Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

CONTOPIRE -11- VEȘTI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt zile în care veștile rele se țin lanț. Și atunci, oricâtă forță interioară crezi că ai avea, gândurile te copleșesc și rămâi mut și neajutorat în fața sorții. Prea multă neputință! Prea mult hazard în lumea care ne înconjoară... 
  
Mira se retrăsese într-o lume gri, a lacrimilor fără oprire, a sufletului strâns de regretele promisiunilor neonorate. Mereu își imagina că mai e timp, și că timpul le va rezolva pe toate. Motto-ul ei era replica finală din filmul „Pe aripile vântului”: 
  
„-Până la urmă, și mâine e o zi!” 
  
De câte ori nu s-a înșelat așteptând ziua de mâine?! De câte ori a spus că va face azi un lucru, pentru ca, mai târziu, să realizeze că nu a avut curaj să-l ducă până la capăt, sau să-l înceapă măcar? E atât de scurt răgazul dintre dorință și voința de a face ceva! Știa acum, că acel „mâine” e, câteodată, prea târziu... Și nu că s-ar mai putea face ceva, sau că ar putea reveni la o acțiune anterioară. Nu! Dacă nu a fost realizată la timpul potrivit, nu se va mai putea realiza niciodată! Dur, crunt chiar, dar atât de adevărat! 
  
Povara pierderii unor suflete pe care le simțea atât de aproape și pe care nu apucase să le cunoască îndeajuns, povara cuvintelor nespuse, povara uitării unor gesturi simple, dar care ar fi avut, poate, o mare însemnătate... Totul era risipit pe mormanele de amintiri acum. Vântul tăcerii se așternuse veșnic peste firele de nisip ale trecutului... Iluzia unei clipe devenea atât de singulară, încât orice lacrimă era ca o picătură de ploaie într-un ocean nemărginit. 
  
Mira pierduse noțiunea timpului acum. Rătăcise zile întregi între serviciu și casă. Acum venise vremea să se răzvrătească trupul împotriva minții. Dureri atroce de cap, stări de vomă, o slăbiciune generală. Parcă nici mâncarea nu mai avea gust, nici florile de pe birou nu mai aveau parfum, nici canarii nu mai cântau... Îi reveneau, obsesiv, cuvintele colegei ei în minte: 
  
„- A murit. Dar tu știai, nu-i așa? 
  
- Cum? Despre cine vorbești? Nu știu nimic! 
  
- Colegul vostru E.C. 
  
- Oh, Doamne!!!!” 
  
În secunda următoare o podidise un plâns isteric. Nu îl cunoscuse personal decât cu două săptămâni în urmă, când se ținuse un curs și au rămas peste program. El era cu mașina și conveniseră să o lase mai aproape de o stație de autobuz la plecare. Erau cu încă o colegă. Lucrau în sedii diferite ale firmei. A fost de ajuns un drum de aproape douăzeci de minute pentru a-i asculta povestea, spusă cu atâta umor și degajare, ca și cum s-ar fi cunoscut de o viață. Aflase că anul trecut suferise o intervenție la inimă. Dublu bypass. Pe Mira o impresionau foarte mult persoanele care sufereau de probleme cardiace. Tatăl ei murise la al treilea atac de cord. Și lui nu apucaseră medicii să-i facă operație... din lipsa stent-urilor potrivite. Îi admira pe cei care trecuseră cu bine de astfel de probleme. Iar E. era atât de nonșalant, atât de plin de viață, încât nici nu puteai spune ca ar fi fost vreodată pe patul de spital. Era normal să afle că nu a fost un om fericit, că a trecut prin multe încercări. Construise deja un tipar, în mintea ei, despre oamenii suferinzi cu inima. Orice s-ar spune, pentru ea, aceștia erau oamenii cu inimă mare, oameni care sunt capabili de sacrificii mari pentru a se dărui unei cauze sau unei persoane... Își amintea cum îl dojenise când l-a văzut că fumează și bea cafea, sau când s-au oprit la o benzinărie și el și-a cumpărat chipsuri. Dar cel mai rău o supăra gândul că lucrează încă în ture de zi și de noapte. Un om cu problemele lui de sănătate ar fi trebuit să ducă o viață liniștită și să fie mai atent cu ceea ce îi poate face rău. Dar nu, el avea acea fire rebelă, specifică oamenilor cu suflet mare. Își trăia viața! Nu putea să îl condamne nici acum, când ajunsese, mult prea grăbit, la capăt! Nu putea să nu zâmbească la privirea lui ghidușă, care i se întipărise în suflet. Și totuși, l-a plâns ca pe un bun și drag prieten, i-a fost alături pe ultimul său drum și a mâncat din colivă cu lacrimi și sughițuri de durere. S-a dus... și nu va mai avea timp să îl cunoască. Dar amintirea rămâne și va aduce mereu acel zâmbet trist pe fața ei, de fiecare dată când se va gândi la el. Adio, prieten drag! Adio, Happy Smile! 
  
Nici nu se liniștise bine după înmormântarea lui E., când află de o altă prietenă că se înălțase la ceruri. Deja prea mult pentru o singură zi! Îi era dragă, chiar dacă nu se cunoscuseră decăt prin mediul virtual al unei platforme de socializare. Trăise alături de ea disperarea de a-și găsi fiul. Îl căutase luni de zile și încerca să fie totuși drăguță cu cei din grupul pe care îl administra, și să ne aducă mereu împreună, să ne stimuleze, pe toți cei care o ajutam să întrețină o atmosferă prietenoasă în acel grup. Aflase, în urmă cu câteva luni, că are probleme de sănătate, și apoi că va face o operație, însă, nici prin gând nu îi trecea că se lupta cu cancerul. Hidoasă boală! Necruțătoare! Aștepta să apară din nou, cu voioșia și dragostea ei față de muzică... dar a venit doar un mesaj scurt și dureros: „Linda a murit”. Adio, draga mea Linda! Rest in peace! 
  
O zi de luni plină de durere și lacrimi... 
  
De mâine își va schimba motto-ul. 
  
Ajunsese la final de săptămână și iată că o altă veste o dărâmă. Un prieten cu care nu s-a mai întâlnit de mulți ani, reușește să o găsească și bucuria reîntâlnirii se transformă în alte lacrimi. Află despre acesta că e bolnav tot de cancer. Două operații. Una dintre ele făcută dintr-o greșeală de interpretare a unei tomografii. Ce să-i mai scoată bietului om? După ce i-au extras 75% din pancreas, 1 metru de intestin subțire și o parte din ficat... E cumplit! Dar, la fel ca și ceilalți prieteni, moralul omului sufletist. Umorul și pofta de viață! Mirei îi este suficient că îl știe viu, dar realizează efortul pe care acesta îl face susținându-și nota de optimism și zâmbetul deasupra disperării și durerii interioare... 
  
Contopire de lumi, de speranțe, de amintiri, de vise... 
  
Acum venise rândul Mirei să sufere, și accepta suferința trupului ca pedeapsă pentru faptul că nu putea să oprească suferința prietenilor săi, pedeapsă pentru faptul că nu avea nicio putere asupra vieții și morții, pedeapsă pentru că nu putea să reînvie trecutul, punându-l în locul viitorului... 
  
Referinţă Bibliografică:
CONTOPIRE -11- VEȘTI / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!