Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Miron Ioan         Publicat în: Ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Iertarea - Regula de aur a creştinismului,
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Iisus Hristos în Rugăciunea Domnească, subliniază un aspect decisiv în relaţia omului cu Dumnezeu şi în relaţia omului cu ceilalţi semeni ai săi. Este vorba, desigur, despre puterea, bunăvoinţa, disponibilitatea de a ierta greşelile, fărădelegile, erorile, ofensele pe care ţi le aduce aproapele, pentru ca la rândul tău să fii iertat de către Tatăl Ceresc. Căci, dacă nu ierţi, nu vei avea parte de iertare. Este şi aceasta o Regulă de aur a creştinismului, după aceea: „Cu măsura cu care măsori, cu aceea ţi se va măsura”. 
  
Cu alte cuvinte: nu face altora, ceea ce nu vrei să ţi se facă ţie. Cuvinte înscrise în Legea de har a iubirii de oameni, dată pe Muntele Fericirilor de către Domnul Iertării şi al Iubirii. 
  
Dacă în relaţia noastră cu Dumnezeu obişnuim să pretindem, să cerem cu insistenţă, să implorăm iertarea la timpul potrivit, ca Dumnezeu să uite ofensele pe care i le-am adus de-a lungul vieţii noastre, voit sau nevoit, din neatenţie sau cu bună ştiinţă, acest lucru ne obligă în conştiinţă să fim tot la fel de îngăduitori cu aproapele nostru, iertându-i, uitând, trecând cu vederea tot ceea ce ne-a făcut. 
  
Acest lucru constituie încă o piatră grea de încercare pentru fiece om, chiar şi acela de bună credinţă. Majoritatea se exprimă astfel: „Iert dar nu pot să uit.” 
  
Ce fel de iertare mai este şi aceasta în care îţi aduci aminte de fiecare amănunt, de fiecare critică din ofensa pe care ţi-a adus-o cândva, o persoană? Când îţi revin în memorie cu precizie milimetrică, toate vorbele, faptele, privirile rele aruncate direct, ori peste umăr, de către cineva în care ai avut încredere, pe care, poate, l-ai iubit, care ţi-a înşelat aşteptările, care te-a trădat mişeleşte. Trădarea doare cu atât mai mult cu cât este înfăptuită de cineva drag, de cineva de aproape. 
  
Dar oare pe Iisus, cine L-a trădat? Nu unul dintre ucenicii Săi, care stătuse timp de trei ani lângă Învăţătorul său, pe care-L cunoştea foarte bine? 
  
De unde a fost alungat Iisus, dacă nu din Nazaretul copilăriei şi al adolescenţei sale, acolo unde-L cunoştea toată lumea ca fiind „fiul teslarului”? Nazarinenii s-au încăpăţânat în învârtoşarea inimii lor să nu-L recunoască pe Învăţătorul şi pe Profetul care trăise aproape de ei, la câţiva paşi, lângă casa lor, a cărui familie era recunoscută drept una dintre cele mai credincioase şi mai pioase. O familie foarte muncitoare, devotată, iubitoare de aproapele, foarte prevenitoare cu nevoile celor din jur. 
  
Să ne amintim de Nunta din Cana Galileii, când Maica Fecioară intervine în favoarea mirilor, cerându-i lui Iisus să îi ajute pe miri în procurarea vinului, deşi timpul Său nu sosise încă. 
  
Momentele de slăbiciune, căderile, trădările sunt explicabile în viaţa unui om care s-a născut cu rana păcatului strămoşesc. Însă, în faţa căinţei, Hristos iartă orice păcat. 
  
El a iertat-o pe femeia adulteră din Biblie, pe care iudeii voiau s-o omoare cu pietre. Cu condiţia să nu mai păcătuiască. 
  
Este cunoscut că oamenii ne pot deveni antipatici datorită unei trăsături fizice ori de caracter, sau a unei împrejurări nefavorabile în care i-am cunoscut. Dacă am manifesta mai multă răbdare şi mai multă atenţie faţă de semenul nostru, aceste aspecte ar putea fi înlăturate şi ar ieşi la iveală esenţa pură a ceea ce ne-a apropiat de acea persoană. 
  
Să nu lăsăm ca patimile – iadul din noi – să triumfe în viaţa noastră şi să nu rămânem ancoraţi într-o stare potrivnică, dacă aceasta a avut nefericirea să ne cuprindă. 
  
Eliberaţi de întreg arsenalul de gânduri şi sentimente potrivnice faţă de aproapele nostru, să ne ridicăm în plin Lumină, călăuziţi de astrul care ne tutelează vieţile. 
  
Depăşind acest prag, acest obstacol care se interpune în calea iertării noastre de către Tatăl, adică, iertându-i pe toţi cei ce ne-au provocat un rău oarecare sau pe cei pe care nu-i iubim îndeajuns, să mergem mai departe cu perfecţiunea şi imitarea creştină şi să facem noi pasul hotărâtor: acela de a ne cere iertare faţă de cei cărora le-am greşit. Mai mult, adâncindu-ne în Milostivirea Divină, să ne cerem iertare şi faţă de cei care au greşit în faţa noastră, fie pentru că i-am adus noi în starea de a greşi, fie că nu ne-au cunoscut bine, fie din alt motiv. 
  
Trecând peste orgoliul propriu, peste mândria personală, peste toate acele sentimente lumeşti care ne-ar îndemna să amânăm o astfel de faptă, am urcat încă o treaptă spre Înaltul de Cer, acolo unde Tatăl Iertării şi al Îndurării ne aşteaptă, zâmbindu-ne, ca să ne acorde iertarea. 
  
Un exerciţiu şi mai înalt, şi mai sublim pe calea desăvârşirii creştine este, nu numai de a-l ierta pe aproapele care ţi-a greşit, dar şi acela de a te ruga pentru el, cu toată inima, cu tot sufletul, aşa cum te-ai ruga pentru binele propriu. 
  
Dar dacă şi Dumnezeu ne-ar spune la Marea Judecată: „Te-am iertat, dar nu pot uita de câte ori m-ai jignit cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea!” 
  
Însă Dumnezeu este lesne uitător şi mult iertător, un Dumnezeu care ne iartă de 70 de ori câte 7, adică la infinit, cu condiţia să ne pară rău de ceea ce am făcut. 
  
Cu condiţia, fără doar şi poate, să-l iertăm şi noi pe aproapele nostru. Dar nu să-l iertăm de formă, pe deasupra, păstrând în adânc întreaga lui vină, ci să-l iertăm, aşa cum iartă Dumnezeu: din toată Inima Sa Preasfântă, ştergând cu buretele tot ce ne-a întinat, curăţindu-ne de lepra păcatului, făcându-ne albi şi neprihăniţi în iubire. „Şi ca zăpada mă voi albi” (Ps 50). 
  
Stropindu-ne cu isopul curăţitor şi spălându-ne în apa Botezului, Iisus ne-a acordat privilegiul de a ne face aidoma Lui, fără prihană strămoşească, aidoma Maicii Sale, cea care a fost fără de pată. 
  
Să ne păstrăm această haină albă şi cu o inimă nouă şi curată, zidită în noi de Dumnezeu, să intrăm în Bucuria mântuirii veşnice, acolo unde domneşte pacea şi iertarea în chip desăvârşit. 
  
Aşa să ne ajute Dumnezeu! 
  
Dr. Ioan MIRON medic primar de familie si doctor in stiinte medicale 
  
Referinţă Bibliografică:
Iertarea - Regula de aur a creştinismului, / Miron Ioan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2096, Anul VI, 26 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Miron Ioan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Miron Ioan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!