Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Fragment 2 din nuvela
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

A intrat un domn cu statură atletică,trăsături fine, părul blond ondulat, braţe musculoase, bronzat şi foarte transpirat. Din uşă a aruncat direct pe cuier sacoşa plină cu ziare. Apoi, a oftat din greu:  

-Sunt frânt! Mă auzi, frâânt?!  

Frumoasa doamnă i-a scos rapid pantofii din picioare. I le-a mângâiat, le-a masat uşor:  

-Lasă, puişor! Hai cu mămica să faci o baie şi te înviorezi!  

-N-auzi că sunt frânt? Nu fac nicio baie!  

Doamna rotunjeşte boticul, alintându-se:  

-Hai mă, Ţicuşor! Vrei să mă supăr? Măcar scoate-ţi ciorapii că miros îngrozitor!  

Impasibil, ”Ţicuşor” îşi târăşte agale spre dormitor pachetele de muşchi foarte ”frânte”.Cu gemete înăbuşite şi le aruncă pe pat zdrobind arcurile somierei.  

Doamna...după el:  

-Chir nu vrei să faci baie? El mormăie:  

-Nu ţi-am spus, frânt?! Adu-mi ziarele alea din sacoşă!  

Superba doamnă aleargă şi-i aduce sub nas vraful de ziare. ”Ţicuşor” zace nemişcat, întins cu faţa în jos, ca un Crist crucificat pe dos.Tace. Doamna îi şopteşte:  

-Astăzi avem apă caldă, dragule! E păcat să nu profiţi!  

Dumnealui iar bombăne:  

-Mă, fato, eu cu cine vorbesc? Nu-nţelegi că am avut o zi grea?  

-Te cred “Ţicuşor”! Nu vreau să te supăr.Te spală mama.Tu stai cuminţel în pat şi eu, acuş vin cu ligheanul, săpunul şi prosopul...  

Întoarce pe domnul cu faţa în sus şi trage de el:  

-Hai, puiul mamii, copăcel!  

“Puiul”se lasă ridicat şi când “mama” îl scapă, cade la loc râzând. Amuzată, râde şi ea:  

-N-are băiatul de ce să se sprijine? Lasă, că aduce mămica pernele !  

Şi a sprijinit spatele domnului cu două perini mari. A mai adus ligheanul cu apă caldă, săpun, prosop şi cu delicatele-i mânuţe, i-a spălat picioruş cu picioruş şi le-a tamponat uşor cu prosopul. În acest timp, plictisit, domnul răsfoia ziarul.  

-Ce mai scrie la gazete, dragule ?  

Domnul mormăie indiferent :  

-Lasă...pe tine nu te interesează!  

-Ba, mă interesează, dar n-am timp! Mă informez citind doar titlurile.  

Domnul pufneşte:  

-Dacă tu crezi că asta e informare...  

După ce termină, doamna ia ligheanul, prosopul, ciorapii împuţiţi şi săpunul:  

-Gata, ”Ţicuşor”! Acum, citeşte liniştit! Îndată pun masa. Dar...înainte de masă, spală-te măcar pe mâini!..Te rog!..  

Domnul mormăie, afundat în ziar:  

-Mmm!  

Doamna, iar cu alergătura(cutremur de gradul opt pe scara...). După un timp:  

-Gata, Gigi!(vasăzică, dumnealui este ”domnul Gigi”). Hai la masă!  

Dinspre dormitor, nicio mişcare. Doamna insistă:  

-Hai, Ţicuşor, masa e gata!  

Nimic. Doamna se duce spre dormitor, de unde se aud sforăituri sonore. Necăjită, trage de domnul Gigi:  

-Hai, mă, trezeşte-te! Ai să dormi după masă.  

Domnul Gigi deschide un ochi şi...după un timp catadicseşte să mormăie:  

-Bine, mă, Silvica! Dacă zici tu...  

