Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Monica Bokor         Publicat în: Ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Fântâna
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Fântâna  

 

 

Dani avea doar 10 zile când a intrat, pentru o luuuungă perioadă, în colimatorul ei. Ea era un ghemotoc de 1 an şi 8 luni, cu nişte ochi mari şi veşnic curioşi (după spusele martorilor), mereu în mişcare, posesivă şi dornică de-a fi în centrul atenţiei.  

-Uite-l pe fratele tău! a spus mama, fericită că e acasă şi şi-a găsit fetiţa bine. Îl cheamă Daniel, Dănuţ sau cum poţi tu să-i spui.  

S-a uitat puţin la el, apoi s-a întors la ocupaţia ei preferată: aruncatul obiectelor în fântână.  

Stăteau în gazdă la Mişi bacsi, frizerul, iar ghemotocul îi spunea „Mociule". Mociu se topea de dragul ei fiindcă el avea doar nepoţi băieţi, şi i se părea că fata asta adusese lumină în casă cu râsetele şi prostioarele ei. Nu se supăra decât atunci când nu-şi găsea pieptenii şi foarfecile, dar îi trecea destul de repede când vedea mutriţa nevinovată a fetiţei.  

-Unde-s foarfecile mele?  

-Nu ciu! Cled c-o căjut în şfântână. Şi fetiţa fugea repede înspre fântână şi striga după foarfeci şi piepteni, care se încăpăţânau să nu răspundă.  

Mama o păruia, Mociu râdea, iar tata (dacă se întâmpla să fie acasă) se bucura că fata lui e ... okos lany. Era greu pentru fetiţă să înţeleagă ce poate face sau nu, în condiţiile în care mama o certa şi-o mai şi „altoia” câteodată, iar tata părea fericit la fiecare năzbâtie a ei. Şi cum altoiala era mai mult simbolică, ajunsese să creadă că poate face orice.  

Dani avea deja o lună. Era o vreme frumoasă de toamnă târzie şi mama s-a gândit că i-ar prinde bine băiatului să doarmă la aer în curte. A pus copilul în landou şi l-a scos in curte sub cireşul aproape desfrunzit, ca să-i ţină puţină umbră. Fetiţa era la Mociu în bucătărie şi dădea spectacolul obişnuit cu vorbăreala ei peltică şi amestecată între română şi maghiară. Nu era, aşadar, nici un pericol pentru Daniel. Sau cel puţin aşa credea mama.  

Auzind mişcare în curte fetiţa îi spuse Mociului să tacă, deşi el nici n-apucase să deschidă gura.  

-Mociu, halgas! ...... Auji? ..... Mă ştigă mami, zise în timp ce se făcu nevăzută pe uşă.  

Bineînţeles că n-a strigat-o nimeni, însă curiozitatea îi dădea ghes. Văzu imediat căruciorul sub cireş şi se gândi să îl plimbe puţin pe Nuţule (aşa-i spunea ea fratelui său; Dănuţule transformat în Nuţule). Trase de cărucior apoi împinse de el, însă degeaba. Căruciorul nu se mişca. Era ea prea mică,căruciorul prea mare, sau poate avea piedica pusă. Cine mai ştie? Cert e că înfuriată că nu poate să plimbe căruciorul, se căţără cumva pe el, ajunse la mâner şi trase. Căruciorul se întoarse peste ea. Plăpumioara căzu în iarbă şi primul gând al fetiţei a fost să ia plapuma şi s-o pună peste copil ca să nu se audă că plânge. Însă din cărucior nu venea nici un zgomot. Se duse în casă, se uită în pătuţ, văzu că-i gol şi nu mai înţelese nimic. Unde-i Nuţule??? Trebuia să-i spună mamei. Dar cum? Când era vorba de Nuţule, mama o altoia mai energic ca de obicei. Se plasă strategic după fântână, ca să poată fugi la nevoie, şi începu să strige:  

-Mamiiiiiii! Aida lepede! Pânge Nuţule!  

Mama iese repede din casă, vede căruciorul răsturnat, pe fată lângă fântână şi-n clipa aceea simte c-o apucă leşinul. Într-o fracţiune de secundă se gândi că jocul preferat al fetei era să arunce lucruri în fântână şi că de câteva zile fata tot încerca să-l tragă pe Dani jos din pat. Nu mai realiză că fata n-ar fi avut putere să-l ridice pe fratele ei până la gura fântânii. Mai mult moartă decât vie ajunse lângă căruciorul din care nu se auzea nimic. Nici vorbă de plânsul lui Nuţule. Cu mâini tremurânde ridică căruciorul, trase plăpiumioara şi ...... nimic. Căruciorul era gol. Panica o înghiţi pe de-a-ntregul. Începu să plângă şi să zgâlţâie căruciorul.  

-Unde-i copilul? Unde-i copilul?  

Fetiţa începu şi ea să plângă spunând printre suspine:  

-Io nu, io nu, io nu!!!!  

De-abia atunci mama gândi că fata-i prea mică pentru a putea lua copilul în braţe. Băiatul nu avea unde fi, decât în cărucior. Ridică din nou plapuma, ridică şi salteaua şi .... înfăşat în păturiţă Dani dormea liniştit, sub saltea, fără să fi simţit zbuciumul din curte, fără să fi fost trezit de răsturnarea căruciorului.  

Nu ştiu sigur cum s-a încheiat povestea. Mama nu mai e ca să ne spună, copiii erau prea mici ca să-şi mai amintească. Ce ştiu sigur e că Dani îi spune şi-n ziua de azi fetiţei:  

-Mare noroc am avut că am scăpat din toate câte mi-ai făcut când eram mici.  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Fântâna / Monica Bokor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Monica Bokor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Monica Bokor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!