Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

CALEIDOSCO CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE  

 

Când am ieşit la pensie n-am vrut să mai fac treabă. Uite aşa! Am hâit o viaţă sub teroarea ceasului care ţipa dimineaţa la mine:  

--Scoală trântore, nu mai lenevi! Nu ştii câtă treabă te aşteaptă? Cine nu muncă, nu mâncă!  

Eu vedeam în jurul meu că mulţi mâncă fără muncă. Şi mă duceam la hâială mârâind la ceas:  

--Ai să vezi tu când am să ies la pensie!  

Cel puţin în ultimii ani, înainte de pensie, mereu îl ameninţam:  

--Ai să vezi tu!  

În sfârşit, când am avut în palmă decizia de pensionar i-am fluturat-o pe sub nenorocitele alea de limbi care mi-au făcut zile fripte toată viaţa.  

--Gata, stimabile! De-acum încolo, nu vreau să te mai aud! Niciun ţăcănit, niciun ţârâit!  

A râs ceasul de mine cu limbile până la ţârâitoare:  

--Şi ce-ai să faci, plăvane, toată ziua? Că tu eşti învăţat să hâieşti.  

--Am să mă joc.  

--Să te joooci....?  

--Da! Toată ziua am să mă joc!  

--Ce, eş’copil? s-a mirat ceasul, căzând în nişte hohote de râs care i-au înţepenit limbile.  

L-am lăsat în casă cu limbile amorţite şi am ieşit la aer, respirând adânc:  

--A-haa....! Acum să trăiesc şi eu....bine. După câteva ore de încurcat trecătorii grăbiţi şi căscat gura aiurea, am constatat că n-am ce face. Căzusem în butoiul de nostalgie după hâială. „Noroc” că m-a scos familia din el: du-te la piaţă, fă aia, fă ailaltă! Soţia chiar m-a luat la trei păzeşte, mai abitir decât ceasul:  

--Ce te-nvârţi, trântore, fără rost? Înhamă-te la un servici! Că amărâta aia de pensie nu-ţi ajunge nici să-ţi pingeleşti pantofii.  

Ba, un vecin mi-a zis:  

--Tataie, am un job pentru matale! Ca să nu ne mai împiedicăm de dumneata.  

Auzi la el, se împiedică de mine şi pentru asta îmi dă un job. Ce-o fi ăla? Am răcnit la toţi de-au amuţit:  

--Băă! Eu mi-s pensionar şi puţin îmi pasă de treaba şi de joburile voastre. De-acum, vreau să mă joc!  

Toţi m-au întrebat speriaţi: Cum? De ce? Cu ce? De-a ce? Cu cine? N-am fost în stare să le dau vreun răspuns. Şi atunci am filosofat: uite, dom’le, cât de greu este să te joci! Pentru asta îţi trebuie ceva...cumva...o jucărie. Şi m-am dus la magazinul de jucării, unde vânzătoul m-a privit mirat:  

--Ce jucărie, tataie? Câţi ani are nepoţelul?  

--N-am nepoţi!  

--Atunci...pentru cine?  

--Pentru mine.  

--Cum, vrei să te joci? a îngăimat bietul vânzător.  

--Da! i-am răspuns candid. Dă-mi o jucărie cu suflete!  

--Ăăă! s-a enervat vânzătorul. Uite ce e, boşorogule! Aici nu e magazin de fetiţe. Du-te la magazinul de fetiţe dacă-ţi mai arde de joacă!  

M-am enervat şi eu:  

--M-ai înţeles greşit, dom’le, nu... Ţi-am cerut o jucărie cu suflete!  

Iar s-a holbat vânzătorul la mine:  

--Cum...adică?  

--Domnule, vreau un fel de ochean, de...binoclu-monoclu, sau...mai bine zis, un caleidoscop prin care să văd cum arată sufletele omeneşti. Că te uiţi la un om care îţi arată sufletul rozaliu, numai flori în ochi, curcubee pe faţă şi miere pe limbă. Dar dacă te uiţi mai bine-n beregata lui, vezi că are sufletul catran. Cu toate că el ţi-l prezintă în culori cameleonice.  

--Aaa! Se dumireşte vânzătorul. Matale doreşti un caleidoscop cu suflete.  

--Ăsta era domnule! m-am luminat eu la faţă. Aveţi?  

Vânzătorul mi-a făcut discret cu ochiul şi un semn din colţul gurii, însemnând cam aşa: „las-o moale să nu se prindă ăştia din jur.”  

--Am înţeles! şoptesc eu făcând cu ochiul şi strâmbând din gură la fel ca el.  

M-a tras deoparte şi mi-a murmurat la ureche:  

--Pentru dumneata...am eu unul. Pus bine. Dar...costă.  

--Cât face? mă precipit eu.  

--Face! a murmurat misterios, cu ochii roată în jur.  

--Spune, dom’le, nu mă fierbe! am mârâit precipitat.  

Tot şoptit, mi-a spus suma. Am crezut că leşin. Mi-am pierdut vocea şi am gâjâit:  

--Pensia mea pe doi ani!  

A ridicat din umeri în semn de...”dacă-ţi convine!” Ce puteam să fac? Dumneavoastră ce aţi fi făcut? Mai stai să te tocmeşti când apare chilipirul? Am mai gâjâit o dată, aproape plângând:  

--Bine, dom’le!  