Doamna Silvica sare-n sus de bucurie. Gigi al ei a acceptat să vină la masă. Şi, culmea, vrea să se spele pe mâini cu apă caldă. De prea multă bucurie, doamna Silvica aleargă într-un picior la cămară de unde aduce două sticle înfăşurate-n ziare:  

-Ghici, ce-a adus fata pentru băieţelul ei?  

Gigi ridică sprâncenele:  

-Chiar, mă, ce ai acolo?  

Silvica se fandoseşte:  

-Surpriză, surpriză!  

Chihotind, aduce un pahar şi dezveleşte o sticlă. Gigi exclamă admirativ:  

-Ooo! Avem tărie!  

-Ţuică de caise, dragă!De la tata. A făcut vreo doişpe litri. Opt pentru noi, că...de! Ştii? Cei doi caişi din faţa casei. A făcut şi mama cinşpe borcane de gem. Zece pentru noi...  

-Că...de!  

-Da, măăă! Nici nu ştii cât ţin ei la tine.  

Îi toarnă un pahar, aproape plin.  

-Ai pus cam mult! se strâmbă domnulGigi.Tu nu bei?  

-Ştii bine că eu nu beau.  

După o înghiţitură, Gigi lăsă paharul, bosumflat :  

-Dacă tu nu bei, nu mai beau nici eu!  

-Hai, mă, lasă !.. Am să beau puţin de la tine.  

-Nu se poate, dragă! Eu cu cine dau noroc în casa asta ?  

-Hai, că eşti grozav! Uite, îmi pun şi eu! Turnă câteva picături într-un pahar. Eşti mulţumit?  

-Aşa, da! Hai noroc!  

-Şi dragoste, dragul meu, cât mai multă dragoste, că asta ne trebuie! Iar părinţilor, care ţin la noi, să le dea Dumnezeu sănătate!  

Gigi n-o mai asculta. Gâlgâi paharul până la fund:  

-Aoleu, că tare mai este! Mai toarnă-mi un păhărel să-i simt gustul!  

Silvica îi umplu din nou paharul pe care-l dădu pe gât dintr-o sorbitură. După ce îl goli, îl puse cu zgomot pe masă:  

-Gata, mă, ga-ta! Vrei să faci din mine un alcoolic? Eu mă sacrific pentru socru-meu şi tu torni mereu?  

Au început să mănânce în linişte. Silvica iar se fandoseşte:  

-Îţi mai aduci aminte când tăticu ţi-a dat din zaibărul ăla...îi zicea ”Sângele Domnului”...  

-Nu! De ce?  

-Te-a întrebat:cum ţi se pare? Tu i-ai răspuns scurt: “motorină!” Eu cu mama am râs cu hohote dar tata a râs mânzeşte. După doi ani...de Crăciun. Ţi-aduci aminte? Tata ţi-a dat un vin alb şi iar te-a întrebat:cum ţi se pare ”Lacrima Cristi”? Mai ştii ce i-ai răspuns?  

-Nu!  

-I-ai spus tot aşa...sec: ”bragă!” Eu cu mama iar am râs, însă tata n-a mai râs. M-a tras deoparte şi m-a întrebat:cum vrea ”băiatul nostru” să fie vinul? Vezi? Aşa îţi spune el:”băiatul nostru”.  

-Şi tu ce i-ai spus?  

-I-am arătat medalionul cu boabe de chihlimbar pe care mi l-ai făcut cadou. Mai ţii minte?  

-Nu! Ce chihlimbar? Care medalion?  

-Hai, măă! Câte medalioane mi-ai luat? Cadoul de ziua mea...la care ţin atât de mult...  

-Şi, ce legătură are medalionul cu vinul?  

Silvia desface din ziar a doua sticlă, de gâtul căreia era agăţat medalionul cu boabe de chihlimbar. Gigi face ochii mari şi rămâne mut. Silvia a continuat:  

-Mi-a adus-o mama acum câteva zile. Doi ani a experimentat tata cu struguri de la Nicoreşti şi cu cei de la viţele din curte. Lui îi place să facă experienţe. Priveşte şi compară. Acesta este vinul tău, căruia trebuie să-i dai un nume.  

