Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Fragment 3 din nuvela
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Aşa gândeam când Silvica a sărit ca arsă.A alergat la bucătărie şi apoi în dormitor cu un platou plin de sanvişuri şi o cană cu lapte.Domnul Gigi era în exerciţiul funcţiunii, călărind programele cu telecomanda.  

Mârâia şi scâşnea din măsele:aşa,aşa,bine le-a făcut,că nu se mai satură!Silvica a înţepenit cu tava-n mâini,stupefiată:  

-Ce este,dragă,cine te-a supărat?  

-Ăştia! Că nu se mai satură!Iar noi...cât să-i mai răbdăm?  

-Cred că eşti tare flămând, dacă spui asta.Nu-i nimic.Ţi-a adus mama păpica.Lasă telecomanda şi ţine tăviţa!Fii atent să nu scapi firimituri în pat!  

Cu ochii pierduţi prin fundul ecranului,fugărind nişte hoţi împreună cu mascaţii,domnul Gigi a aruncat în prăpastia gurii sandviş după sandviş,în câteva clipe Dintr-o înghiţitură a azvârlit pe gâtlej şi cana cu lapte,spunând răstit,cu gura plină:  

-Ia-le d-aci!  

-Mănâncă încet,Ţicuşor,să nu-ţi facă rău!  

Domnul Gigi mormăie,tot cu gura plină:  

-Păi,tu nu vezi,măi fato,ce se-ntâmplă în ţară?Numai nenorociri...dezastre...catastrofe...Ce mai,ne ducem de râpă !  

-Dar la noi, nu s-a întâmplat nimic,puişor!  

-Aici nu e vorba de noi.Toate astea se întâmplă în ţară.Da...ce-ţi spun eu ţie dacă nu vrei să te informezi?..Hai, lasă-mă!  

Silvica s-a uitat mirată la el,a luat tăviţa,ridicând din umeri:prostii!Apoi,fiecare pluteşte în lacul său de activitate,navigând cu toate pânzele sus.Gigi zboară pe telecomandă prin pădurea de ştiri,înfruntă uraganele din trillere şi suspină prin telenovele.Silvica înnoată prin valuri spumoase de facturi şi note de plată.Fiecare este fericit în felul lui.Amândoi se bucură,se supără,se concentrează,urmărind rezultatul,răsuflă uşuraţi când le iese cum au vrut şi se înciudează dacă le iese altfel.Aşa plutesc amândoi spre limanuri diferite ale acestei ciudate”Fata-Morgana”numită fericirea casnică,mâloasă...Într-un târziu,Silvica s-a ridicat de pe scaun,întinzându-se:gata,pentru astăzi!Apoi s-a îndreptat spre dormitor,zâmbind misterios.Aici,pe ecranul televizorului,un asiatic icnea,lovind cu mâinile şi picioarele pe nişte derbedei înarmaţi..A apărut şi o frumoasă,care izbea şi ea cu sete în nespălaţi.Scenele se derulau rapid,cu urlete,pocnete,icnete,ţipete şi vaiete.Gigi icnea şi el:aşa,mă!Dă-i!Hâ!..Silvica s-a speriat:  

-Linişteşte-te,dragule,este doar film!  

Cu ochii injectaţi,domnul Gigi a urlat:  

-Nu vezi că ăştia transmit numai porcării?  

-Atunci,de ce mai priveşti?l-a întrebat nedumerită Silvica.  

-M-a făcut curios.Să văd cum îi termină gălbejitu pe nespălaţi.Că mă enervează.Îmi vine să le car şi eu pumni.  

-Fii cuminte,puişor !Du-te şi te spală cât mai curge apa caldă !  

-Da..nu m-am spălat când am venit ?Ce-atâta risipă?  

-Ai transpirat,dragule!Apoi,acolo...jos,nu te-ai spălat.Şi tu ştii că mamei nu-i plac jucăriile murdare.  

Domnul Gigi mormăie bosumflat:  

-Nu mă spăl!Lasă-ma în pace cu...  