M-a condus într-o hrubă, după nişte rafturi, şi mi-a arătat o ciudăţenie de tub lung, dintr-un metal negru, plin de butoane şi rotiţe:  

--Ăsta e! Hai, uităte în el!  

Am privit. Un caleidoscop, foarte...caleidoscop. Jerbe de culori ţâşnitoare, schimbătoare, cu desene şi forme ciudate şi neaşteptate. Parcă priveam cerul în noaptea de revelion.  

--Bine! am exclamat nervos, ăsta e un caleidoscop normal. Eu vreau să văd sufletele.  

--Apasă pe butoane şi învârte rotiţele! a spus calm vânzătorul.  

Am apăsat pe butoane şi am învârtit rotiţele, dar vânzătorul mi-a dat peste degete.  

--Vrei să-l strici? Aşa se apasă?  

Este adevărat că nu mai butonasem un caleidoscop cu suflete. Am rămas cu gura căscată când l-am văzut pe vânzător cum îl butona. Ce delicat apăsa!.. Ce fineţe, câtă eleganţă! Atunci au apărut sufletele în caleidoscop. Veneau aşa...în vârtejuri. Rotocoale, rotocoale. L-am întrebat, surprins:  

--Ce sunt alea?  

--Cicluri de suflete, mi-a răspuns calm, cu aere de savant. Apeşi o dată, dai de un ciclu de suflete. Priveşti la ele cum se zvârcolesc, se răsucesc, cum explodează şi umplu câmpul caleidoscopului cu formele şi culorile lor. Te uimeşti, filosofezi, faci deducţii şi mai butonezi o dată...Dai peste alt ciclu, cu altă explozie de suflete, şi iar...  

--Te uimeşti, zic eu, filosofezi...  

--Vezi că ai învăţat? constată, zâmbind, vânzătorul. Asta ridică preţul. Training-ul costă.  

--Ce...costă? am bâiguit eu nedumerit.  

--De, mă tataie! Dacă ţi s-a prelins mintea pe drum, se vede că nu mai pricepi. Dai atât!  

Şi a dublat suma şoptită iniţial. Am amuţit. Dar el a continuat mieros:  

--Cum vrei să te joci cu acest fermecat caleidoscop fără să dai cât costă?  

Am plecat la bancă împleticindu-mă, de unde am retras toate economiile mele de-o viaţă. Dar...a meritat. O dată are omu’ caleidoscop cu suflete. După ce i-am dat banii, i s-a scurs de pe buze un rânjet:  

--Să ai timp să-l foloseşti sănătos!  

Am plecat dintre rafturi, răsuflând uşurat că m-am procopsit cu magica jucărie. În definitiv, eram foarte mulţumit de jucărica mea. Toată ziua priveam la suflete prin tubul ăsta fermecat, fericit că ceasul nu mă mai speria cu ţârâiturile lui. Mă minunam şi butonam...Alt vârtej, alt ciclu...(vorba vânzătorului savant), alte suflete colorate. Ca nişte balonaşe de săpun. Cum se mai zvârcoleau! Cum mai săreau în sus! Ca în maşinăria aia de la Loto. Zburau...zburau ca nebunele spre un câmp luminos...Când ajungeau acolo pluteau liniştite...Şi în lumina ’ceea puternică, străluceau ca nişte curcubee zâmbitoare...Până când se repezea vârtejul în ele, le răsucea, le ameţea şi le arunca în jos, în hăuri de beznă, unde Marele Întuneric, stăpânul haosului le murdărea cu duhori infecte. Bietele suflete...! Cum se mai răsuceau acolo ca animalele în cuşcă! Încercau disperate să se ridice din nou spre Lumina cea salvatoare, în speranţa să le cureţe de petele murdare. Unele reuşeau să se ridice şi să strălucească în câmpul luminos. Dar altele, îngreunate de cele pete, se zbuciumau în zadar şi cădeau tot mai jos, în prăpastia Întunericului. Şi tot aşa, vârtej după vârtej...  

Când vedeau că mă uit prin tubul meu fermecat, trecătorii curioşi mă întrebau:  

--Ce vezi, dom’le, acolo, de te uiţi toată ziua în tubul ăla? Eu le spuneam poveştile sufletelor din acele vârtejuri. Unii râdeau de mine şi ziceau să mă duc la balamuc. Alţii mergeau mai departe nepăsători, mormăind: fleacuri! Dar alţii, foarte curioşi, îmi cereau tubul, să privească şi ei la sufletele din Vârtejurile Vieţii. Unii se minunau ca şi mine, de ceea ce vedeau, însă alţii mă priveau cu milă:  

--Tataie, alea sunt baloane de săpun. Ai dat în mintea copiilor. În loc să alergi, ca noi, după pâinea cea de toate zilele, tu te ţii de prostioare.  

Eu nu mă supăr. Strig mereu după ei:  

--Oameni buni, nu mai alergaţi, nu vă mai lăsaţi biciuiţi de limbile ceasului! Opriţi-vă şi priviţi în caleidoscopul cu suflete! Să vedeţi Vârtejul care vă răsuceşte, vă ameţeşte şi nu vă lasă să plutiţi cu sufletul liniştit în câmpul Luminii. Acea Lumină care vă dă culoare şi strălucire!  

Năstase MARIN- Galaţi, iulie 2007  

Referinţă Bibliografică:
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1385, Anul IV, 16 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!