Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 2067 din 28 august 2016        Toate Articolele Autorului

CONTOPIRE - 24 - Sfârșit de august
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trecuse timpul cireșelor, pepenii se răsfățau în strachini largi, ca un desfrâu al ultimelor zile de vară... Soare calm, nori liniștiți, o zi plăcută de duminică. Se aud doar acordurile unor melodii de demult, iar camera de zi miroase a lămâi, parfum dulceag, pe care Mira îl folosește mai ales atunci când se simte singură. 
  
Se liniștise acum. Cu o săptămână în urmă primise un diagnostic surprinzător de la un consult oftalmologic. Retina era distrusă, iar medicamentul care îi provocase această problemă era indispensabil pentru tratamentul celorlalte boli de care suferea. Vizita la un specialist in retinologie însă, îi readuse starea de liniște provizorie. Diagnosticul fusese eronat. Avea nevoie de ochelari cu o dioptrie mai mare, dar medicamentul nu îi afectase structura maculară. 
  
Plecase de dimineață cu mașina la serviciu. Nici nu știa cum a ajuns, când a parcat, când a plecat spre cabinetul oftalmologic. Stătea în sala de așteptare a policlinicii de circa 40 de minute, când apăru și Florin cu Mona. Nerăbdarea lui o obosea. Privirile încruntate ale celor doi o dureau. Dădu buzna în cabinetul medicului la care ea avea programare, vociferând că nu se respecta ora și că e lipsă de considerație la adresa pacienților. Medicul își ceru scuze și, imediat luă măsuri pentru a o pregăti pentru consultație. 
  
Îl admira pe Florin pentru intervențiile de acest fel. Nu era însă mereu așa. De cele mai multe ori, ea își cerea scuze pentru temperamentul lui. Acum o ajutase. Cu atropina în plină acțiune, Mira nu putea nici să mai distingă marcajele spre parcare la ieșirea din policlinică. Reținuse doar numărul locului unde parcase. 181. Îi repetase și lui numărul. Îi era frică să nu-l uite din cauza emoțiilor. Florin o întrebă dacă poate să conducă. Aproape că îi venea să urle. Cu ochelarii de soare și tot nu putea să privească, decât printre gene. Se lăsă convins să se așeze el la volan, dar tot drumul se simți incomod, iar furia lui era vizibilă. Așa se comporta de câte ori o vedea bolnavă. Probabil e o manifestare normală. Mira însă aștepta cuvinte blânde și mai multă afecțiune din partea celui cu care își împărțea, zi de zi, de 20 de ani, viața. 
  
Își amintea de momentele de teamă, de tristețe, de deznădejde, pe care le trăise atunci când era viitoare mămică. Oprise atunci orice tratament, pentru a nu-i dăuna fătului. Nouă luni de agonie pentru ea. Nu se putea deplasa mai mult de patru ore pe zi. În rest, zăcea pe scaun, pe pat, și plângea. Plângea de ciudă, de frică, de durere. Și-ar fi dorit atunci ca el să îi fie alături cu sufletul, cu vorba bună, cu înțelegere și sensibilitate. El însă era mereu furios, supărat pentru că o vedea în starea aceea. Totuși, se grăbea să îi satisfacă poftele culinare, sau să îi cumpere câte ceva ce își dorea la un moment dat. Era felul lui de a-și dărui dragostea. Pentru aceasta, Mira îi ierta, de fiecare dată, pornirile și îmbufnările. 
  
Acum goneau, la propriu, pe străzile orașului, spre casă. Până și mașina simțise furia lui și se răzbună afișând la bord o avertizare care îi trimitea spre service. 
  
Mira își cumpărase mașina pentru că nu avea suportul lui Florin atunci când era necesar. Își pierduse încrederea în abilitățile sale de conducător auto, dar se ambiționase să reînvețe să conducă. I-a fost greu, dar a reușit să treacă peste obstacolul psihic pe care și-l crease, de-a lungul timpului, stând doar în dreapta sau în spatele șoferului. 
  
Vacanța trecuse prea ușor. Se regăseau într-o stare de acceptare reciprocă. Până și Mona redevenise străină față de ea în majoritatea timpului pe care îl petreceau împreună. Doar micile cadouri pe care i le făcea Mira, îi dăruiau îmbrățișarea și sărutul pe obraz pe care le aștepta cu atâta dor. Ajunsese să fie întrebată doar ce fel de mâncare mai pregătește, sau să fie rugată pentru a achiziționa ceva pentru fiica ei. 
  
De ce? Ce anume crease această stare? Nu putea să înțeleagă. Viața se desfășura la fel. Obosise să mai aștepte miracole. Obosise și să mai accepte viața așa cum este. Se afla la o răscruce de drumuri. Plafonarea de la serviciu se repeta și în viața obișnuită, de familie. 
  
Reținuse un pasaj, citind o carte a lui Alexandru Paleologu: 
  
„(Nostalgia) E un elan al sufletului înapoi, un dor de întoarcere, către o veche iubire, un tărâm părăsit, o vârstă de aur. / (Melancolia) E un fel de amintire a prezentului, un dor de chiar clipa actuală, pe care o percepi ca și trecută fiindcă simți, fiindcă știi că piere irevocabil.” 
  
Pentru ea, sentimentul era de contopire a celor două noțiuni... 
  
O rază de soare blând, de amiază, o făcu să surâdă. Pentru ce își face griji? E doar o zi, din multe altele, sau poate nu. 
  
În difuzoare cântă acum o melodie country: Brad Paisley & Carrie Underwood – Remind me ♫Do you remember the way it felt?♫... 
  
Referinţă Bibliografică:
CONTOPIRE - 24 - Sfârșit de august / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!