-Pardon!i-a retezat-o Silvica.Jucăriile mele trebuie să le păstrezi cum vreau eu.Tu eşti doar gestionarul lor.  

DomnulGigi a zâmbit amuzat:  

-De când te-ai făcut propietar de jucărele?  

-De când te-am luat.Sau...nu mai sunt ale mele?Le foloseşte altcineva?  

-Numai eu...Uneori.N-am voie?  

-Ba,ai!Cu condiţia să le păstrezi curate,aşa cum vreau eu.  

-Bine,madam propietar,mă duc să le spăl după ce termină gălbejitu cu derbedeii.  

-Lasă-l încolo de gălbejit,spuse enervată Silvica,oprind televizorul.Îţi spun eu ce s-a întâmplat.Frumoasa rămâne cu cel mai tare.  

-Dacă cel mai tare este un nespălat?  

-Aoleu,eşti incorigibil!La onorariul ei,frumoasa ferchezuieşte orice nespălat,pe când eu...hai,odată,că mă enervezi!  

Şi Silvica îl îmbrânci spre baie.După ce l-a dezbrăcat a pus mâna pe duş:  

-Domnule gestionar,de data asta spăl eu jucă riile,să mă asigur că vor fi perfect curate.Şi l-a udat cu duşul pe tot corpul.Gigi a început să ţipe:  

-Hei,ce faci?N-ai zis că...  

-Acum...Dacă te-am prins...Pune mâna pe burete şi săpun!Freacă peste tot!  

După baie,domnul Gigi s-a lăsat mângâiat, masat, sărutat...iar el stătea ca purcelul la scărpinat.Silvica respira greu,cu ochii plutind în extaz,având plăcerea şi siguranţa proprietarului unei superbe statui masculine.Un adevărat Apollo!..În această stare de beatitudine,l-a tamponat cu prosopul,l-a îmbrăcat cu o pijama de mătase,apoi i-a făcut patul ,spunându-i:  

-Hai,fii pregătit!Că vine şi mămica lângă tine.  

Am intuit că va face baie şi am sărit rapid pe prosop,pentru a evita catastrofa.De câte ori am fost pe punctul să-mi pierd viaţa în această stupidă aventură!..Numai acarian să nu fii!  

După ce a făcut duş,de data asta,când s-a şters,am reuşit să mă agăţ de gâtul ei.ah, ce gât!Nu salivaţi,drăguţilor,că altceva am vrut să spun!Dacă aţi fi acarian aţi şti că locul ăsta este cel mai nesigur.Abia că mă mai puteam ţine.Aşa că am alergat tot la locul meu preferat,între sâni,unde era să mă sufoc,pentru că doamna Silvica îşi parfumase toate părţile delicate.Ce era să fac?Rabdă acarianul la curiozitate.Deşi,sincer să fiu,eram total dezamăgit şi plictisit.Câte eforturi financiare,ce sacrificii am făcut!Ca să aflu...Ce?O poveste banală şi stupidă de dragoste casnică.Mai ales că acum urma deznodământul ăla...cu un cutremur de gradul zece...cu murdărie şi căscături după... până ce eroii mei se lansează într-un concert de sforăituri supărătoare.Iar eu,tâmpitul,să aştept,să văd ce face eroina mea ca să salveze naţiunea.(ce femei aveţi, domnule!...)Chiar îmi ziceam:când matahala de Gigi va...s-ar putea să mă strivească.Mai bine,ia să mă transform eu într-o muscă şi...Însă,nenorocita de curiozitate iar m-a reţi nut.Mai ales că un”Necurăţel”îmi tot şoptea:rămâi,mă!Rămâi până la sfârşit ca să vezi ce se întâmplă! Şi...am rămas,cu tot vagonul de ruşine care m-a cuprins.  