-Mm...da! L-a reuşit! Parcă este chihlimbar. Atunci...să-i zicem chihlimbar.  

-Nu, măă! Zi-i şi tu ceva poetic: ”Visul dragostei”sau...”Chihlimbarul Silvia”.  

-Ba, am să-i zic chihlimbarul ”nea Pandele” că el l-a făcut.  

Silvia s-a bosumflat:  

-Aşa e...Ce-ţi pasă?  

-Cum, ce-mi pasă?  

-Pentru că tu nu ştii ce sărbătorim noi, astăzi..  

-Asta-i bună! Ce sărbătorim ?  

-Cum, mă? Chiar nu-ţi mai aduci aminte ce s-a întâmplat acum şase ani pe şase august?  

-Bomba atomică de la Hiroşima.  

-Auzi, să nu fii şmecher cu mine! Chiar ai uitat?  

-Zău, dacă mi-aduc aminte!  

-Ah, omule!..suspină Silvica. Era într-o sâmbătă seara. Plângeam pe o bancă pe faleză...că ticălosul ăla...în fine...nu vreau să-mi mai amintesc...cunoşti povestea...Atunci ai venit încetişor şi mi-ai şoptit dulce...Îţi mai aminteşti?  

-Nu!  

-Of, deşteptule! Nici ce mi-ai cântat la ureche?..Eram ca naufragiatul care zăreşte o geană de lumină printre norii de furtună. Atunci mi-ai furat inima, hoţule!  

Gigi o priveşte ca un tâmpit.  

-Habar n-am. De cînd am uitat...  

-Ai uitat că erai îndrăgostit lulea? Ştii ce-ai făcut peste o săptămână?  

-Ce-am mai făcut? a murmurat Gigi ca un tembel.  

-Ai venit la noi cu trei garoafe albe, zimţate cu roşu. Le-am pus în vaza albastră de pe televizor. Mama era emoţionată şi plângea pe hol...le schimbam zilnic apa...După trei luni, ştii ce ai făcut?  

-Ce-am mai făcut, mă, că mă enervezi?!  

-Mi-ai spus să închid ochii şi mi-ai pus la gât şiragul ăsta de chihlimbare. Te-ai înroşit şi mi-ai şoptit că mă vrei de soţie...Ce frumos a fost...  

-Auzi, fato? Lasă fasoanele, că tot mă uit de un sfert de ceas la chihlimbarul ăla din sticlă. Dacă l-ai adus, toarnă domnule, un pahar, nu poveşti de dragoste!  

Silvica a izbucnit în lacrimi şi, suspinând, i-a turnat ăn pahar. Apoi...au mâncat în tăcere  

Într-un târziu Gigi n-a mai suportat apăsătoarea atmosferă:  

-Mă, fato, măă! Cum să nu te iubesc, mă! Dar tu nu vezi că ţara arde, măă? Preţuri...disponibilizări...şomeri...sărăcie cumplită, secetă, inundaţii, măăă! Şi ţie îţi arde de mofturi?  

-Ia mai taci! Tăticu şi mămica să trăiască. În rest ne descurcăm. Ştii că am economisit cinci milioane? Ştii că mai ţin contabilitatea unei firme şi patronul ei mi-a promis că mă împrumută să-mi iau un calculator?  

Gigi s-a ridicat de la masă, şuierând :  

-Vasăzică...asta faci! Mă înşeli.  

-Cum te înşel?  

-Păi, cine-i ăla care te împrumută?  

A început o discuţie stupidă în care Gigi a împroşcat-o cu zoaie de gelozie. Ea plângea şi se jura că nu-l înşeală, că face economie la sânge, că mămica şi tăticu le trimit mereu de-ale gurii, că...  

-Ba, mă-nşeli, mă-nşeli...cu ăla...pe bani!..  

-Stai să-ţi arăt caietul unde ţin evidenţa cheltuielilor!  

-Nu mă crede tâmpit, ţipa Gigi, ţii evidenţa înşelăciunilor!  

Lacrimile Silvicăi curgeau şiroaie:  

-Acum înţeleg că nu mă mai iubeşti.  

