Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016        Toate Articolele Autorului

CONTOPIRE - 14 - GIMNAZIU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trecea pe lângă parcul din fața școlii unde învăța fetița ei. Multe amintiri o legau de acea școală. Drumul spre casă, pe aceleași urme, de peste 30 de ani. Gardul viu fusese înlocuit cu un gard de sârmă inestetic și inutil. Cățeii de apartament erau plimbați acum pe alei, neavând acces la grădinile de pe lângă blocuri. Mira se grăbea acum, cu veșnicele ei sacoșe pline, țopăind printre „obcine”, așa cum denumise soțul ei micile monumente de excremente animale, lăsate gaj până la prima ploaie care să le înlăture din calea pașilor grăbiți spre același final... 
  
O zi de primăvară, cu soarele ascunzându-se printre frunzele plopilor ce-și irosesc suplețea printre giganții de beton construiți haotic. O zi cu cântec de păsări, obosite de zborul prea scurt, limitat de orizonturi mult prea previzibile, mult prea evidente. O zi în care norii s-au risipit pentru a se reîntrupa, în armate de ploi torențiale. Pe-o asemenea zi, ea se regăsea în amintiri, cu ghiozdanul cel negru și plin de cărți și caiete, alergând spre școală, uitându-se îngrijorată la ceasul rotund și mic de la mâna sa, și așteptând, din clipă în clipă sunetul clopoțelului. Pleca mereu de acasă în ultima clipă, știind că poate parcurge în maxim 5 minute drumul spre școală. Avea de urcat două etaje până la clasa cu peste 30 de copii, și trebuia să se instaleze în banca a patra de pe mijloc, până la intrarea profesorului. Avea agilitatea unei caprioare când era vorba de punctualitate. Nu îi făcea plăcere să își ceară scuze pentru întârzieri. Avea imaginea profesoarei de istorie în fața ochilor. O femeie micuță de statură, corpolentă, stând cu catalogul sub braț în dreptul ușii, cu o privire dojenitoare spre cei care ajungeau după ea la cursuri. Încerca să îi ghicească gândurile acelei femei, de câte ori o întâlnea. Impenetrabilă, plictisită, așteptând doar să se termine ora. Zâmbetul strâmb, ușor ironic, o obseda pe Mira de câte ori o scotea la tablă. Emoțiile ei mult prea puternice o împiedicau să își amintească primele rânduri ale lecției, învățate pe de rost din manualul de istorie. Apoi, profesoara își întorcea privirile spre geam, încercând să pară, sau poate chiar fiind, indiferentă. Cuvintele începeau să valseze în jur, iar timiditatea se topea între pumnii strânși la spate. Nu se uita la colegi. Încerca să privească spre același punct pe care îl fixa și profesoara și povestea, cu glas ușor tremurat, lecția. Nu reușea să termine paragraful, dar nici să obțină note mai mari de nota 8 la acea materie. Lipsa de afecțiune pe care i-o imprima acel pedagog o făcuse să îi displacă materia predată de acesta. 
  
Mira iubea științele exacte. Îi făcea plăcere să rezolve probleme și să descopere necunoscutele din ecuații. Singura ei problemă era graba cu care termina lucrările. Și, în acea grabă, pierdea câte o liniuță care transforma un semn plus într-unul minus. De câte ori n-a regretat această grabă stupidă! Iar cei care corectau, nu analizau procesul prin care Mira ajungea la acel rezultat, ci doar finalul exercițiilor. Așa s-a întâmplat și la examenul de admitere la liceul pedagogic. Își amintea cât a suferit atunci. Trecuse cu brio de probele de aptitudini. Era mândră de performanțele ei. La proba de aptitudini muzicale venise cu chitara și interpretase o melodie proprie despre despărțirea de anii copilăriei, de clipele frumoase petrecute în școala generală. Colegii săi erau impresionați la serbarea școlară de compoziția ei, iar comisia de admitere deasemenea. Printre membri se afla și un compozitor. O remarcase după primele acorduri și nu ascultase melodia până la capăt, spunându-i că este de ajuns și dojenind-o că monopolizează timpul celorlalți candidați, la care solfegiile deveneau dureroase auzului. La proba de sport îi fusese destul de greu. Se cerea proba de viteză și cea de rezistență, pe lângă săritura la groapa cu nisip. Mira nu mai avea rezistență după hepatita virală cu care se luptase în ciclul primar. Cu toate acestea, nu se lăsase, și se înscrisese și la atletism, împreună cu o colegă. Totuși, proba a trecut-o, la fel ca și toate celelalte probe eliminatorii, iar ea se simțea mândră de rezultate. Veni și ziua examenelor de matematică și de limba și literatura română. La matematică, așa cum era de așteptat, greșise la calcule, iar nota finală se dovedise prea mică pentru admiterea la acel profil. Concurența era imensă. Toate fetele își doreau să devină învățătoare sau educatoare! Subiectul la limba și literatura română se dovedise ușor, pentru că se referea la o poezie pe care Mira o pusese pe muzică și, știind toate versurile, nu i-a fost greu să o analizeze. În curtea liceului auzise, după examen, mai multe candidate plângându-se de lungimea poeziei pe care nu reușiseră să o rețină și de un subiect de gramatică, pe care îl considerau prea greu. Ea nu se pregătise cu meditatori în particular. Toată râvna pentru a intra la liceu se desfășurase din propriul elan pentru o meserie pe care o îndrăgea. 
  
La finalul gimnaziului primiseră niște formulare, în care își motivase alegerea din perspectiva ajutorului pe care ea dorea să îl ofere umanității. Răspunsul ei fusese general, dar dedicat. Asta era și rămase alegerea Mirei. Să îi ajute pe ceilalți! 
  
Toate gândurile despre școală reveneau acum în forță. Fiica ei se apropia de acel moment, care, pe ea a marcat-o pentru tot restul vieții. Își dorea ca fata ei să nu experimenteze astfel de trăiri, de deziluzii. Acum, când număra deja zilele, ca soldații A.M.R.-ul, devenise mai sensibilă, mai ușor iritabilă, iar planurile ei gravitau în jurul Monei. 
  
„Ce aș putea să fac? Cum aș putea să o ajut?” 
  
Depistase în comportamentul copilului acea anxietate și confuzie pe care le cunoștea atât de bine din propria experiență. Demonii cu care sufletul ei se luptase la aceeași vârstă, reapăreau hlizindu-se la îngrijorarea și la tulburarea ei. Dar nu, acum nu îi mai era frică, pentru că acum era un deja-vu. Știa ce urmează, sau, mai bine zis, ce nu ar trebui să urmeze. Știa că o poate aduce la sentimentul învingătorului, la poziția de atac împotriva unei sorți monotone și fără țeluri la care să nu poată nici măcar visa... Trebuia să ia atitudine! Trebuia să se înarmeze cu răbdare și cu toată puterea ei de convingere pentru a o motiva pe fiica ei să creadă în propriile-i forțe. Visele ei nu se potriveau întru-totul cu cele ale Monei, însă nu asta conta. Se va alătura și va susține hotărârile fiicei sale! 
  
Contopire de generații, simulând aceeași dorință, aceleași aspirații, doar din altă perspectivă. 
  
Referinţă Bibliografică:
CONTOPIRE - 14 - GIMNAZIU / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!