Silvica a îmbrăcat o cămăşuţă roz,tare scurtă,decoltată,transparentă,cu care ar fi înviat toţi morţii pentru judecata de apoi.Însă,domnul Gigi nu avea ochi pentru cămăşuţa roz.Îi azvârlise din nou în fundul ecranului,fugărindu-i cu telecomanda pe toate canalele.Când l-a văzut Silvica,a dat ochii peste cap,dezamăgită:te-am rugat,Gigişor!..  

-Ce vrei,dragă?Nu vezi că a-nceput şăurile?  

Scârbită,Silvica s-a urcat în pat,tot cu speranţe roz:  

-Lasă prostiile şi...hai!Vreau să mă iubeşti!  

Butonând telecomanda,domnul Gigi i-a spus indiferent:  

-Păi,nu te iubesc?Cât ţin eu la tine !..Dar acum,pot să-i părăsesc ?  

-Pe cine,dragă,pe cine ?  

-Cum,pe cine?Pe ăştia cu şăurile şi pe invitaţii lor cu problemele.Care sunt problemele ţării,ale întregului popor,ale noastre,dragă!  

-Dar eu? Nu am probleme?Cine mi le rezolvă?De ce am venit lângă tine?  

-Lasă,dragă,avem timp!Ar fi o nepoliteţe din partea noastră ca ei să dezbată problemele ţării şi noi să...  

-Mă,Gigi,tu glumeşti?Vrei să mă supăr?Ce-mi pasă mie de şourile lor.Sau...ce să cred?  

Ca s-o îmbuneze,Gigi o ia în braţe,dar tot cu ochii la televizor.O sărută,o mângâie şi-i şopteşte duios:  

-Ştii că şi eu vreau!..Sunt în stare să...dar ai răbdare!  

-De ce să am răbdare?şopti Silvica,respirând greu.  

-Până termină ăştia.Să vedem cum rezolvă problemele.Pe urmă...  

Gigi o masează,o sărută,o mângâie,o strânge-n braţe...Silvica înfloreşte..Ochii îi lucesc,respiră sacadat şi-i şopteşte tremurat:  

-Ce...bi...ne...e...e.  

Se lipeşte tot mai mult de Gigi.Trupul i se încordează şi se destinde în zvâcniri repetate.Deodată,sare ca arsă,parcă trezită din acel extaz:  

-Aoleu,Gigi,cum am uitat?  

-Ce-ai uitat,mă?sare buimac şi Gigi.  

-Mister Ornic!Teroristul care ne mănâncă zilele.  

Silvica s-a repezit la şifonier de unde a scos un ceas deşteptător,care avea pictat pe cadran un clown caraghios, cu ochii mari şi limba scoasă,râzând ca tembelul.Cu fiecare tic-tac mişca limba şi ochii în dreapta şi stânga.Silvica i-a întors arcul,fixând soneria la şase şi un sfert. Apoi,s-a strâmbat la el,arătându-i şi ea limba:  

-Na,nemernicule!Întorcându-se în pat,spuse:  

-Să ştii că i-am furat un sfert de oră lui Mister Ornic.Sfertul ăla cu cel mai dulce somn pe care mi-l papă el în fiecare dimineaţă.  

-Nu se poate,mă !Când mai înghiţim gălbenuşul ?  

-Nu,Gigi,nu !a insistat Silvica.Nici nu ştii cât îl urăsc pe dumnealui când ne fură cele mai fericite clipe.Uită-te la el cum îi joacă ochii ca la un hoţ.Cred că îl voi arunca pe fereastră într-o bună dimineaţă, dacă mă enervez.Că ne face viaţa pulbere cu râsul lui de şmecher.  

DarGigi n-o mai asculta.Se scufundase din nou în valurile televizorului.  

-Lasă fleacurile,Silvica,nu mai bruia!Uită-te,să vezi cum s-a ales praful de pădurile noastre!Să vezi ce jaf au făcut ăştia!Astea probleme,dragă!  

Silvica se ghemuieşte lângă el şi-l mângâie peste tot:Ia să văd!La tine în pădure a mai rămas ceva?  

