capitalist. Auzi la el! Mare negustor! Răsturnat pe scaun în faţa prăvăliei, rânjeşte mereu la el: obosit, obosit, nea… De câte ori nu i-a dat (evident, în gând) cu şutu-n fund şi l-a răsturnat cu scaun cu tot. Alteori, îi sucea gâtul ca la puii de găină, până-i ieşeau ochii din cap şi scotea limba de-un cot. Nu, nuu! Trebuie să termin cu el, ce s-o mai întreb pe Firuţa!? Gata! Arunc oferta! Dar…cât? Habar n-avea să evalueze. Nici măcar n-a întrebat pe alţii care-i preţul la parodiile astea de magazine. Că s-au înmulţit ca şi ciupercile. Însă…cum să le stabileşti preţul, când fiecare le construieşte cu ce-apucă şi cum poate? Apoi, te sfidează cu „marele” magazin şi respectivul se pretinde mare comerciant. Să-i arunc, acolo, vreo două-trei milioane? Nu! Va crede că râd de el şi se duce de râpă negocierea. S-ar putea să fi cheltuit, totuşi, vreo zece- cinşpe milioane. Acu’ doi ani. Dar inflaţia? Ei, na! Hai, fie, douăzeci-douăşcinci! Dacă-l supăr şi aruncă cu ceva după mine? Nu ratez negocierea? Trebuie să-i iau maul cu o cifră ameţitoare, acolo, patruzeci, chiar cincizeci de milioane. Şi nu-i mai las loc de întors. Dar dacă, nemernicul, tot mai negociază? Nu, dom’le, trebuie să-i arunc o cifră năucitoare, care să-i înmormânteze orice intenţie de negociere. Ceva care…când va auzi, să-l facă să şoptească: „s-a făcut, bate palma!” Da, asta fac! Îi arunc momeala de o sută de milioane şi-l amuţesc…  

--Hai, mă, nea Moto, mişcă limba, mişcă limba, domnule! îl îndemna rânjind Nae.  

--Auzi, bă, Mărunţelule!? scrâşni printre măsele Mototolea, am spus că vreau să-ţi fac un bine? Uite că ţi-l fac! Dar să nu începi cu fiţe de negociator că, o dată vede naşu’, aia a finii. Nu mai accept nicio negociere. Am spus cifra şi, atât! Vrei, bine?! Nu vrei, iar bine?! Şi am plecat.  

--Văz că dumneata faci fiţe. Îmi prezinţi mie filosofia negocierii, în loc să-mi spui, scurt pe doi, cifra? Hai, nu mă mai fierbe, cât?  

Cu priviri nepăsătoare asupra rafturilor, Mototolea rosti calm: suta!  

--Suta? Fii mai clar, nea…că nu înţeleg! Suta, de ce?  

--De milioane, bineînţeles. Am spus o sută de milioane.  

Nae a rămas cu gura căscată. Încropise coşmelia acum doi ani, cu vreo trei milioane şi alea împrumutate. Apoi, treptat, treptat, mai dăduse câteva pe rafturi şi tonete.. Iar din activitatea magazinului scotea un venit lunar de, cel mult, două milioane. Şi vine tâmpitul ăsta cu oferta. Bunul simţ ar trebui să-l îndemne să spună: Bate palma, vecine şi, Doamne-ajută! Dar, dacă nimic nu este serios şi dobitocul doar îşi bate joc de mine? Atunci, să mă prind în jocul lui de zeflemea, sau să nu pierd ocazia şi să pun mâna pe banii invidiosului? Auzise şi el că obţinuse o sumă frumuşică din şomaj. De ce să rateze? Ocazia e cheală, doar cu un singur fir de păr. Dacă nu-l jupoi eu pe dobitoc, îl apucă altul şi-l ronţăie cu poftă. Însă el nu e prost ca idiotul din faţa lui. De aceea făcu o figură de om dezamăgit:  

--Chiar atât crezi, mă, nea Moto, că face magazinul meu?  

Mototolea rămase derutat. A crezut că Nae va cădea pe spate când va auzi oferta. Or, el face nazuri. Ori este prea îngâmfat, ori bătut în cap, dacă nu-şi dă seama că trebuie să bată palma imediat. Spuse şi el tot cu un aer de om dezamăgit:  

--Mă, Nae, tot nu pricepi că vreau să-ţi fac un bine? Aşteptam să-mi dai cheile şi să-mi spui săru’ mâna.  

--A, nu! Te cam grăbeşti, nea Moto! Başca lipsa dumitale de pricepere într-ale negoţului. Păi, cum să mă umileşti cu o sută de milioane, când magazinul meu face, pe puţin, patru, sau chiar cinci sute?  

--Ai înnebunit? s-a înfuriat Mototolea, care nu se aştepta la o asemenea ripostă în urma ofertei sale. Vrei să-ţi evaluez centimă cu centimă tot ce ai băgat în ghereta asta? Mă crezi tâmpit? Crezi că nu mi-am dat seama că ai cheltuit cu ea maxim zece milioane? Na, cinşpe cu inflaţia.  

--Şi mărfurile? ţipă Nae.  

--Scârţ, mărfuri! Poftim, încă zece! Deşi, nu mă interesează. Poţi să ţi le iei. Sau, mă rog, dacă insişti, am zis, încă zece, cifră rotundă. Că, dacă îţi fac inventarul, nuş’ dacă ai de patru, hai, cinci milioane.  

--Mă jigneşti, nea… mă jigneşti! Dacă am spus că nu te pricepi la comerţ, chiar nu te pricepi. Păi, dumneata cumperi aici o gheretă de paznic pe câmpia Bărăganului? Aici cumperi altceva  

şi observ că nu-ţi dai seama.  

--Ce? întrebă Mototolea, derutat şi surprins că Nae iar îl loveşte sub centură.  

--Vad comercial, nea Moto, vad comercial! a rânjit batjocoritor Nae. Aşa-i că nu ştii ce-i ăla? Păi, dumneata ştii că vadul comercial măreşte valoarea magazinului, chiar de zece ori? Sau, poate, de o sută de ori. Iar eu, nu-ţi vând aici rafturi şi geamuri, eu îţi vând vad comercial, domnule!  

Parcă îl pălise cu leuca-n cap. Mototolea se simţea tare neajutorat că nu ştia ce-i ăla vad comercial. Şi chiar dacă ar fi ştiut, cu ce putea el să-l măsoare ca să-l evalueze? Celelalte îi erau clare: atâtea geamuri, atâtea rafturi, atâtea cărămizi. Dar…cât vad comercial are magherniţa asta, pe care Nae ar vrea să i-o vândă? Ar fi vrut să-l întrebe, dar se temea să nu se facă de râs. Aşa că făcu un pas elegant înapoi:  

--Uite ce e, Nae! Eu am fost foarte clar. Ţi-am oferit o sumă care să acopere tot costul coşmeliei, plus vadul tău comercial. Nici un leuţ mai mult.  

--Te înşeli, nea!..  

--Cred că tu te înşeli, Nae! Ţi-am lansat oferta, te las să te mai gândeşti. Te salut!  

Şi a ieşit din magazin, simţind că nu mai rezista la negociere. Acasă l-a bruftuluit madam Firuţa:  

Referinţă Bibliografică:
Fragm.1- nuvela CHIOŞCARII / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1391, Anul IV, 22 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!