Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Contopire - 9
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mira se trezise fără să mai aștepte alarma telefonului. Toată noaptea se zvârcolise în pat. Se ridicase să bea un pahar cu apă. O țigară. Plimbări prin sufragerie. Revenire la somn agitat. Îi era când cald, când frig. Ba se dezvelea, ba se înfășura în pilotă mai aprig. Era, în sfârșit, dimineață. Duminică. Se prindea soarele în perdele, jucăuș, vesel. Un zâmbet îi lumină fața și ei. Ajunsese să își numere anii între sfârșiturile de săptămână și concedii. Dar nu simțea regretul trecerii lor. Vârsta nu mai conta. Era mult timp de când se plictisise să mai creadă în miracole, în ideea unei vieți mai bune... Resemnare? Probabil.  
 
Din când în când, își simțea sufletul precum mucegaiul din baie. Ștergea cu atâta răzbunare faianța, până nu mai vedea negrul acela hidos al mucegaiului. Dar nu trecea mult timp și acesta reapărea. Avea și Mira nevoie de o perie care s-o curețe de gândurile nărăvașe, de tristețe, de durere. Și-apoi de un duș fierbinte care să-i inunde simțurile. Să o anestezieze pentru o perioadă de timp. Impasibilitatea ei în fața viitorului devenea acută. Și atunci, avea nevoie de o pauză. Nu foarte lungă, însă la intervale din ce în ce mai mici. Respira prin imagini, prin muzică, prin emoții. Viața este, până la urmă, un lanț de amintiri.  
 
Azi este veselă. De ce? Pentru că simte când soarele este pe cer. E parte din viața ei. O definește în sens și spațiu. Când este înnorat, gândurile îi sunt gri, iar trupul și-l simte greu și bolnav. Așa a fost din copilărie. Între timp s-au mai adăugat și alte probleme care să-i supere articulațiile pe vreme mohorâtă. Totuși, ploaia îi aduce o stare de bine, de liniște.  
 
Avea în jur de 6 ani când părinții o mutaseră în sufragerie pentru a avea fiecare copil camera lui. Ea, însă, aștepta noaptea pentru a se bucura de intimitate. Citea pe sub plapumă cu lanterna, sau stătea pe balcon, privind stelele. Iar când ploua, locul ei preferat era între perdea și fereastră. Ascunsă. Simțea fiecare picătură care se lovea de geamuri, fiecare fulger care îi lumina chipul și fiecare tunet care îi făcea inima cât un purice. Auzise de la cineva că, dacă numeri de când fulgeră până la sunetul tunetului, poți afla cât de aproape sunt norii și când se îndepărtează furtuna. Și ea număra. Nu îi era frică. Nici de întuneric nu îi era teamă. De multe ori aprinsese ea lumina în cameră, când dormea în același dormitor cu fratele ei, chiar dacă acesta era mai mare în vârstă. Tot curajul o îndemnase să experimenteze cățăratul în copaci, sau pe gardurile înalte care încadrau terenul școlii. Avea mereu urme de julituri în genunchi sau pe coate. Dar tare mult îi plăcea să mănânce corcodușele chiar de pe creanga copacului. Mira își amintea căzătura aceea. A fost la un pas de moarte. La câțiva centimetri de capul ei era o tijă din fier pusă pentru trandafiri. Își amintește cum nu avea aer și încerca să-i spună prietenei ei că nu poate respira. Și ea râdea cu poftă, ținându-se cu mâinile de burtă. Poate că ar fi reacționat și ea la fel. Nu se supăra din atâta lucru. Căzuse pe spate. Cine știe ce mișcări bâlbâite a avut în acea cădere de la înălțimea unui etaj de bloc? Un episod pe care l-a dat uitării până când i s-a spus la o radiografie că are coloana tasată pe porțiunea afectată de impactul cu solul de atunci. S-a întâmplat mai târziu să se afle, alături de aceeași prietenă, într-un plop, lângă gardul școlii, pe care îl escaladau ca să treacă pe terenul de baschet. Și atunci, a venit rândul prietenei să cadă. Mira însă nu a râs. Nu știa cum să ajungă mai repede la ea, cum să o ajute. Nu avea cunoștințe medicale, iar singurul ajutor pe care putea să il ofere era să o ducă până acasă. Nu a uitat privirea plină de reproș a tatălui fetiței și de vorbele pline de dojană pe care i le-a adresat acesta când a apărut în fața ușii. Prietena a suferit mai mult. A avut mâna imobilizată în gips câteva săptămâni, și o cusătură grosolană, cu urme care i-au rămas pe viață. Pentru Mira, urmele au fost tot pe viață, dar nu numai la suprafață...  
 
Uneori, păstrăm amintiri pentru a le analiza mai târziu prin prisma unor noi încercări. Contopire de timp, în ploi și soare, în trecut și viitor...  
 
Referinţă Bibliografică:
Contopire - 9 / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1921, Anul VI, 04 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!