Zâmbeşte galeş,aşteptând nerăbdătoare clipele fericite după despicarea-n patruzeci şi patru de surcele a tuturor problemelor din pădurile noastre jefuite.Se alintă,jucându-se cu “proprietăţile” ei gestionate de Gigi.  

-Ştii că jucărelele mele sunt cam uşoare?Domnule gestionar,trebuie să-ţi fac inventarul că mi se pare  

suspect:se fură din pădure.  

-Lasă gluma, dragă!se agită Gigi.Dacă taie ticăloşii toate pădurile,transformă ţara într-o Sahară,murim de căldură şi rămânem fără oxigen.Ce mai, ăştia ne asfixiază!Spânzuraţii,domnule,nu-i mai analizaţi!  

Silvica zâmbea transportată:  

-Auzi,şmechere?Lasă-i,tu,p-ăia cu pădurile şi spune-mi unde-ai uşurat zdrăngănelele?  

-Ţie îţi arde de asta,mă,când ţara se rostogoleşte în prăpastie?  

Silvica o ţine pe-a ei,chihotind.Îl sărută şi-l mângâie insistent.Şi....timpul trece...Mister Ornic se hlizeşte la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat şi cu mângâiatul ”propietăţilor”.Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Maşinal,cu ochii aproape închişi,scoase şi ea limba la el:  

-Pe-ze-ven-ghiu...  

Dar pleoapele grele îi ferecară ochii.Rămas de unul singur,Gigi a încălecat pe telecomandă şi a-nceput să haiducească pe toate canalele.Peste tot moderatorii şi invitaţii lor se bălăcăreau,se agitau,ameninţau...Gigi tremura...scrâşnea...Iar Silvica sforăia uşor cu fluierături duioase.Încet,încet,sforăiturile s-au amplificat cu zgomote tremurătoare,determinându-l pe Gigi să mărească şi el semnalul sonor al televizoruluiDin ţevile de calorifer au început să se scurgă ciocănituri nervoase.Nu se mai înţelegea nimic.Nervos,Gigi a zgâlţâit-o zdravăn pe Silvica Sforăielile încetară,dar fericirea lui Gigi nu dură mult,pentru că prinseră din nou amplitudine.Silvia a început să plângă,să geamă şi să ţipe în somn:  

-Nuuu!nu,nu!  

Gigi se sperie,dădu televizorul încet şi o îmbrăţişă:gata,gata,hai...linişteşte-te!  

Silvia s-a trezit,suspinând:  

-Vai,Gigi,ştii ce am visat?Că alergam printr-un labirint şi a apărut unul de la televizine care striga:asta e,asta e!vinovată,vinovată!Au mai apărut şi alţii care a-nceput să strige:vinovată,vinovată!S-o prindem,s-o prindem!  

Şi a-nceput să plângă,alintându-se:  

-Hââ !Ce le-am făcut eu ?  

Gigi a luat-o în braţe,liniştind-o :  

-Gata,gata!A fost un coşmar.Dacă toată ziua te gândeşti la ei...Dă-i încolo!Hai să te iubesc!Şi începu s-o pipăie.Silvica îi dădu mâna la o parte:  

-Acum,nu!Sunt moale...vreau să dorm...dar,ţine-mă în braţe,să nu mai visez urât!  

Închise din nou ochii,adormind repede.Gigi manevra cu o mână telecomanda,iar cu cealaltă mângâia sânii Silvicăi.Îşi azvârli din nou ochii în fundul ecranului,unde problema pădurilor se despica în continuare,făcându-se numai aşchii.Deşi curgea rumeguşul din ea,Gigi tot mai aştepta ca”ăia”să găsească o soluţie pentru salvarea lor.  