-Ba, te iubesc! a răcnit Gigi. Cum vrei să-ţi dovedesc? Uite...mai toarnă un pahar de chihlimbar!  

Silvica i-a turnat imediat un pahar pe care l-a sorbit pe nerăsuflate. Şi i-a mai turnat unul...Şi el l-a băut. Ea turna...el bea...ea suspina...el gâlgâia...ea sughiţa...Uite-aşa se împăcară, dovedindu-şi reciproc cât de mult se iubesc. După fiecare pahar, Gigi îi şoptea duios:mă, fato...nici nu ştii cât de mult te iubesc eu pe tine... Silvica se înseninase şi îi turna mereu ca să asculte şoapte de iubire. Era iarăşi veselă şi fericită. Gândea că are un bărbat puternic şi frumos la care râvneau toate colegele ei. Şefa mereu îi repeta:  

-Mă, Silvico, ce bărbat ai luat tu!..  

De aceea îl sărută pătimaş şi se alintă: acum, Ţicuşor, poţi să te culci, că mama te iubeşte mult.  

-Nu mă culc, dragă! Mai stau să citesc ziarele. Nu vii lângă mine?  

-Eu mai am treabă. Lasă!..La noapte !..Şi-i făcu ştrengăreşte cu ochiul.  

Oftând, Gigi se sacrifică şi plecă singur în dormitor. Iar Silvica...tot cu treburile. Curăţă masa, spălă vasele, apoi, la baie...trei ligheane cu rufe, maşina de spălat...Toată alergătura ei era pentru mine cutremurul de gradul opt pe scara...Numai o dată a intrat Silvica în dormitor (bineînţeles, cu treabă), unde l-am văzut pe domnul Gigi răstignit pe diagonala patului, cu faţa-n sus, sforăind infernal, de fluturau ziarele împrăştiate pe el.  

Văzându-l cum sforăie aşa de hotărât, ca un adevărat cap de familie, mi-am dat seama că este un sacrificat pe altarul căsniciei. Convingerea mi-a întărit-o şi Silvica, atunci când a cules de pe el, cu o sacrală delicateţe, fiecare foaie de ziar. Se mai observa asta şi din felul în care mergea pe vârful picioarelor. Cum l-a învelit ea cu un cearşaf ca un giulgiu, ca să nu putrezească preţiosul cap de familie.  

După ce şi-a înfofolit scumpul”băieţel”, Silvica a intrat cu fierul de călcat într-un maldăr de rufe. Uf!..Scăpasem de cutremurul pomenit. Relaxat, mă uitam la faţa ei.Zâmbea fericită, netezind lenjeria dumnealui. Îi ghiceam gândurile: ce bine este să ai un bărbat ca Gigi! Cuminte, muncitor, nu bea, nu fumează, nu se înhăitează cu cei răi, nu o ceartă (ei,la masă, a fost o...”ceartă de iubire”). Dacă ea îi explica problema cu împrumutul...Şi, mai ales, nu o bate (ce povestesc colegele...). De la serviciu vine direct acasă (astăzi a fost o excepţie:a venit”frânt”). Şi stă numai cu ea (el în dormitor, că a fost”frânt”şi ea în bucătărie, că...asta e!). Apoi, uite cum se sacrifică el din dragoste cu ţuica şi”chihlimbarul”, că, de regulă, nu...nu...nimic! Ce mai, o.bijuterie de bărbat! Omul din vis! Din visul ei de adolescentă. Câte femei din lumea asta îşi realizează visul din adolescenţă? Majoritatea se aleg cu soţi-murături. Aşa gândea Silvica, având privirile pierdute-n în lenjeria lui Gigi.  

După ce a terminat de călcat a intrat în sufragerie. Soarele sângera perdelele roşii, învăluind încăperea cu o lumină plină de mister. Aici, Silvica s-a apucat de alte treburi (Doamne, femeia asta nu mai oboseşte?). Tocmai când gândeam aşa a intrat în sufragerie “mumia” de Gigi înfăşurată-n cearşaf, căscând de i se rupea gura.  

