Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016        Toate Articolele Autorului

CONTOPIRE - 16 - AMĂNUNTE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În disperarea noastră de a prinde fiecare secundă înainte de a se cufunda în oceanul timpului, uităm să trăim, să surprindem frumusețea și magia existenței noastre. Suntem copleșiți, deseori, de gânduri, de furie, de neliniște. Dacă am privi spre cer, nu dându-ne ochii peste cap, ci căutându-i norii, ne-am îmbăta cu albastrul lui divin și am trece mai ușor de momentele neplăcute.  
 
Sunt vorbe care ne dor, sunt fapte care ne îndepărtează de simplitate, de adevăr, sunt percepții greșite pe care le acumulăm în interiorul nostru. Iar acolo, în adâncul ființei noastre, rămân toate ca lava unui vulcan nestins, gata să izbucnească la prima recunoaștere a semnelor aducerii aminte.  
 
Mira încearcă să-și stăpânească lacrimile. Nu poate înțelege de ce este îndepărtată acum. Tocmai acum, când sunt aproape de finalizarea unei etape importante în viața copilului lor. O mie de gânduri, o mie de căutări, până la un singur moment, care a stricat totul. Un gest neașteptat din partea celor pe care îi iubește atât de mult. Judecând la rece, își dă seama acum că nu a fost decât o nouă toană a fiicei lor, și greșeala, repetată, a soțului său de a face totul pentru a vedea zâmbetul pe fața Monei. Toată îndrumarea părintească pe care Mira se străduia să i-o ofere copilului, nu reușea să treacă de clipele acestea de răsfăț, care nu își găseau ecou decât în clipa de față.  
 
Mona își alesese pentru balul de sfârșit de gimnaziu o pereche de pantofi drăguți, însă nepotriviți rochiilor pe care mama ei le comandase. Nu a ascultat sfaturile, ba mai mult, a fost încurajată de tatăl său, ceea ce îi crease impresia unei alegeri bune. Nu reușea să înțeleagă de ce ieșise mama ei din magazin. Nu îi văzuse lacrimile.  
 
„- E supărată din alte motive, probabil! Iar se comportă ciudat! Lasă că tata e lângă mine! Totul e OK!”  
 
Tot drumul spre casă fusese tăcut pentru Mira, vesel pentru cei doi. Urmărea vântul adiind printre frunzele plopilor, jocul vrăbiilor printre crengi, razele soarelui valsând pe chipul ei. Nu mai dorea să se gândească la acel moment. Într-adevăr, supărarea era amplificată de altă veste pe care o primise în acea zi. Era ziua mamei lui Florin. Mira avea această problemă. Reținuse ziua tatălui lui, care era la câteva zile distanță de cea a mamei lui, iar, de când acesta se înălțase în lumea spiritelor, confunda cele două zile de naștere. Florin îi spusese, nonșalant, că mama sa aniversa 80 de ani, și că o felicitase și îi dusese deja și cadoul. La fel se întâmplase și anul trecut, și cu un an înainte... Ea își dorea atât de mult să aibe o familie unită. Să respecte ceea ce învățase de la părinții ei. Era dezamăgită de hotărârea lui Florin și nu îi găsea sensul.  
 
Își amintea prima întâlnire cu părinții lui Florin. De-abia se cunoscuseră. Nu erau mai mult de două săptămâni de când erau prieteni. O luase de mână ferm și o condusese la casa părintească. Era o zi însorită. Umbrele jucau pe fețele lor vesele. Tatăl lui o privea cu atâta duioșie, cu atâta dragoste. O mângâia ca pe fata lui și nu își desprindea ochii de la ea. Se simțea incomod atunci. Nu știa cum să se poarte, dat fiind că era doar prietena lui, și divorțul de primul soț era destul de recent pentru a se gândi la o nouă căsnicie. Fusese primită mult prea frumos. Nu merita atâta atenție! Încet, încet, însă, se umplea și ea de bucurie, iar cunoștința cu familia lui îi adusese momentele de liniște sufletească, de care avea nevoie la acel moment. Curtea îngrijită. O masă pe care mama lui pusese plăcinta ei specială cu brânză, gustoasă, învățată de la bunica ei. Apăruse și bunica lui Florin. La fel de bucuroasă la vederea ei. Totul era minunat. Tatăl lui Florin îi prezentase atât de mândru grădina, pe care o îngrijea cu multă dragoste. Acolo mâncase, pentru prima dată, smochine chiar de pe ramurile arbustului. Acolo rupsese, pentru prima dată, ceapă verde și salată și roșii, și mâncase produsele pământului cu atâta poftă. Acolo se jucase cu câinele socrului său, câine care mușca pe cei ce depășeau gardul grădinii, dar pe Mira o primise bucuros și cu pendulări largi ale cozii, de îl uimise și pe stăpânul său. Casa lor, cu mirosul acela umed, cu lumina blândă din camerele întunecate, cu amintiri suprinse în fotografiile din vitrină, îi rămăsese în gânduri ca locul unde timpul s-a oprit, obosit de trecere.  
 
Ani buni au trecut, cu vizite și bucurie, cu figura tatălui mereu veselă și atentă la orice norișor de pe fruntea ei. Îi spunea mereu „doamna inginer” pentru că observase obsesia ei pentru lucrurile realizate cât mai aproape de perfecțiune. Când își pierduse fiica, găsise în nora lui motivația de a-și continua viața. Cu durerea mereu în suflet, zâmbetul îi lumina fața de câte ori o vedea pe Mira. Și atunci când era imobilizat la pat, cu jumătate de trup inert, a primit nașterea nepoatei sale ca pe un cadou de mult așteptat, uitând, pentru câteva clipe de durerea alinată doar cu morfină. A plecat cu surâsul pe buze, privind spre poza Monei, nepoata dăruită de nora pe care a îndrăgit-o atât de mult... Fie-i țărâna ușoară!  
 
Se întâmplaseră multe în anii petrecuți împreună. Nu au fost mereu zile senine, însă Mira și-a dorit să îi unească mereu pe cei apropiați, să le ofere mângâiere și un pic de fericire. La o altă aniversare, o invitase pe mama lui la operă. Știa că îi va aduce multă bucurie această surpriză și nu s-a înșelat. În seara aceea se prezenta Lucia di Lammermoor, celebra tragedie a lui Gaetano Donizetti. Frumoase amintiri, acum ascunse de timp prin unghere de suflet!  
 
Amănunte care ne conduc viața, atâta timp cât le permitem acest lucru! Nu merităm suferința dacă nu vom putea să iubim adevăratele valori care ne eliberează sufletul! Lacrimile sunt, cuminți, la locul lor, până când muzica lui Mozart, le va face să se prelingă pe obrajii noștri...  
 
Referinţă Bibliografică:
CONTOPIRE - 16 - AMĂNUNTE / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!