Dar Silvica nu mai sforăia.Acum zâmbea radioasă şi respira tot mai sacadat.Începu să sufle greu şi să geamă,scăpând câte un ”ah!”şi icnituri extaziate.După acest zbucium,trupul ei se destinse şi se linişti,respirând normal.Gigi nu auzea,nu observa nimic.El se rătăcise în hăţişurile problemei pădurilor.Şi se tot holba,căutând un luminiş în fundul ecranului.Silvica zâmbea în vis,purtată pe valuri de fericire ce curgea prin Edenul unde fusese.Deodată,se trezi.Privi nedumerită la Gigi care se agita ca un apucat.Zâmbi,îi smulse telecomanda din mână şi stinse televizorul.Gigi se repezi la ea:  

-Ce faci,dragă,ce-ţi veni?  

Zâmbind liniştită,îi şopti radios :  

-Hai să-ţi spun ce-am visat !Să ştii că...am făcut-o !Ah !..Ce bine a fost !  

-Ce-ai făcut,mă ?s-a holbat Gigi la ea.  

-Am făcut dragoste,prostule!  

-Dragoste?s-a bosumflat domnul Gigi.Cum aşa?..Cu cine?..  

-Cu tine,mă,blegule!Cu tine.Stai liniştit că am făcut-o în vis !  

Gigi a rămas mut.Silvia a continuat:  

-Dacă ai şti ce bine a fost!Doamne,niciodată n-ai făcut aşa de bine ca în vis.  

-Ia,ascultă!o repezi Gigi,foarte supărat.Îţi baţi joc de mine?Cu cine ai făcut tu dragoste în vis?  

-Nu ţi-am spus?se zmiorcăi Silvica.  

-Bă,fato!Ia uită-te pe fruntea mea!Scrie”fraier”?Mie să-mi spui imediat cu cine ai făcut dragoste!Cine-i omul din vis?  

-Doamne,Gigi,ce-ţi veni?Eu sunt sinceră şi tu...  

-Sinceră?Ascultă...cucoană!De la masă te-am mirosit că mă înşeli.  

-Ascultă,tu...domnule!De ce mă faci » cucoană? «  

-Da,cucoană !Mă iei cu ţuica de caise,cu chihlimbarul...pretinzi că te roagă un patron să-i ţii contabilitatea...că-ţi cumpără un calculator...că faci economii...în timp ce eu hâiesc şi mă întorc acasă frânt.Dumneaei,cu patronul şi prostul...cu chihlimbarul.  

Rezemată într-un cot,Silvia îl privi buimacă :  

-Aa!Vasăzică...ăsta-mi eşti!Eu corcolesc pe domnu...îi gătesc...îi spăl...să se simtă domnu bine.Iar”domnu”...le cloceşte şi le-aruncă...mă face”cucoană”...  

-Am greşit,nu eşti cucoană!Eşti o...ţărancă!  

-Ţărancă?!..Aha!Vorba moţatei de la doi.Cum cobori scara,mereu îţi iese în cale:Hi,hi,hi,domnu Gigi,iar ne-am întâlnit!Apoi...şopa,şopa...Crezi că n-am văzut-o?Crezi că sunt proastă?Cum te mai privea galeş şi se hlizea înfaţa ta!”Vai,Gigişor!Ce spui,Gigişor?Trebuie să-ţi fie greu cu ţăranca!”  

-Da...de unde ştii tu că doamna Bucur te-a făcut ţărancă?  

-Doamna...Bucur!O scroafă! Când am săpat grădina blocului şi am pus gazon şi flori,s-a hlizit de la balcon:hi,hi,hi.Vai,dragă,dar tu munceşti ca o ţărancă!Când am văruit şi copacii,nesimţita iar a chihotit:hi,hi,hi,ca la ţară,dragă,ca la ţară!Purceaua!Nu pot s-o sufăr.Iar,tu?  

-Păi,are dreptate!Ai comportament de ţărancă autentică.Cine pleacă în weekend să sape grădina la ţară,să prăşească la câmp şi toamna la cules porumbul?  

-Da, mă,şi nu mi-e ruşine!Uite că sunt ţărancă!Nu ca tine,care te fofilezi de fiecare dată şi nu vrei să-i ajuţi pe tăticu şi mămica.Dar...ce ne dau ei,nu refuzi.Ce bine se trăieşte la oraş dacă ai doi proşti la ţară!Tu eşti “domnul”Gigi,pe care îl compătimeşte “doamna”Bucur că s-a însurat cu o ţărancă.  