-Ce-am mai dormit, mă fato, ce-am mai dormit?  

-S-a trezit ”băieţelul”? Să-i dea mama un ”şpriţache” de chihlimbar?  

-Dacă tu vrei să mă pedepseşti...pot să te refuz?  

Silvica aduse un ”şpriţache”domnuluiGigi, care se răsturnase pe canapea.  

-Ia ”băieţelu”, să te răcoreşti!  

Băieţelu’ întinse alene mâna şi azvârli pe gât paharul dintr-o înghiţitură: a-haa! Acum pot şi eu să  

respir! După un sfert de ceas de nemişcare şi tăcere, cu ochii fixaţi în tavan, domnul Gigi a sărit ca ars:  

-Aoleu! Tu m-ai arestat aici cu “şpriţache”şi eu pierd serialul. Dacă mă mai ţii, pierd şi jurnalul. Gata,  

am plecat! Tu nu vii?  

-Eu mai înregistrez actele astea de la firmă, mormăi Silvica, pierdută în vraful de hârtii.DomnulGigi  

îşi târeşte trena cearşafului spre dormitor. Se aşeză comod între perne şi deschise televizorul cu  

sonorul la maxim. Când veni jurnalul, urmări cu adâncă religiozitate tot ce văzu şi ce auzi pe ecran.  

Pentru că domnul Gigi este cetăţeanul de bază al ţării, vajnicul pion din marea armată de oameni  

simpli care stau aliniaţi între perne, în faţa micului ecran. Urmăreşte cu sfinţenie pe oamenii ăia  

complicaţi de pe ecran care se înghesuie şi se agită cu veştile calde. Pentru marea armată de oameni  

simpli, toţi tâlharii ţării, marii corupţi, mafioţii, excrocii, derbedeii, dar absolut toţi, se lasă prinşi de  

mascaţi, încătuşaţi şi târâţi în faţa televizorului, să ştie domnii “oameni simplii”că în ţara asta se face  

ordine şi curăţenie. Pentru treaba asta domnul Gigi trebuie să se bucure, să chiuie, să sară-n sus dintre  

perne. Tot pentru domnulGigi scumpii eroi ai ţării se-njură în parlament şi urlă patriotic. Ca domnul  

Gigi să vibreze când interesele naţionale sunt atinse. Ce mai vibrează domnulGigi!..Cum mai  

protestează şi cum strigă-n faţa micului ecran:huoo! hai sictir, bă! sau: aşa, aşa, gâtuiţi-i, că sunt nişte  

hoţi! Şi cum Gigi vede-n sticlă numai hoţi, ţipă, se agită, se înfurie, vrea să-i ajute pe mascaţi, să dea cu  

pumnul în moacele obraznice ale ticăloşilor, dar...n-o face. (Vreţi să spargă ecranul?).  

Vă închipuiţi ce s-ar întâmpla dacă domnulGigi ar dormi neîntors şi ar pierde jurnalul? Intuiţi catastrofa? Pentru cine mai vorbesc cei de pe sticlă? Pentru cine mai explodează bombele informative pe toate canalele? Vedeţi? De aceea aleargă domnul Gigi cu telecomanda să prindă jurnalul de coadă. Ca să nu se piardă-n eter ditamai ştirile. Atunci se realizează simbioza dintre domnul Gigi şi truditorii televiziunilor, întru realizarea profiturilor din publicitate. Trăiască ştirea, trăiască berea!  

Aşa că...în seara asta fiţi liniştiţi, domnilor de la televiziuni! Domnul Gigi e cu voi. Domnilor politicieni, nu vă mai enervaţi! Domnul Gigi vă aplaudă şi/sau vă înjură. Domnilor hoţi şi corupţi, nu vă mai acoperiţi feţele! Domnul Gigi v-a văzut şi vă huiduie. Acum, plângeţi toţi pe umerii lui!  

Va urma  

Referinţă Bibliografică:
Fragment 2 din nuvela OMUL DIN VIS / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!