Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

CONTOPIRE - 18 - ZBOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Privea norii, bulbucați, răsfirați, aliniați în pături albe, acoperind orașe, văi și munți, câmpii împărțite în culori de oameni vrednici, râuri șerpuitoare și lacuri adunate între palmele pădurilor. Mira visa la tot ceea ce se afla dedesubt, la viețile celor peste care zbura acum cu avionul. Doar aripa și motorul aeronavei, pe care le vedea în stânga ei, o țineau aproape de realitatea prezentului. Așa îi venea să își întindă mâinile și să se cufunde în nori! Se simțea atât de fericită acolo sus, aproape de cer. Doar dorul de casă îi mai umfla pieptul cu câte un oftat. 
  
Se întorcea de la un curs organizat în Luxemburg. Era obosită, dar fericită pentru că se aflase pentru aproape o săptămână, într-un oraș european. Adora clădirile vechi, pline de istorie, iar aici se depuneau toate eforturile pentru a fi păstrată istoria. Un oraș atât de liniștit, de curat, de civilizat. Nu avea decât câteva ore după cursuri să îl viziteze, și de multe ori, oboseala își spunea cuvântul și prefera să se ducă direct la hotel. Un duș, câteva minute de relaxare și apoi în căutarea unei terase pentru a lua cina. Magazinele se închideau chiar în jurul orei la care reușea să ajungă la ele, însă nu venise la cumpărături. Căutase doar câteva suveniruri pentru Mona și Florin, și haine ceva mai groase pentru ea, pentru că nu se pregătise pentru o vreme atât de instabilă. Ploaia și soarele o însoțeau peste tot. Temperaturile se potriveau pentru un început de primăvară, iar calendarul se îndârjea să arate prima lună de vară. 
  
Vineri era ultima zi de curs. Se decisese să viziteze un orășel din Franța, aflat la circa o oră distanță de Luxemburg. Imediat după finalizarea studiului, se îndreptă spre gară. Se informase pe internet despre obiectivele turistice, însă își dorea să nu fie ceva prea mult planificat. Unde o vor duce pașii, acolo va merge! 
  
Călătoria cu trenul o încântase. Totul era atât de firesc și confortabil. Din când în când, se auzea în difuzoare o voce feminină caldă anunțând următoarea stație. Aveau o mică întârziere, chiar înainte de a intra în Metz, pentru care își ceru scuze chiar conducătorul de tren, într-o manieră foarte elegantă, iar călătorii nu au ripostat, nu au vociferat, au așteptat cuminți și liniștiți. 
  
Surpriza neplăcută a fost când, intrând în prima brasserie, a primit un refuz clar pentru comanda de mâncare. Depășise ora 14 și nu se mai servea mâncare nicăieri. O regulă pe care nu a înțeles-o, însă a acceptat-o, fără prea multe discuții. S-a descurcat cu un sandwich de la McDonald’s. 
  
Pașii o duceau pe drumuri pietruite, printre clădiri impozante, cu arhitectură medievală și Art Nouveau. Primul obiectiv turistic era însăși gara SNCF. O structură masivă de granit, construită în stil roman, ceva între castel și temniță. Dimensiunile colosale aminteau de intenția strategică a germanilor din perioada războaielor franco-prusace, ca edificiu important în sistemul de transport militar. În partea opusă trona o altă clădire impozantă, palatul poștei. Fiecare fațadă a clădirilor era împodobită cu detalii ornamentale care îi ofereau unicitate. Stilul acesta de dispunere urbană a clădirilor, unite între ele de la un capăt la altul al străzii, îl întâlnise și la Viena, și la Amsterdam, și la Londra, și la Paris. Oferea un gen de siguranță și de organizare plăcută ochiului. Individualitatea se rezuma la arhitectura și elementele de detaliu utilizate pentru fațade. 
  
Metz, capitala Lorenei, locul natal al scriitorilor François Rabelais și Paul Verlaine, loc cu origini celtice și romanice... Încântarea însă o cuprinse la vederea crenelurilor catedralei gotice St. Etienne. Era o minune arhitecturală, pe care o punea pe același piedestal cu catedrala Notre-Dame din Paris. Vitraliile antice, înălțimile impresionante ale tavanelor, totul invita la respect, la credință. Era copleșită de imensitatea structurală a acestui lăcaș religios. Doar privind în sus, și te simțeai ocrotit ca de o mâna cerească. Admiră capodopera lui Chagall, reprezentând Grădina Edenului. Petrecu câteva minute ascultându-și sufletul. Era calm și fericit. 
  
Străbătu alte străduțe, multe poduri peste râul Moselle, și privi, la un moment dat, spre râu. O mulțime de lebede se deplasau grațioase, din când în când scufundându-se pentru a-și procura hrana din adâncuri. Un tablou sensibil. În acea zonă râul se despărțea în două brațe, înconjurând o altă biserică, Temple Neuf, un edificiu de cult protestant construit de germani. Din fața acestuia se putea admira panorama Teatrului din Metz, un ansamblu de clădiri în nuanțe de galben. Minunat loc de popas pentru sufletele sensibile la frumos. 
  
Toate stilurile arhitecturale sunt prezente pe bulevardele din Metz, de la neo-renascentist flamand, baroc, până la decorurile stil Louis XV și Louis VI. Fiecare clădire merita un prilej de admirație. 
  
Ajunsă în fața operei, un afiș i-a adus, instantaneu, lacrimile în ochi. Se prezentase, cu o săptămână înainte, opera Cavalleria Rusticana, a lui Pietro Mascagni. Opera al cărei Intermezzo îi răscolea sufletul de fiecare dată când îl asculta. 
  
Contopirea aceasta de istorie cu florile și grădinile minunate, cu drumurile pietruite și ploile de vară inopinante, fusese ca o cireașă pe tort pentru Mira. Amintirea acestei vizite o va urmări, cu siguranță, mult timp de acum înainte. 
  
Acum își scălda lacrimile în norii pufoși care o însoțeau în drumul spre casă. Îi părea rău că nu îi avusese pe soțul și pe fiica ei alături, să se bucure împreună de toate locurile pe care le-a vizitat. 
  
Ajunsă pe aeroport, singurul ei gând era să îi vadă și să îi îmbrățișeze pe cei dragi. 
  
Canicula din București o isteriză, însă nu mai conta acum. Era ACASĂ! 
  
Referinţă Bibliografică:
CONTOPIRE - 18 - ZBOR / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!