Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 2046 din 07 august 2016        Toate Articolele Autorului

CONTOPIRE - 22 - MUNTELE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Muntele ne cheamă cu magia clipelor răcoroase de vară. Plăcerea de a privi panorama splendidă din vârful Cioplea, te inundă cu fericire și satisfacția unei împliniri pentru care nu ai decât motivația nașterii pe acest tărâm de vis, considerat exotic de turiștii străini. Ce poate fi mai frumos decât să te lași contopit de înălțimi și de apropierea norilor ce împodobesc crestele îndrăznețe ale Carpaților, ca niște blănuri sofisticate pe umerii doamnelor din anii antebelici? Culoare, savoare, liniște și aer, mult aer! Respiri solfegiul naturii cu plămânii intoxicați de gazul de eșapament, sau de azotații ce migrează de la gropile de gunoi la cartierele de locuințe din oraș... Tumultul vieții cotidiene îngheață într-o clipă, eliberându-ne de orice toxicitate și făcând loc unei clipe de serenitate. 
  
Mira ieșise pe balconul pensiunii la care se cazaseră în acea dimineață. Admira panorama munților și simțea din nou că trăiește! Avea nevoie de liniștea aceea! Avea nevoie de singurătate și de răcoarea brazilor. Acum se depărtase de mare. Se lăsase iubită de valurile ei, se adâncise în pântecul ei, iar acum simțea că trebuie să fie departe de ea, pentru a o dori și mai mult. 
  
Florin și Mona își găsiseră alte metode de relaxare, în lectură sau navigare pe internet. Ea doar trăia acea clipă. Carpe diem! 
  
Stabiliseră ca această vacanță să nu fie obositoare, ci să reușească să se elibereze de stres și să își refacă energia. Nu aveau planuri de pe o zi pe alta. Chiar și drumul spre Susai, îl amânau cât mai mult. Își doreau să ajungă pe acea culme, însă călătoria să fie de plăcere. Sosi și ziua în care să pornească pe cărările abrupte ale traseului spre cabana Susai. 
  
Își aminteau cu plăcere sejurul petrecut cu circa 5-6 ani în urmă în acea locație. Mona era încă mică și dormea cu ei în pat. Clădirea fusese reamenajată în stil modern și se construise și piscină, și SPA. Avuseseră norocul să întâlnească o maseuză cu multă pricepere atunci. Și-ar fi dorit să o reîntâlnească și acum. 
  
Mira rememora clipele plăcute în care se afla pe masa de masaj, în camera de terapie cromatică. Trupul îi era cucerit de lumini în culori pastelate, iar mâinile maseuzei o descătușau de toate închistările mentale și fizice. Muzica ambientală difuza prin toți porii ei, iar mângâierea delicată, dar puternică a acelor mâini dibace, reușiseră să îi redea încredere, calm și relaxare. Apoi, după dușul cald și revigorant, intrarea în apa aceea limpede și blândă din piscină, îi delecta simțurile și gândurile... 
  
Se îndreptau spre Poiana Polistoaca, ocolind culmile abrupte ale culmii Susaiului de pe munții Baiului. Folosiseră drumul amenajat pentru mașini o bună bucată din traseu. Ajunși în poiană, totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței, îndulcind verdele crud al pădurii. 
  
Mira se oprea des. Oboseala fizică însă nu o copleșea. Avea nevoie și de efortul acestui drum, pentru a se liniști. Rămânea, deseori, în urma familiei ei, dar folosea fiecare prilej pentru a face fotografii, sau, pur și simplu, pentru a admira imaginile care o însoțeau și care îi făceau atâta plăcere. 
  
Se apropiau de cabană, când drumul se bifurcă și indicatoarele arătau o deviere a traseului știut. Schimbarea nu îi suprinse în mod plăcut. Căluții pășteau pe pajiștea pe care ei se plimbaseră cu ani în urmă, clădirea ce adăpostea piscina și restaurantul cu atâtea bunătăți culinare românești era acum un domeniu privat. Nu au rămas mult la terasa pe care se servea masa de prânz. Nu au simțit satisfacția pe care și-o imaginau atunci când au pornit în călătoria alpină. Totuși, norii cei negri se adunaseră, migraseră pe deasupra privirilor lor, iar priveliștea rămăsese neștirbită de legile pământești. 
  
La coborâre, ploaia nu îi mai ocoli. Norii aceia parcă îi așteptaseră să termine dejunul, iar acum se răzbunau pe gândurile lor negre. Se strânseră sub un brad bătrân, când primul fulger le tăie respirația. Apoi un trăznet bubui în apropiere, cu putere, dominator. Așteptau un semn de oprire a ploii. Mira observase chiar lumina soarelui cum încerca să pătrundă prin repausuri de cer. Hotărârea de a continua fusese luată, după ce simțiseră apa strecurându-se printre crengi. Merseră o vreme, aproape jumătate din drum, prin ploaia torențială. Apa se aduna în șiroaie sub tălpile lor. Aveau șepcile îmbibate și simțeau picurii în creștetul capului, și, prin hainele ușoare, direct pe piele. Era din ce în ce mai greu de avansat. Pașii lor scoteau sunetul unor ventuze aplicate pe trupul pietrelor. Trecea câte o mașină, depășindu-i, indiferentă. Mai răsuna, din când în când, câte un trăsnet strașnic, la câțiva metri de ei. Se îmblânzi, până la urmă și îngerul lor, și le scoase în cale un șofer milos, care îi conduse celalaltă jumătate de drum până la pensiunea la care se cazaseră. 
  
Ploaia aceea nu o va uita curând Mira. Împletirea aceasta de dorință cu răzbunare, îi dezmierdase fiecare centimetru din ființa ei. Se iubise cu codrul, cu cerul, cu muntele. Se dezbrăcase de tot ce era lumesc și devenise una cu natura. 
  
O nouă zi, deveni prilej de vizită la cabana Trei Brazi. Un drum sinuos, dar plăcut turistului îndrăgostit de natură. Mai aveau puțin și ajungeau la următorul popas: Cabana Poiana Secuilor. Știau că se apropiau de finalul celor șase kilometri care îi despărțeau de Cabana Trei Brazi, când întâlniră trei cai, odihnindu-se la umbra binefăcătoare a stejarilor seculari. Mira îndrăgea aceste ființe. Le urmări mersul sincopat, fornăitul mândru, liniile atât de pline de perfecțiune ale corpului lor. Și-ar fi dorit să îi sărute și să le mângâie sublimul, însă se mulțumi cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile unei iubiri neîmpărtășite... O clipă suspendată în timp și spațiu, rămasă în munți, retrăită la secole distanță... 
  
Acum, după experiența unei vacanțe binefăcătoare, se puteau reîntoarce la cotidian. 
  
Referinţă Bibliografică:
CONTOPIRE - 22 - MUNTELE / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!