-Ce,te supără adevărul?  

-Nu,dragă,bărfeşte-mă în continuare cu moţata şi plângi pe umărul ei că te-ai însurat cu ţăranca...  

Iar,tu,Silvico...(începe să plângă).Nu mai aştepta să te protejeze bărbatul tău în faţa moţatelor.Ce,credeai că te iubeşte?  

Silvia plânge cu hohote şi sughiţuri.Gigi o repede:  

-Ia,nu mă lua cu şiretlicurile astea,stimată doamnă!Nu te abate dela subiect, că nu ţine!Mai bine,spune imediat,cine este omul din vis,că altfel...  

-Că,altfel?  

-Altfel...fac urât!  

Gigi se ridică din pat,în picioare,cu cearşaful pe el şi declamă ca un Cezar:  

-Să pleci din casa mea!  

Silvia sare şi ea în picioare, întinzând gâtul:  

-Casa ta,mă,casa ta?Mizerabile!E casa părinţilor mei,mă!Au plecat săracii la ţară,să se simtă ”băiatu” bine...Şi,băiatu?..  

Se prăbuşeşte în pat,plângând din nou cu hohote:  

-Ăsta-i buchetul meu de flori...de ziua noastră...  

Gigi “cade”şi el pe pat,cu cearşaf cu tot.Cu mâinile la ceafă,fixează ochii-n tavan şi tace...tace...Silvia plânge cu sughiţuri:  

-Că-mi spunea...biata...mămica...Ce face-ţi voi,mă,că nu se cunoaşte nimic?Un nepoţel,acolo,băiat sau fată,nu contează.Copil să fie..Şi tata socru mi-a spus acum o lună:bine,mă,Silvica,staţi voi singuri de-atâta timp şi...nimic?..nimic?..Casa ta, ai?  

-Ce mă iei,madam,cu chestiile astea?Crezi că sunt prost ?Au plecat la ţară pentru că au ieşit la pensie şi a murit bunică-ta.Lacomii !Că puteau să vândă casa şi tot pământul şi să ne dea nouă toţi banii.Dacă ne mai dădeau şi banii de la nuntă,ne cumpăram şi noi un apartament,să fie al nostru,nu...  

-Aşa vorbeşti de tăticu,mă?Dar ai tăi,ce cheltuieli au făcut la nuntă,mă?Tata s-a împrumutat la colegi,şi le-a dat banii după nuntă,mă!Dar ai tăi,mă?Au venit la nuntă ca musafirii.N-au cumpărat nici sucuri,mă,nici sucuri.  

-Atunci,de ce s-a bătut cu pumnul în piept:lasă cuscre,că fac eu nunta!Aici la ţară avem de toate!De ce,mă,de ce?Îţi spun eu :să se fălească ţăranul,să vadă lumea că a luat băiat de oraş.Şi pe urmă,au luat toate lucrurile din casă.De unde avem,mă,aragazul,frigiderul,maşina de spălat, aspiratorul?Nu de la ai mei?Ai uitat?  

-Vechiturile astea?Aragazul ruginit şi înfundat!Frigiderul care huruie ca o moară!Maşina de spălat cu axul pietrificat!Aspiratorul care zdroncăne ca o...De ce ni le-au dat,mă?Ca să-şi cumpere altele noi.De ce nu ne-au dat bani să cumpărăm ce vrem noi?Să fi plătit măcar avansul la ele.Acum mama soacră are maşină de spălat automată şi eu frec cu mâna de-am făcut răni.Ce ştii tu ce fac la baie şi cum mă chinuiesc?Doar televizorul şi ziarele.Hââ,hâââ!..  

Va urma  

 

Referinţă Bibliografică:
Fragment 3 din nuvela Omul din vis / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1376, Anul IV, 07 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!