Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Contopire - 13 - ÎNVIEREA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Încă o seară în familie. Sărbătorile de Paști aduc atâta liniște. Familia este un simbol. De fapt, este nucleul omenirii strâns între zidurile unei case. Fără sentimentul apartenenței nu avem speranța unei împliniri. Copiii noștri sunt cheia pentru ca mersul lucrurilor să devină firesc. Hazardul nu face decât să unească destine. Tot hazardul le și desparte, însă ceea ce este important rămâne. Apa timpului trece, învolburată, apoi liniștită, însă noi o privim de pe albia râului, șlefuindu-ne identitatea. 
  
Mira nu se gândește acum decât la sensul dragostei pentru aproapele său. Îi sunt destul de departe întelesurile date de fiecare în parte, religios, filozofic, științific. Ea știe doar că dragostea este esența vieții. A descoperit acest lucru încă din copilărie. Fără iubire nu există nici fericire, nici suferință. Fără iubire, suntem piatră brută, necizelată de vânt și ape. Cu iubire, devenim diamantele ce strălucesc pentru cei ce împărtășesc această trăire și o dăruim, primind zâmbetele care ne înfloresc sufletele. 
  
Florin se uită la filme vechi, Monica ascultă muzică în camera ei, Mira ascultă muzică romantică, definind o nouă percepție a sărbătorilor. 
  
Festinul s-a desfășurat conform tradiției. Pască dulce și sărată, așa cum a învățat de la bunica dinspre tată, să potolească pofta de cozonac și deliciul ouălor vopsite. Bunica ei dragă, cu origini în zona Vasluiului, familie de viță nobilă, nerecunoscută de regimul politic în care și-a trăit restul vieții, a rămas totuși fidelă bucătăriei moldovenești, iar nepoata sa a reușit să ducă mai departe măiestria bucatelor sale. Mira își amintea sărbătorile pascale din copilărie. Îi erau atât de dragi întâlnirile cu familia. Pregătirea pentru acest eveniment însemna pentru ea o ocazie specială, asemenea unei nunți. Haine noi, parfum, mers la biserică în noaptea Învierii. Biserica din spatele parcului Cișmigiu era locul întâlnirii cu ceilalți membrii ai familiei. Lumânările aprinse, corul acela uman, unitar, suflet la unison, îndreptat către Ceruri. Totul era magic. Mirosul de ceară topită pe degetele ei, capul plecat apoi spre Lumina veșnică, în dulcea rugă spre veșnicia acelor clipe de armonie... După ce preotul rostea „Hristos a înviat!”, iar vocile deveneau un singur glas, puternic:„Adevărat a înviat!”, se regăseau, își zămbeau, se îmbrățișau pentru o nouă reîntâlnire. Apoi mergeau cu pas ușor, cu palma înaintea lumânării aprinse, cu grija aducerii acelei Lumini în casa bunicii. Liniștea avea o aromă de dulce îngemănare. Scârțâitul treptelor, petrecerea culoarului lung, apoi holul cu masa neagra, masivă, impunătoare, cu atâtea bunătăți pregătite cu multă delicatețe și răbdare. O atrăgeau gogoșelele cu cremă de vanilie, nelipsite la aceste ocazii, care pozau de pe bufet, deliciul nopții binecuvântate. Știa că trebuie să aștepte până la desert. Totul se desfășura ca într-o mare taină. 
  
Bunicul, cu o copilărie petrecută tot în zona Vasluiului, avea acea seriozitate și demnitate a omului cu credință adâncă. Impunea un soi de respect pe care nimeni nu avea curajul să îl depășească. Militar de carieră, în anii în care Școala de Ofițeri era o mare onoare pentru cei care o finalizau. Cu o conduită demnă de un asemenea rang, copleșit de impunerea noului regim politic, la care nu dorise să fie părtaș, își încredințase sufletul acum bisericii, cântând în corul acesteia și încercând să își păstreze onoarea prin ținută sa distinsă. Parfumul coloniei sale de levănțică îl simțea Mira și acum în nările sale. 
  
Nu ascultau muzică. Discutau ultimele noutăți despre cei apropiați, spuneau glume, veselia fiind, de multe ori, indusă de tatăl Mirei, dornic de crearea unei atmosfere plăcute tuturor. Iar ea îl privea mereu cu drag. Nu putea să se plictisească să îl asculte... 
  
Oboseala își făcea apariția de-abia spre dimineață. Dar chiar și somnul era atât de dulce. Nu aveau mașină, târziu au primit acest rasfăț. Dar plecarea cu primul autobuz, dimineața, se încadra perfect cu atmosfera vrăjită a acelei nopți. Adormea cu capul pe umărul tatălui său și era un sentiment atât de plăcut, de siguranță și fericire. 
  
Revenise la prezent. Acum nu mai simțea aceeași mulțumire și încântare. Bisericile din cartier se înmulțiseră în ultimii ani, iar comoditatea îi ducea la cea mai apropiată de casă. La noul așezământ, construit pe ruinele unor terase, arse „întâmplător”, sau falimentate intenționat, se adunaseră vecinii din blocurile apropiate. Un panou mare se înălțase în curtea bisericii. Cineva se străduia să găsească setările pentru transmisia video a slujbei, iar privirea credincioșilor era țintuită la ferestrele pe care le deschidea și închidea acea persoană pe calculator, proiectate pe panou. Se apropie și momentul răspândirii luminii sfinte. Preoții se îndreaptă spre podiumul aflat lângă panoul descris. Mira cântă alături de ceilalți. Cântă din ce în ce mai tare. Parcă își dorește să acopere gândurile negre, nemulțumirea, și să readucă amintirea nopților din Schitu Măgureanu. Preotul nu aduce nici pe departe cu acel preot, pe care îl îndrăgea, bătrân și cu vocea tunătoare, dar atât de caldă, atât de generoasă, părintele care a botezat-o pe ea și pe fratele său. Se îndreaptă ușor spre casă. Noaptea e plină de stele, vântul s-a oprit. Lumânările au fost înlocuite cu candele, dar le poartă cu aceeași grijă spre locuință. 
  
- Hristos a înviat! 
  
- Adevărat a înviat! 
  
Și iar se contopesc amintirile, în zgomotul plăcut al spargerii ouălor vopsite cu grijă și drag, al râsului victorios al fiicei sale când reușește să rămână cu oul nespart. Se regăsește în râsul ei, privind mai adânc la flacăra candelei, gândind la sufletul tatălui său, înălțat prea curând la Ceruri. A Înviat, cel puțin în inima ei! 
  
Referinţă Bibliografică:
Contopire - 13 - ÎNVIEREA / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!